15,306 matches
-
sunt de norocoasă. Nu că n-aș fi știut până în acest moment, dar acum o simt parcă mai mult decât oricând. După mai bine de zece ani de când n-o mai făcusem, am cumpărat astăzi un ziar. De la fata cea tristă. M-am întors și am mai luat unul, pentru colegii de la birou. Le-am primit dintr-o mână plăpândă. Și i-am urat, blând, o zi bună, unui chip de înger. Am văzut, cu bucurie, cum ochii i-au strălucit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
a crea un spațiu autonom este la fel de acută și în proză: Singur, blocat în singurătate. Mâinile mele au creat hotare. (Râsul tăcut) Când Umbra, Singurătatea renunță la aspa-țialitatea lor devin altfel de oglinzi, care duc spre aceeași lume artificială și tristă. Poetul, cu un curaj nebun, vrea să le însoțească: Rătăceai, Umbră, prin cimitire, Atunci am dorit să-ți fiu mire (Portretul vechi) Înhață-mă, Singurătate! Bicele tale mă zvânte, facă din mine luntre și punte. (Magica) În starea de umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
până la supralimită, toate acestea sunt un abuz sau poate un șantaj sentimental. Lumea care refuză să participe la această întâmplare se stinge de la sine, fiind, prin comparație, doar o utopie. Atât timp cât actorul nu o privește, ea dispare. Personajul grotesc și trist de pe scenă depinde de o lume pe care nu și-o dorește. Efortul lui este acela de a-și câștiga independența față de ea. Se simte cutremurat de singurătate, dar își dorește să fie mult mai singur. Tirania iluziei, dominația noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a gestului suicidar. În acest demers, trebuie acționat astfel ca moar-tea să nu reprezinte un act anonim, depersonalizat și impropriu, ci dimpotrivă, o probă de afecțiune, de căutare de sine și de salvare".21 Dar poate că această temă de trist prestigiu, a suicidului, ține mai mult de latura teatralității operei lui Emil Botta (indiferent ce conotație am da acestui termen) decât de orice altceva. În orice caz, conform unei psihologii de buzunar, gestul în discuție este considerat, la o primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
că realul este o farsă, o tragi-comedie "bălțată și barocă". Și, oroare maximă!, tot la capătul acestui drum, se regăsește, dezavuat, pe sine. Aventura în afară îl conduce spre același spațiu al interiorității subminate, deșănțate și haotice. Mă despart cu trist entuziasm, cu voioasă părere de rău de ceea ce eminenții, spiritualii și toate sorbonele din lume numesc "viață interioară", delimitând, s-ar zice, prin această numire, un loc geometric, țarcul. Dar, în fond, un loc al nimănui și al tuturor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
profesor nu am fost, scriitor nu am fost, da’ atunci — ce sunt? Că nici ultimul parazit care crește în cutele societății nu sunt... Pesemne că sunt cineva dificil de fixat. „Ce mai faceți, domnu’ Țuțea?“ — Mă simt asemeni unui vultur trist, care înălțat la zenit urinează asupra veacului douăzeci cu un dispreț creștin. Am purtat ideile și credința precum poartă vântul microbii. UMANISM Un umanist pur, adică indiferent religios, practică formele vieții de junglă, împingând cruzimea până la forma gratuită a bestialității
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
a valorilor și a bunei-cuviințe. E vorba de disoluția sfielii, a scrupulelor, a oricărei cenzuri interioare. Rezultatul e un peisaj în același timp hilar și dramatic. În ansamblu, cartea de față nu poate evita, de aceea, să fie o carte tristă, caragialmente tristă, ca și realitatea pe care o adnotează. SORIN LAVRIC NOICA ȘI MIȘCAREA LEGIONARĂ Autorul acestei cărți știe că nu e cale mai sigură de a-ți atrage oprobrii din toate direcțiile decât să scrii o carte despre legionari
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și a bunei-cuviințe. E vorba de disoluția sfielii, a scrupulelor, a oricărei cenzuri interioare. Rezultatul e un peisaj în același timp hilar și dramatic. În ansamblu, cartea de față nu poate evita, de aceea, să fie o carte tristă, caragialmente tristă, ca și realitatea pe care o adnotează. SORIN LAVRIC NOICA ȘI MIȘCAREA LEGIONARĂ Autorul acestei cărți știe că nu e cale mai sigură de a-ți atrage oprobrii din toate direcțiile decât să scrii o carte despre legionari în cuprinsul
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
spre casă, spre nedumerirea inspectorului, femeia mai oftase de câteva ori, dând din cap și repetând că Dumnezeu nu doarme. Nerăbdător inspectorul Întreabase; Bine, bine....dar ce s-a Întâmplat aici? Aici este vorba de o poveste veche și tare tristă. S-a Întâmplat cu mulți ani În urmă, dar uite că cineva plătește acum. Pe aici sunt mulți lipoveni, ai văzut și dumneata. S-a Întâmplat cu mulți ani În urmă, repetă femeia, că un băiat de aici din comună
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pe buturugi din lemn și chiar pe parchet. Siluete feminine realizate în teracota și ipsos patinat priveau de la înălțime. Mai jos pe un soclu se înalță un proiect de monument istoric, organizat că o adevarată cavalcada. Era o zi deosebit de tristă, momentul când artista se despărțea de atelierul în care lucrase mulți ani. Se despărțea de locul cel mai drag, cel al plăsmuirii creației sale. Peste puțin timp m-am reîntâlnit cu Doamna Lucreția, așa cum îmi place mie să-i spun
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
în dreapta mea și în stânga mea, în apă sau în prăpastie... totuna! De aceea mam oprit și aștept la porțile împărăției, ca întotdeauna, să fiu primită, să-l văd pe rege și pe regina chinuită și ea, în a zăbovi. Formă tristă de a fi. Înainte de-a muri, am mai sta. Și așa se depersonalizează poezia ce să mai vorbim despre noi? Când s-a spus tot, s-au scris atâtea cărți, hărți cu destine cu drumuri de apă și pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
gest, să mă înțelegi mai bine, l-aș rotunji după grumaz, sau după umerii aplecați și ei, de atâta oboseală. Acesta-i cuvântul! Tot mai aproape de mine, de voi toți din jur; parcă pornește din capul pieptului, urcă spre obrazul trist, împrejur, până sub cercănele de sub ochii de ametist. Fruntea rătăcește, ca o ființă străină de tot ce a fost. Nici părul blond, stins de o lumină trădată și ea, nu mai cheamă mângâierile cândva transparente și naive. Ironie N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
o lume de cerșetori, iubitori cu masca opacă, fără zâmbet și fără rid! Măcar un blid de aer să soarbă Inima înghețată și oarbă. Agenda Stă o agendă veche din 1966 pe scrin, mi-a răpit privirea într-un joc trist. Prin apele de venin a rămas inelul cu piatră de ametist. Agenda a trăit goală ca vremea în sine: nici o întâmplare nu mai revine, niciun arcuș nu mai taie aerul, auzit cândva... Acum tac toate: spulberate în adâncul unui lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
timpul care demult a plecat. Stăruie în respirația mea, gesturile își fac loc în timpane rămân în timp, ca sfintele icoane. În casele mici și meschine și-n marile saloane, iată! nu mă mai miră că la plecare versurile cad triste din liră. Și galeria este de vânzare în lumea prezentă de bacara, lipsită de soare, în ceașca de cafea vor seca amintirile. Icoane vechi De ziua ta, desigur, Sfântul Gheorghe și-a arătat sabia și crucea, acesta a fost portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
e drept simt o apăsare asurzitoare în piept. * * * Trebuie să fii bătrân să te gândești la moarte; cei tineri nu au timp, ei trec mereu mai departe, pentru ei, ea nu există, se mută ușor spre marginea când veselă, când tristă! Ei au viziune îi chemă orizontul nemărginit, au viitorul tipărit al nostru veghează în asfințit. Noi nu mai stăm la pândă, am obosit ca un vânător blestemat, împietrit în nemișcarea sumbră, săgeata noastră are vârful în umbră. Când murim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
De ce atâta tristețe în versurile poeților? și mersul vântului seamănă dezordine în mintea și în inima subțire, ca o năframă întinsă peste obrazul de mire al celui rămas, al celui plecat. La fereastra de-acasă, umbra lui străbate grădina cu tristul fior, ce ne cuprinde în somn. Dimineața ne spală fața, prânzul cu soare, adus de la mare, încet, încet se așează pe piept ca-ntr-un sicriu, din care a crescut un copac. Oare mai sunt viu? Sau povestea e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vindeca devenise forța care mă mai ținea cu fruntea lipită de cer; coboară învăluind în ceață, și-n umbre de fier, durerile mele! Am sa încerc să rup o floare! În cât timp moare petală cu petală? Câteva zile trec triste prin glastră, cu fața tot mai albastră, se apropie de stele, dansând noaptea ca niște iele. Am fost un pacient prea docil și victima unei nedreptăți, până și ziua mi-am sărbătorit făcând loc speranței, a trecut și timpul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
furiș s-a îmbrăcat în zale. Fericirea se măsoară în timp, fără mărturisiri repetate, făptura mică apare și dispare când te refuză, Fericirea -i o muză. * * * Sinceritatea mea a însemnat recunoaștere a tot ce există în jur, în lumea asta tristă în care am trăit decent, într-un veac decadent. L-am chemat pe Dumnezeu lângă piciorul bolnav care făcea piruete în salturi cochete, cândva în copilărie, când Tata-mare ne ducea cu brișca la plimbare. Cum să uit florile din grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pe buturugi din lemn și chiar pe parchet. Siluete feminine realizate în teracota și ipsos patinat priveau de la înălțime. Mai jos pe un soclu se înalță un proiect de monument istoric, organizat că o adevarată cavalcada. Era o zi deosebit de tristă, momentul când artista se despărțea de atelierul în care lucrase mulți ani. Se despărțea de locul cel mai drag, cel al plăsmuirii creației sale. Peste puțin timp m-am reîntâlnit cu Doamna Lucreția, așa cum îmi place mie să-i spun
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
prin Manuela, o femeie. Ceea ce pare “spleen incurabil” reflectă o dramă existențială, câteva constatări ale personajului convențional circumscriind o filosofie dezabuzată. Manuela trebuie raportată biografic la Hortensia Papadat-Bengescu, deoarece idei din corespondența scriitoarei cu Garabet Ibrăileanu sunt identice cu reflecțiile tristei figuri din Femeia în fața oglinzii. “Deoarece minciuna e absoluta condițiune a păcii sociale, poți minți oamenii pe care îi vezi din când în când, dar a te ascunde mereu în viața permanentă, a-ți trimite cuvintele de pe buze înapoi, e
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fiecarei femei înamorate, tot ce era neânțeles și ostil în legea aceea pentru fiecare amantă care nu plătise, ea însăși, omului tributul cărnii, era cuprinsă privirea palpitândă, neliniștită, dornică, chinuită, rușinoasă și enigmatică care pironea ochii Manuelei în ochii lâncezi, triști, impasibili ai dușmancei eterne, ai curtezanei”. Dar eroina, ce căuta în privirea femeii din tablou, ce o atrăgea la acel chip? Oare nu ipostaza imaginii ei în oglindă...nu este și ea o amoreză nedesfătată încă?! Gelozia nu vine dintr-
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
este înnourat, nu se aude niciun sunet. Tot satul e pustiu, parcă nu ar mai exista nimeni pe fața pământului. Ploaia așteaptă să cadă peste noi, să-i simțim mângâierea ei rece. Ce poate să aducă un timp atât de trist ca acesta? Unora, bucuria unei posibile odihne. Alții înțeleg bucuria pământului. Mie ce-mi aduce? Îmi aduce sentimentul care mă chinuie, care îmi provoacă atâta durere, căci el îmi amintește, în aceste clipe, de Ea. De făptura pe care am
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
este înnourat, nu se aude niciun sunet. Tot satul e pustiu, parcă nu ar mai exista nimeni pe fața pământului. Ploaia așteaptă să cadă peste noi, să-i simțim mângâierea ei rece. Ce poate să aducă un timp atât de trist ca acesta? Unora, bucuria unei posibile odihne. Alții înțeleg bucuria pământului. Mie ce-mi aduce? Îmi aduce sentimentul care mă chinuie, care îmi provoacă atâta durere, căci el îmi amintește, în aceste clipe, de Ea. De făptura pe care am
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
iubirea; de aceea, cărțile trebuie tratate cu respect, ele reprezintă însuși sufletul autorului. Dar cartea mai reprezintă și sufletul cititorului, ea este atât de aproape de cititor, deoarece sentimentele trăite în carte sunt trăite și de cititori. Cititorul plânge, râde, este trist, fericit. O carte bună este citită cu sufletul. Despre un trandafir drag sufletului meu Viața a început să mi se schimbe cum am trecut în clasa a XI-a. Am fost nevoită ca, din clasa a X-a R, să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
doar învățătura. Și să nu-ți mai amintește de ceea ce nu este de folos. Aceste plimbări nu sunt o pierdere de timp, ci un timp petrecut cu folos. Am văzut toamna sau, mai bine zis, un început al iernii sumbru, trist, posomorât. Un tablou în culori sure, negre și doar unde și unde, un galben, de la lumina aprinsă a felinarelor. Și prin geamuri, se mai reflecta acest galben. Aș putea să zic că acest galben este ca o speranță, care te
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]