1,671 matches
-
siguranță nu «înșală» (Rom 5,5). Așa cum ne amintește Sf. Augustin, cu un timbru înduioșător: «Obosit de călătorie, stătea șezut pe fântână. Era cam ora a șasea. Încep tainele. Însă Isus nu se obosește în zadar; puterea lui Dumnezeu nu trudește în zadar. Datorită ție a obosit călătorul Isus. Îl vedem pe Isus plin de putere, dar îl vedem și slab; este puternic și firav». A considera samariteana drept o icoană a vieții consacrate înseamnă să ne debarasăm de voalul impecabilității
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mod absolut paralel, înclinația spre o anumită «înlumire» din cauza căreia unei monahi încep să creadă că nu mai au nevoie de reguli și de semne orientative pentru se relaționa cu ei înșiși și cu ceilalți, și nici nu se mai trudesc să dea mărturie. Ei bine, dacă în primul caz riscul este acela al înstrăinării de istorie, în cel de-al doilea caz ne paște pericolul identificării prea îndrăznețe și fără rezerve cu acel spirit al vremurilor, atât de recomandat, grație
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
regală, preoțească și profetică ce trebuie să o exercite cât mai bine posibil. Tocmai fidelitatea față de carismă ne poate obliga să recunoaștem stingerea ei istorică, căci e mai bine să se stingă o astfel de carismă, decât persoanele care se trudesc să o țină în viață. «Carisma», auzim adesea spunându-se, dăinuie, chiar dacă instituțiile trec și se schimbă. Cred că aceste vorbe uneori sunt adevărate, alteori sunt false. Există carisme create în Biserică într-un anume moment al istoriei care dăinuie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
n-ar grăbi podarul și n-ar scădea lumina. Într-o parafrazare foarte izbutită din Horațiu, se strecoară un ușor spleen modern: Vai! Postume, Postume, cum mai trec anii! Ce sarbezi și iute mai trec, și sărmanii De noi, cât trudim și ne zbatem în viață Și toate sfârșesc tot la malul de gheață. AL. RALLY Introducătorul în poezie al intimităților de bănci universitare este Al. Rally (Studente, 1915-1921) în creionări grațioase: Al cui e parfumul cel bun Ce vine din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
s-ar implica în stabilirea pocăinței mele. De asemenea, nu vreau să pierd nici protecția împăratului, de care mă bucur în acest moment». Fratele Gerard s-a oprit la Chilii pentru o zi întreagă... și o noapte... dar s-a trudit degeaba. Abia au apărut zorii zilei, că s-a și grăbit să salute și să plece cu însoțitorul său, și a relatat generalului tot ceea ce auzise și văzuse (p. 237-238). Să judece Dumnezeu 32. Ulterior, fratele Elia a murit. Fusese
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
constituțiune nu a fost respectată. Dimpotrivă, oricine dorește își pune o glugă și începe să cerșească, lăudându-se că a întemeiat un nou ordin. Drept urmare, s-a creat o mare confuzie, fiindcă laicii sunt deja împovărați, iar pentru cei care trudesc cu cuvântul și cu studiul, și cărora Domnul le-a stabilit să trăiască din Evanghelie (1Cor 9,14), nu mai sunt pomeni suficiente... (p. 31). Aprobarea pontificală 34. ... Aceștia sunt cei mici despre care vorbește Evanghelia lui Matei, la capitolul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
erau cu el. Fericitul Francisc avea obiceiul să adauge în mâncarea sa apă rece sau cenușă, ori altceva, până când nu mai avea niciun gust. Atunci fratele Bonaparte se întrista foarte mult și îi spunea Fericitului Francisc: «Bine, părinte, eu mă trudesc cu hărnicie să-ți pregătesc o mâncare bună care să-ți aducă puțină mângâiere, iar tu îmi strici totul; asta nu-mi place». Sfântul a răspuns: «Tu faci bine și vei fi răsplătit de Dumnezeu. Și într-adevăr tu faci
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
preoți, primesc fără discernământ, împotriva mântuirii sufletului propriu și al acestora, acel maslu vindecător de la sfârșitul pelerinajului nostru, care este folositor doar celui care a fost eliberat de pata păcatelor; se întâmplă ca preoții respectivi ce îi îngrijiseră și se trudiseră pentru ei, văzându-i că sunt sustrași, nu mai cunosc starea sufletului lor și nu mai pot să vindece ce este bolnav în ei, nici să întărească ce este șovăitor, nici să unească ce este dezbinat, și, astfel, deoarece nu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
episod. După cum e bine știut, cauzele exilului ovidian sunt "explicate" sau, mai bine zis, "definite" de poetul însuși cu doi termeni: carmen et error: Perdiderint cum me duo crimina, carmen et error.4 Toți comentatorii și criticii operei ovidiene, au trudit, cum era și firesc, asupra acestor doi termeni, în căutarea adevăratei explicații: unii au insistat mai mult asupra celui dintâi termen, pentru că poetul însuși s-a arătat mai puțin reticent și mai puțin avar în a da informații cu privire la acesta
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
amenință să spună lucrurilor pe nume, dar nu dă, În fond, nici un clement concret care să ne poată duce spre izvorul suferinței lui: „Ticălosul al mieu piept, Lasă taina, spune drept, Arată ce pătimești, Și d-al cui foc te trudești Că focul ce te-au pătruns Nu mai e să stea ascuns, Iar să taci e În zadar, Că tăcerea n-are dar. CÎnd un suspin te vădește. Taina ce-Îți folosește? Crapă dar ș-o dă dă față, Dă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din zi, în care zi s-a întâmplat și un cutremur foarte mare, la 6 ceasuri din noapte. Și au ținut cutremurul 25 de minute. Și până în ziua s-au cutremurat de 2 ori, dar n-au știut oamenii, fiind trudiți”. * în 1798, “s-au cutremurat pământul în luna martie, în ziua 14, pe la 3 ceasuri din zi, fiind liturghie în biserică” (După o însemnare a lui Radu Zugravu, făcută pe o cărticică bisericească). * La 28 octombrie 1802, a avut loc
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
distanță de vas. Intrasem într-un calm plat; punînd cap la cap cele trei ambarcațiuni, am început să remorcăm trofeul spre Pequod. Optsprezece oameni, cîți eram, cu treizeci și șase de brațe și cu o suta optzeci de degete, am trudit ore-ntregi pentru a tîrî pe mare cadavrul acela inert, care ni se părea că abia se clintește, din cauză că era o povară enormă pe care-o trăgeam după noi. în China, pe canalul Huang-Ho sau cum i-o fi zicînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
e cufundată în poloboc și așa mereu, pînă ce adînca cisternă se golește. Spre sfîrșit, Tashtego trebuie să-și vîre prăjina din ce în ce mai vîrtos și mai afund în poloboc - pînă la o adîncime de circa douăzeci de picioare. Oamenii de pe Pequod trudeau de ceva vreme în felul acesta; mai multe putini fuseseră umplute cu spermanțetul aromat cînd, deodată, se petrecu un incident straniu. Fie că sălbaticul indian Tashtego slăbise, într-o clipă de neglijență, parîma uriașului palanc de care atîrna capul cașalotului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trecut printr-o poiană de departe - pe undeva au cosit fînul, da, undeva în văile Anzilor, iar cosașii dorm acum printre căpițele de fîn proaspăt. Dorm? Da, Starbuck, căci noi toți sfîrșim prin a dormi pe cîmp, oricît ne-am trudi. Dormim? Da și putrezim în verdeață, așa cum ruginesc coasele de anul trecut, aruncate prin otava necosită... Starbuck! Dar Starbuck plecase, deznădăjduit și alb ca un cadavru. Ahab străbătu puntea spre celălalt bord, ca să privească și acolo; tresări, însă, cînd văzu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Gaulle se opunea fățiș și zgomotos politicii externe americane. Putem lua ca exemple în acest sens respingerea repetată, în 1961 și 1967 (Nugent: 2006, 26), a admiterii Marii Britanii, aliat fidel al Statelor Unite, în Comunitatea Europeană. Pentru liderul român, de Gaulle "trudește pentru pace și securitate europeană, și probabil că nu e departe de ideea unei dezmembrări a Alianței Nord- Atlantice și a tratatului de la Varșovia" (Durandin: 1992, 93). Exact același deziderat îl regăsim în discursurile românești din epocă ce ating subiecte
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
scut? , nu f? cut?. � Negu?? torii din Leipzig aveau �ndelungate rela? îi comerciale cu Rom�nia (dup? numele c? rora a fost botezat? Stradă Lipscani din Bucure? ți). Era altceva dec�ț via? a �solemn? ? i precis? de la Berlin�. Iorga a trudit cu �nfl? c?rare �n arhive, unde a g? sit doar c�teva documente privind istoria Rom�niei din secolele al�XVI-lea ? i al�XVII-lea. Fericit, i? a scris despre ele lui Xenopol, f? r? s???i dea seama, �n naivitatea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
se ascundea �n spatele lui Constantin Br�ncoveanu. Iorga a vizitat oră? ele Assisi, Orvieto ? i Urbino, a cobor�ț la Anconă, iar de acolo a traversat marea că s? ajung? la Zara. De aici s? a �ndreptat spre Ragusa, unde a trudit mult timp �n arhive ? i a fost cople? it de frumuse? ea oră? ului. A?a cum spunea el, �n Dalma? ia m? simt că �n Italia, cu toate c? nu s�nt �n Italia�. De la Ragusa s? a �ntors la Bari, apoi la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
adev? rul cel de pe urm?: na? iunea. Iat? c�teva fragmente din editorialul s? u: �A sosit ceasul pe care l? am a? teptat mai mult de dou? veacuri, pentru care mi? am tr? it via? a, un ? el pentru care am trudit, scris ? i luptat ? i la care am visat �ntotdeauna�. Dup? care declara: �Ne cerem dreptul la via??! � ? i continuă: �B? ț? ile din miez de noapte ale clopotelor noastre care exprim? bucuriile ? i necazurile noastre� (clopotele au proclamat mobilizarea ? i r
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
nu fac ? i eu ceva pentru dumneavoastr?? �, a r? spuns ? oferul taxiului 190. Iorga n? a �ncetat totu? i s? cread? c? ? ara va face apel la el, declar�nd c? �trebuie s? mi se dea puterea că s? pot trudi pentru Rom�nia�. Acest lucru a devenit o speran?? exprimat? iar ? i iar191. La ideea aceasta de a fi acolo unde ? ara avea nevoie de el ? i de a?? i sluji ? ara nu a renun? at niciodat?; ea l? a �nso? it
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
montând în SUA și Suedia (Richard al II-lea SUA; Sub coroana regilor scenariu după Shakespeare Suedia, Woyzeck de Buchner) credeam că îmi permit o detașare de climatul îmbrâncelii de orgolioși. Dar teatrul nu are răbdare cu nimeni și numai trudind înăuntrul lui poți încerca o delimitare de tot ce nu-ți place sau nu poți suporta. N-aveți senzația că nelucrând v-ați pierdut locul din plutonul de frunte al regizorilor noștri? A fost o perioadă, din 1970 în 1981
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de a lucra cu dânsul și să învăț de la domnia sa că apărarea intereselor de stat nu este o treabă pentru un amator și că, deci, profesionalismul nu se conferă, ci se dobândește prin muncă, în timpul unor nesfârșite zile și nopți, trudind deasupra a sute și sute de pagini. Acesta este Profesorul Anghel, cu un bilanț de realizări în viața profesională ca jurist, care inspiră respect și cu neastâmpăr în gândire, gata să abordeze noi probleme din domeniul preocupărilor pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
bine, îmi revenea, prin destin pictoricesc, să fac și retuș de fotografie. Și, slavă Domnului, era ce retușa! Se-ntorceau frații de la "agrară" din teren (cum se zicea) cu imagini de un tragism incredibil. Oameni nenorociți, în opinci, cu căciuli, trudeau... cu entuziasm pe tarlalele înfrățite. Imaginile destinate paginii întîi a "organului" nu puteau, evident, apărea așa. Deci: retuș. Îi descălțam pe aliații clasei muncitoare de opinci și-i încălțam cu cizme de cauciuc negru-smoală. Le dădeam cușmele jos și-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tratat de alianță cu Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei. 1711, aprilie 13/24, Luțk. Așadar, Luminatul Domn și Prinț al pământului Moldovei, Dimitrie Cantemir, ca binecredincios creștin luptător întru Iisus Hristos, văzând apropierea oștilor noastre, a chibzuit de folositor să se trudească împreună cu noi pentru emanciparea și a excelentului popor moldav aflat sub stăpânirea sa, împreună cu alte popoare creștine ce se găsesc în suferințele barbare, necruțând nici viața, nici fericirea sa, și ne-a supus prin epistolele sale că solicită cu tot
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
plină de realitate pentru unii, problematică sau inacceptabilă pentru alții, liberi toți să gîndească cum le place. Prin reacție, fundamentalismul fenomen la fel de modern ca și laicitatea afirmă sonor și îndeobște agresiv termenul superior. însă doar pentru a-l pune să trudească în același domeniu imanent. în fond, secularizarea în sens tare nu înseamnă doar separarea Statului și a puterii lui de Biserică/religie. Nu înseamnă doar transformarea religiei în simplă convingere a individului sau a unui grup, reflectată ori nu în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
1901 lansată în „Sămănătorul” viza alienarea, decadentismul cu „vânturi rele”. În fapt, sensibilitatea rănită a poetului nu rezistă eforturilor, el nefiind o fire voluntară. Urmează inevitabil evaziunea în natură și istorie. Repudiind forfota Parisului (În atelier), transilvăneanul evocă „vremi patriarhale”. Trudit de mecanismul existenței citadine, el se adresează orizontului: „O, natură, împrumută-mi/ din odihna ta o clipă” (Rugă). Refractar „glasului urii”, „copil cuminte al naturii”, crede, împreună cu alții, în forța regeneratoare a pădurilor. Germinația universală, în primăvară, atenuează fiorul morții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]