2,711 matches
-
șahzadè. — Crezi c-a fost înveninată? — Se poate, mărite stăpâne. Ce nu se poate în această puternică împărăție? S-ar putea să nu fi fost otrăvită naramza. Vracii de la Amasia arată că robul avea inima slabă și a căzut de trudă. — Dacă vracii au spus așa, atunci nu-ți înțeleg frământarea, floare de rai. —Mă frământ, mărite stăpâne, ca și cum aș fi vinovată eu. Dacă a fost cumva fructul înveninat? —N-a fost înveninat. —Ba s-ar putea să fi fost, stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a scris în catastif jertfa tuturor fraților săi din același sânge, după legea neclintită a acelui mormânt al zădărniciilor care se numește Seraiul Vechi. Iată, se face noapte. Asupra Bizanțului se va ridica luna. Prietinul meu a tăcut. Simțeam amândoi truda zilei. Căscam pe rând; ne era somn. —Da-da, am mormăit eu privind visul Bizanțului... Rămâi cu bine prietine. Fantazii răsăritene, 1946 În Roxelana, scrisă și publicată după Creanga de aur (1931) și Divanul persian (1940), Nicolae Manolescu vede un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a dăruit moartea, pentru ca viața să aibă un rost; noaptea, pentru ca ziua să aibă rost; tăcerea, pentru ca vorba să aibă rost; boala, pentru ca sănătatea să aibă rost; războiul, pentru ca pacea să aibă rost. Să-I mulțumim că ne-a dăruit truda și necazurile, pentru ca odihna și bucuriile să aibă un rost. Să-I mulțumim, căci înțelepciunea Sa e infinită. Cei de față rostiră în cor: Alhamdulilah! Alhamdulilah! Am băgat de seamă că unul dintre bărbați rămăsese tăcut, cu buzele strânse, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi consacrat o noapte liniștită istorisirii poveștii lor, ar fi amestecat și niști djinni, niște covoare zburătoare și felinare fermecate, iar înainte de ivirea zorilor, ar fi preschimbat în mod miraculos căpetenia lor în calif, cocioabele în palate și straiele de trudă în veșminte de mare preț. Aceștia erau hamalii din Fès. Trei sute de bărbați, cu toții oameni simpli, foarte săraci, aproape toți fără știință de carte, și care știuseră totuși să devină breasla cea mai respectată din cetate, cea mai unită, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
preajmă pe căpitanul slugilor înarmate, pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos înveșmântați decât monarhul însuși și pălăvrăgind nestingheriți între ei în vreme ce eu înșiram, emoționat, fraze cu trudă pregătite dinainte. La răstimpuri, sultanul ciulea urechea la câte un murmur, arătând totodată cu mâna că nu trebuia să mă întrerup. Dat find imensul interes pe care-l trezeau spusele mele, le-am scurtat cât am putut, apoi am amuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a avut mână norocoasă. Sunteți pregătit să Ne slujiți? Am îngăimat o formulă de încuviințare. A luat act, nu fără a face o mutră oarecum ironică: — Să primim cu resemnare hotărârile Providenței! Continuă apoi, într-un debit accelerat, urmat cu trudă de tălmaci: — Sfetnicul Nostru, messer Guicciardini, v-a spus câteva cuvinte despre însemnătatea a ceea ce Noi așteptăm de la dumneavoastră. Vă vom vorbi despre aceste lucruri la momentul cuvenit. Rețineți doar că sosiți în această cetate biencuvântată în clipa cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
verifica nivelul cunoștințelor mele, mai cu seamă la catehism. În mintea lui, într-adevăr, data botezului meu era deja stabilită, la fel ca și numele pe care urma să-l port. * * * Anul meu de captivitate s-a scurs așadar fără trudă pentru trup și extrem de profitabil pentru minte. De la o zi la alta, îmi simțeam cunoștințele sporind, nu doar la materiile studiate, ci și în contact cu profesorii mei, cât și cu elevii mei, doi preoți aragonezi, doi francezi, doi venețieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Era goală. Ba nu, avea chiloții albi pe ea. Ba nu, era complet goală: dunga lăptoasă nu era altceva decât urma lăsată de bikini. Fata asta (mi-a venit mie dintr-o dată) face mari eforturi să pară naturală - dar ce trudă o fi pe balerini, atunci când încearcă să joace rolul de marionete? ... Picioarele i se bălăngăneau pe umerii lui Alec în lumina albă și crudă. Alec se întoarse spre mine cu o expresie vexată. S-a întors și ea. Ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aproape că reușesc să convingă. Sunt și actori neplătiți (mi-am spus eu); și tocmai pe ăștia trebuie să-i vezi. Stăteam cocoțat pe marginea scaunului. Am reușit să fiu atent la dizertația ei secunde în șir, până în clipa când truda mea pe jumătate satisfăcută - sau putința mea de a mă supraveghea - a intervenit, împrăștiindu-mi gândurile. Mă simțeam încordat Cât de încordat? Poate nu chiar așa de încordat... Luam prânzul la o cabană cochetă de lângă Bank Street din West Village
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Chiar și cuvântul glotal îl pronunțam într-o singură silabă cu un fel de înghițitură sau gâlgâială. Spunk încerca să-și stăpânească zburdalnicele finaluri de cuvinte și vocalele lunecoase. Eu vorbesc normal acum. Dar e vorba de zece ani de trudă istovitoare. — N-am fost suficient de bun. N-am fost suficient de bun. Pentru reclama ta! — Nu zău făcui eu. Mai ții minte despre ce reclamă era vorba? — Nu, nu mai țin minte. Stinge-o. Se referea la țigara mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de generații, scopul ni-l vom atinge. Si atunci, suntem sau nu o națiune? Pare-mi-se că da: națiunea „Miron Costin” de la Iași. Vivat! Și, ca orice nație care își respectă eul, împărțim și o istorie comună. Istoria unei trude a magisterilor și a ucenicilor lor, răsplătită de înțelegerea fenomenului istoric de către cei mai mulți dintre cei care ajung să exalte în fața unei diplome de absolvire. Asta ar fi în mare, Istoria Mare. Dar istoria mică este povestea unei discipline, a unei
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
uitat dacă merg... încă tot mă iubesc... Am ajuns la timp, ocup și un loc. Dar gândul apasă cu greul său bloc... E numai vedere... nu mai pot să vorbesc... Romanță Parfumul rozelor ude, Tomnatic suspin, În zori, în tăcutele trude, Te cheamă pe tine, puțin. O tristă poemă de foi Îmi spune-o poveste de noi... - Adio, pustiu, și fior. Va fi poate-odată, amor. SFÎRȘIT George Bacovia " Ștanțe burgheze (1946) " * SIC TRANSIT Acolo, unde nu-i nimeni, Nici umbre Unde
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
același. Ciudat. Principiul plăcerii transcende toate granițele. Contracepția se răspândește în peste un milion de locuri diferite, lumi diferite, tehnici diferite, vive la difference, eu eram acolo, acolo unde era și pilula, talentul meu acolo unde era și diafragma, și truda mea, iar ele ajungeau la orgasm. Ușor. în brațele mele. Odată. Atunci. Acum mult timp. înainte. Liv. Bea de-aici, Virgil. Apă de izvor. Mănâncă de-aici, Virgil. Fructe din ponor. Odihnește-te, Virgil, taci, De odihnește-te. Dormi. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la fel de mult ca și dumneata. Și, practic, el chiar proteja drumul, îl apăra zelos de năvala prafului de pe străzile lăturalnice și de stricăciunile provocate de animalele aflate în drum spre pășuni. îl spăla și îl îngrijea. Era al lui. în schimbul trudei sale iubitoare, era hrănit de oricine se nimerea prin preajmă atunci când îi era foame și găzduit de oricine se nimerea prin preajmă atunci când era obosit. Tocmai de-a lungul drumului său își croiau cale Virgil Jones și Vultur-în-Zbor, îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că poate să mute Poarta? Virgil ridică privirea, simțind accentele de dispreț frustrat. — Teoretic, spuse el. Da, teoretic. Dar practic... Trebuie să fi devenit infinit mai priceput. A fost nevoie de atâta efort doar pentru a o construi! De atâta trudă... Știi, nu e tocmai un lucru ușor. N-a fost. N-am crezut că o s-o mute. — N-ai crezut, spuse Vultur-în-Zbor, timp în care adrenalina îi împingea insulta pe buze. Virgil îl privi, iar ochii lui erau cei ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
este tot ce am. Și ce moștenire sumbră e ea! Voi fi scurt, altminteri voi deveni sentimental. Grimus a folosit pentru prima dată Trandafirul pentru o Călătorie intradimensională și s-a deplasat - împreună cu Trandafirul - pe vârful muntelui. După foarte multă trudă reușise să construiască o barieră dublă între el și insulă: o barieră vizuală, formată din nori, care să-l ascundă pentru totdeauna de privirile noastre, și un fel de câmp de forță de care noi să nu putem trece. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
umilit acceptând târgul. Pentru că nu-mi pasă. Nevoie de bani am. Un autograf (dedicație) pentru mine nu înseamnă nimic. Un târg, doar, ca în bazarurile Orientului... Mi-e somn doar. Poate din frică, din lașitate. Dar iarăși, de aici, începe „truda cuvântului“. Și am uitat să-mi iau și ochelarii de acasă, așa că nici nu pot citi ce-aș fi vrut în dimineața aceasta. Ora 12.00. A venit, totuși. Schimb de dedicații. Îmi dă și el una pe o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și căreia tot i-am dat târcoale. Poate tot nespusul meu - în măsura în care am un nespus - să se adune într-o astfel de carte. Nu știu ce fi-va. Cum va fi. Cert este că percep - și trăiesc - scrisul nu ca pe o trudă, ca pe o corvoadă, ca pe un supliciu și toate celelalte care se spun. Când aud astfel de remarci, de felul „scria ca un rob“ sau „se bucura de fiecare rând scris cu chinuri“, ridic din umeri: „Ei, și? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bogdan NEDELCU Eu sunt vântul ce ridică praful până în tăria divină, cu gândul distrug ziduri de piatră pusă peste piatră în trudă de mii de ani șiruri eterne ucigând cu o singură idee . scormonind în cenușă găsesc oasele tatălui pasăre, ale mamei pădure și ale unchiului munte dar le arunc, ele nu mă interesează, pentru că eu caut ceea ce simt că există și
Caracterizare. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_838]
-
său prieten. „Bătăușul” Ziua era pe sfârșite. Soarele cobora spre apus trăgând după el lumina zilei. Fiecare din cei ai casei avea câte ceva de făcut, pentru a încheia cu bine treburile acelei zile. Bunica mulgea vaca, strângea în doniță cu truda mâinilor sale, jet după jet, laptele proaspăt și aproape aburind. Când termină, lăsă vițelul să se bucure de porția lui și plecă la bucătărie. Unde este Viviana? Pe aici pe undeva trebuie să fie, la joacă. Fetița avea obiceiul ca
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
spuse mama. Fetița îmbrăcă grijulie capoțelul care se lipi de ea moale și pufos și simți că parcă mama o cuprinse într-o îmbrățișare caldă și duioasă; în atingerea aceea catifelată simți toată dragostea pe care mama o puse în truda mâinilor sale. Sufletul ei închise cu grijă amintirea acelei îmbrățișări, amintire menită să vindece sufletul de om mare de mai târziu. Bunicul Soarele răsărise la orizont, revărsându-și razele peste curtea inundată de verdeață și flori. Ascunsă între pomi, o
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
o vegheau pe rând ținând-o în brațe, și de fiecare dată se însănătoșise. Oare mama o fi bolnavă? Dacă-i așa, o să se facă bine dacă tăticul o ține în brațe. Sau poate o fi doar obosită de atâta trudă. Atunci, în inima micuței se ivi o hotărâre. De mâine am s-o ajut pe mama la treabă! Închise cu mare grijă ușa, se întoarse în odaia ei unde se urcă în pătuț și adormi purtând în gând hotărârea pe
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și va trăi pururi, iar peste călăi se va așterne noaptea uitării și întunericul morții veșnice. Morții mei de aur Morții mei luceferi, Singuri, voi, pe lume, Mi-ați rămas doar teferi Vă simt tot mai aproape În nopțile de trudă Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce-nvie. Întristarea piară Plânsul din răscruce Legene frăția Și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
SCOASE TRUPURILE MARTIRILOR LEGIONARI Înfiorătoare groapă!.... Groapa comună în care patrusprezece trupuri de martiri au încheiat pământeasca lor existență. Patrusprezece nume, patrusprezece vieți cu o singură țintă, cu un singur ideal, cu o singură semnificație: SALVAREA ȚĂRII. Mai înfiorătoare, încă, truda și lucrul pentru a reda legiunii și țării trupurile martirilor lor. Toată noaptea au lucrat echipele legionare pentru ridicarea grelei lespezi de beton ce acoperea marele mormânt. Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fiindcă - vezi doamne - mergeam să ocupăm poziții în vederea unui atac prin surprindere asupra inamicului... Pe la o vreme a început să picure și încet-încet a pornit să toarne cu găleata. Ce mai? Eram în plină vară. Înaintam din ce în ce mai greu. După multă trudă și împins la tun, cu ultimele puteri ne-am văzut în cealaltă margine a pădurii, unde trebuia să punem tunurile pe poziție de tragere. Ploaia a contenit tot atât de pe neașteptate cum a început. ― Caii mai aveau vlagă să tragă? - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]