1,869 matches
-
fie situate la cel puțin 2 m distanță de terenul de joc. Linia de centru trebuie trasată, paralel cu liniile de fund, din punctele centrale ale fiecărei linii laterale. Ea va fi prelungită cu 15 cm în afara fiecărei linii de tușă. Cercul central trebuie trasat la centrul terenului și va avea o rază de 1,80 m măsurată de la marginea exterioară a circumferinței. Dacă suprafața cercului central este colorată, atunci culoarea va fi aceeași cu cea a zonelor de restricție. Semicercurile
Baschet () [Corola-website/Science/300780_a_302109]
-
necesită o bună înțelegere a teoriei culorilor și a efectelor amestecului lor și a interacțiunii cu hârtia. Trebuie ținut cont și de faptul că prin uscare culorile pierd puțin din intensitate. În tehnica "ud pe uscat" () culoarea se aplică în tușe umede pe hârtia uscată. Se obțin forme clare cu contururi bine delimitate. Această manieră nu permite decât puține retușuri. În caz de greșeală este greu de redat luminozitatea hârtiei, iar spontaneitatea are de suferit. În tehnica „uscat pe uscat” () culoarea
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
a folosit-o doar pentru schițe, dar Boudin și Jongkind au apreciat-o pentru spontaneitatea sa. Paul Gauguin a făcut multe acuarele pentru ilustrarea albumului său despre Tahiti "Noa Noa", iar Paul Cézanne a utilizat un stil bazat pe suprapunerea tușelor de culori pure. Alexandr Ivanov (1806 - 1858) a plecat de tânăr la Roma, unde și-a petrecut restul vieții. Este considerat întemeietorul romantismului în școala rusă. A pictat o serie de acuarele cu temă religioasă concepute ca schițe pentru picturi
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
greu de scos. Pentru a reduce timpul de măcinare unii fabricanți adaugă aditivi de dispersare, care însă măresc puterea de colorare și închid culorile. "Granulația" se referă la faptul că particulele de pigment sunt sau nu vizibile în urma aplicării în tușe mari cu multă apă. Exemple de granulație apar la pigmenții verde veronese, albastru ceruleum și violet de cobalt. "Flocularea" se referă la aglomerarea particulelor, efect caracteristic pigmentului ultramarin. Efectele date de granulație și floculare sunt unice pentru acuarele și pot
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
rotunde sau plate. Există și pensule cu peri sintetici, mult mai ieftine și mai durabile, însă ele se comportă diferit. Rețin mai puțină vopsea, din care lasă mult la atingerea hârtiei. Din această cauză cu ele nu se pot trasa tușe lungi. Sunt bune pentru texturat, ridicarea culorii și pentru frecarea culorilor. Forma pensulei poate fi rotundă, plată, sau de diferite forme adaptate nevoilor. Pensulele rotunde au smocul conic, gros la bază și subțire la vârf și sunt bune pentru aproape
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
de 12 sau 14 culori, cuprinzând portocaliu (oranj), ocru (umbră), brun (umbră arsă), verde ca frunza (verde veronese), violet etc. Un "laviu" este o zonă în care culoarea diluată este aplicată uniform, într-o manieră în care nu se disting tușele individuale de pensulă. Exemplul tipic este pictarea cerului. Tehnica obișnuită este de a ține planșeta puțin înclinată și a aplica culoarea pe ud cu o mișcare largă și șerpuită, începând cu partea de sus. Mișcarea apei va ajuta la producerea
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
Este asezat la poalele dealului Cionca si Valea Rosieni. Părinții celebrului atlet sunt din Aruncuta {mama acestuia s-a născut în Aruncuta, numele de fată fiind Sărmășan Susana și a locuit pe actualul amplasament al casei de la nr. 312, fam.Tușa Ilie}, iar tatăl acestuia s-a născut în Soporu de Câmpie și a lucrat o perioadă la spitalul din Mociu, unde de altfel s-a născut și celebrul sportiv {informație furnizată de D-na Corpodean Ana din Aruncuta azi 1
Comuna Mociu, Cluj () [Corola-website/Science/300341_a_301670]
-
Este un text în care se folosește mult de propriile trăiri, de amintirile vieții de odinioară și experiența locuirii în cartierele sărăcăcioase. Romanul are un impact considerabil care îi aduce lui Zola gloria dorită, dar și pacostea scandalelor. Descrierea în tușe reci a alcoolismului, « monstruos detaliată » de un autor instruit de o documentație precisă, incită și indignează o mare parte a presei critice. Pe de-o parte, lui Zola i se impută, ca de obicei, trivialitatea și pornografia, pe de altă
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
cu noul curent. Tablourile provoacă mirare și sarcasmul publicului și criticii. În tabloul "Vedere de la fereastra mea..." dispare aproape total capacitatea artistului de observare intuitivă a naturii. Factura tabloului este dată de atingeri delicate și rotunde ale pensulei, care formează tușe în culori diferențiate. Vopselele sunt aplicate una alături de alta, juxtapuse, în conformitate cu legile de complementaritate și de contrast ale culorilor. La sfârșitul anilor optzeci, Pissarro se rupe totuși de pointillism. I se pare că această tehnică îl limitează prea mult și
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
a artei lui Delacroix și a impresionismului, scopul fiind unul comun: "A da culorii cât mai multă strălucire posibilă". Pictorii neoimpresioniști folosesc, pentru a asigura efectul fuziunii culorilor pe retină, tonuri pure, juxtapuse, în suprafețe din ce în ce mai mici. Această tehnică a tușelor divizate - "divizionism" - se va accentua până la obținerea unor puncte colorate, ceea ce a adus mișcării și numele de pointillism (în limba franceză: "point" = punct). Din rețeaua de tușe divizate sau mozaicul de puncte, se încheagă formele obiectului sau ființelor reprezentate. Un
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
culorilor pe retină, tonuri pure, juxtapuse, în suprafețe din ce în ce mai mici. Această tehnică a tușelor divizate - "divizionism" - se va accentua până la obținerea unor puncte colorate, ceea ce a adus mișcării și numele de pointillism (în limba franceză: "point" = punct). Din rețeaua de tușe divizate sau mozaicul de puncte, se încheagă formele obiectului sau ființelor reprezentate. Un principiu ordonator se află îndărătul ecranului luminos al pânzei, încercând să refacă arhitectura lumii vizibile. Apariția neoimpresionismului este datată cu anul 1884. Fiind refuzați la "Salonul Oficial
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
pictură la sfârșitul secolului al XIX-lea de artiștii neoimpresioniști francezi Georges Seurat, Paul Signac și alții, folosind - pentru a asigura efectul fuziunii culorilor pe retină - tonuri pure, juxtapuse, ca elementele unui mozaic, în suprafețe din ce în ce mai mici. Tehnica aceasta a tușelor divizate - "divizionism" - se va accentua până la obținerea unor puncte colorate, ceea ce a adus mișcării și numele de "pointillism". Din rețeaua de tușe divizate sau puncte, se încheagă formele obiectelor și ființelor reprezentate. Un principiu ordonator se află îndărătul ecranului luminos
Pointilism () [Corola-website/Science/299350_a_300679]
-
fuziunii culorilor pe retină - tonuri pure, juxtapuse, ca elementele unui mozaic, în suprafețe din ce în ce mai mici. Tehnica aceasta a tușelor divizate - "divizionism" - se va accentua până la obținerea unor puncte colorate, ceea ce a adus mișcării și numele de "pointillism". Din rețeaua de tușe divizate sau puncte, se încheagă formele obiectelor și ființelor reprezentate. Un principiu ordonator se află îndărătul ecranului luminos al pânzei, încercând să refacă arhitectura lumii vizibile pulverizate de percepțiile prea directe ale impresionismului. Tehnica se bazează pe "Legile contrastului simultan
Pointilism () [Corola-website/Science/299350_a_300679]
-
italian „caricare” (a încărca), exagerările (distorsiunile) grafice în privința cuiva, caricatura ar fi apărut prin unele lucrări ale lui Leonardo da Vinci și mai ales ale lui Annibale Carracci și Gianlorenzo Bernini (1598-1680), „care puteau defini o persoană importantă din trei-patru tușe”. Până pe la jumătatea secolului XIX, o caricatură desemna o schiță premergătoare unei lucrări plastice serioase sau a unei lucrări din domeniul arhitecturii. În anul 1843 s-a organizat la Londra o expoziție de astfel de schițe "cartoons" în scopul pavoazării
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
firavă circulație dar cu un impact major. Din punct de vedere al stilului, majoritatea caricaturiștilor ce au activat în perioada celui de-al doilea război mondial, au impus un desen mai grafic, cu o linie simplă dar viguroasă și cu tușe pe zone largi de negru. Aceasta formă grafică creează un anumit dramatism și un impact vizual imediat. Reprezentanți pentru această perioadă au fost caricaturiștii: Vaughn Shoemaker, Charles Werner, Jacob Burck și Richard Yardley. După încheierea celui de-al doilea război
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
oameni, a căror înaltă, pură chemare se decantează dintr-o ființă trudită și noduroasă; viziunea este tot ce poate fi mai opus idilei și calofiliei; pe treptele tot mai profunde ale unui realism fără concesii, cu note izbitoare amintind curajoasa tușă existențialistă, arta lui tinde spre performanțele de simplificare și esențializare ale artei primitive în ceea ce are mai autentic»; «și nelipsind a observa că, pe măsură ce viziunea poetului coboară eta¬pele tot mai cutremurătoare ale acestui infern care este Transilvania suferinței tragice
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
a dus și mai departe. În locul copierii formelor exacte, se străduia să exprime senzații și sentimente. Albert Aurier analizează tema și maniera lui van Gogh: „"Pensula lui operează cu pete enorme pe tonuri foarte pure, cu dâre curbe, rupte de tușe rectilinii... cu foarte strălucitoare construcții, îngrămădite uneori cu stângacie, și toate acestea dau anumitor pânze aparența solidă de ziduri orbitoare de lumină clădite din cristale și soare."” Deși se crede că van Gogh este maestrul liniilor curbe, schițele tablourilor, realizate
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
intitulat "Impression. Soleil Levant" (ro: "Impresie-Răsărit de soare"). Termenul a prins și a fost adoptat drept nume al școlii. În pictură lumina devine obiectul esențial al interesului creatorilor, aceștia eliminând culorile întunecate și utilizând tonurile pure și amestecul lor, fragmentând tușa și renunțând la clarobscur și mai ales la contururile precise; astfel, culoarea devine preponderentă. Impresionismul a fost punctul de plecare pentru van Gogh. Activitatea lui a fost puternic influențată de cercul de pictori format de Édouard Manet, Auguste Renoir și
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
Fiecare dintre pictorii acestui curent prezintă propriile subiecte unice, personale, având o formă proprie de exprimare, deși împărtășea idealurile stilistice ale celorlalți postimpresioniști. Postimpresioniștii au extins impresionismul, negându-i limitele: au continuat să utilizeze culorile vii, aplicările groase cu vopsea, tușele distinctive și subiectele vii, dar au înclinat mai mult să evidențieze formele geometrice, deformând formele pentru efecte expresive și să folosească culori artificiale sau arbitrare. Printre pictorii postimpresioniști se numără și van Gogh. Expresionismul este curentul artistic modern, apărut în
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
limbajului, a reușit să transmită privitorului un mesaj umanist de mare calitate. Marele aport inovator adus de Luchian în pictura românească din acele vremuri este reprezentat de modul de transpunere a efectelor de lumină, care la el izbucnesc la fiecare tușă de culoare. A reușit să fixeze în memorie „"splendorile scânteietoare"” ale peisajului românesc, pe care l-a redat într-o serie întreagă de opere, adevărate miracole de simplitate și de finețe, de sinteză cromatică și arhitecturală a formelor, de colorit
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
la Luchian, de netăgăduit cel mai genial dintre artiștii noștri. Pare a-și căuta drumul de-a lungul diferitelor genuri, care îl solicită în același timp... Ceea ce dă unitate expoziției sale... este, pe de o parte, o tratare amplă, o tușă sumară și sigură, o lovitură de penel plină de vervă, iar pe de alta, un sentiment foarte personal al naturii, al culorii și al motivului tratat."” A avut parte și de opinii rezervate, din care se pot deduce cu ușurință
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
artă a spus despre Ștefan Luchian că a fost un inovator. Marele aport inovator adus de el în pictura românească din acele vremuri, a fost reprezentat de modul de transpunere a efectelor de lumină, care la el izbucnesc la fiecare tușă de culoare. Studiind comparativ față de Grigorescu și Andreescu unde lumina alunecă pe deasupra culorilor, ca o sărbătoare la primul, sau cu inflexiuni meditative la al doilea, la Luchian, lumina a devenit arbitru al culorii dând prețiozițăți de nestemată picturii finale. Luchian
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
de alții, iar pe fondul deficitului motor progresiv instalat, cei din jurul lui (cum a fost Traian Cornescu - devenit colaborator sub directa supraveghere a artistului) l-au ajutat la pregătirea tablourilor într-un context în care el a intervenit doar cu tușele finale, pentru a le personaliza. Mai mult, în prima parte a anilor '50 ai secolului XX, autoritățile au comandat copii după picturile unor artiști de notorietate (precum Grigorescu, Luchian și Bancilă), pentru a fi trimise muzeelor din România si instituțiilor
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
marele ecran: pe de-o parte, Basic instinct (pichetat de comunitatea LGBT pentru reprezentarea incorectă politic a unei femei bisexuale) și Showgirls (care și-a câștigat reputația de film camp în parte datorită erotismului kitsch și personajului feminin conturat în tușe exagerate), pe de altă parte, multitudinea de filme în care a jucat Isabelle Huppert, care a apărut în producții semnate de regizori precum Haneke, Chabrol, Godard, Breillat sau Ozon. Având în vedere experiența celor doi, Elle nu se sfiește să
Cronică – Elle, regia Paul Verhoeven () [Corola-website/Science/296163_a_297492]
-
la complexitatea diferențelor generaționale și de statut, în interiorul „clasei de mijloc”. Nu același lucru se poate spune însă despre o eventuală analiză a pozițiilor de clasă din societatea „indigenă” românească, acestea rezumându-se practic la două categorii clare, desenate în tușe groase: elitele compradore aflate în diferite grade de complicitate cu capitalul internațional, respectiv localnicii umili și săraci reprezentați de muncitori și țărani. Cum am repetat deja de prea multe ori, dar reiau pentru că este argumentul principal pentru faptul că localnicii
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]