1,978 matches
-
hau, hau cu drepturile omului și Ghiocel & Co huzureau în micul arest din orășelul Arles din Franța. Televizor, sport măcar două ore pe zi, mîncare cu vitamine din belșug și țigări cu tabac galben, că cel negru îl făcea să tușească. Eram într-o vizită oficială în acel oraș. Primarul m-a primit cu mare respect și multă prietenie. Știți, avem un român, un nefericit, de fapt doi, aici în...orașul nostru. Ce caută pe aici? întreb intrigat. Persecutați de Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
albă contra unui soare care frige ca o flacără de sudură. De la bordul mașinii vine un aer rece ca gheața. Dintr-o parte te frige, iar din alta te lovește un curent polar, drept în piept, în nas, în ochi. Tușesc. Cu aerul rece e de rău, fără el e și mai rău. Suport stoic și mă gîndesc involuntar la Strepsils Plus, la eritromicină. Da, chiar și sub dogoarea celor 35oC la umbră, tot poți strănuta, tuși și chiar face temperatură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în nas, în ochi. Tușesc. Cu aerul rece e de rău, fără el e și mai rău. Suport stoic și mă gîndesc involuntar la Strepsils Plus, la eritromicină. Da, chiar și sub dogoarea celor 35oC la umbră, tot poți strănuta, tuși și chiar face temperatură. Mă rog bunului Dumnezeu să mă aibă în pază. Pe pista de la Otopeni, uriașa gînganie Boeing 737 pare a fi indiferentă la arșiță și înghite în măruntaiele sale totul. Oameni cu bagaje cu tot. Îl invidiez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se liniștea și noi reluam joaca. Valul cel nebun venea la intervale regulate, apoi din ce în ce mai des. Noi nu realizam pericolul și lăsam copiii să se hîrjonească prin apă. Un alt val furios ne trîntește la pămînt. Raluca se ridică amețită, tușește puțin și nu realizează că nu mai are sutien. Pudicii se uită fugitiv, lacomii boldesc ochii, iar Ionică țipă disperat: Fii atentă... Ce? întreabă Raluca. Sutienul! zbiară Ionuț. Un țipăt studiat și o fuguță spre haine, nu prea repede totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
loviturii de palmă, apoi iese la suprafață și începe să se miște spre mine. Realizez că, în realitate, am de-a face cu altceva, cu un soi de monstru. Mă sperii strașnic și țîșnesc spre ieșirea din piscină. Înghit apă, tușesc, dau din mîini și din picioare disperat. Simt că m-a cuprins panica și încerc să mă domin. Eram conștient de pericolul real și de consecințele unei frici nesăbuite și nejustificate. Ies din piscină și alerg pe margine să văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spune cuvinte dulci citov (nu-i) (nu-i) întreg la minte ciucă ordin către un copil să stea locului coastăn bufet cobghile picioroange, încălțări prea mari, lemne încrucișate pe care se pune plugul ca să fie transportat târâș cohâcăi(a) a tuși colibă adăpost de nuiele cop unitate de măsură mai mare de 1 litru coprine narcise cosoi nojiță, curelușă cu care se leagă opincuile pe picior cotârlăit căutat prin buzunare cotorosât certat coveartă plic pentru scrisori crampăn târnăcop cremene piatră dură
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
deschisă larg... După dânsa a urmat Georgel Davidel, de la Banca Țiriac: l-am auzit când a-nvârtit cheia în broasca ușii sale, când a scăpărat din brichetă și și-a aprins țigara, când s-a lăsat sprințar din treaptă-n treaptă, tușind de câteva ori și lăsând în urmă-i o pală subțire de fum parfumat, din care o boare ușoară s-a lățit și-a intrat până la mine... Pe urmă, rând pe rând i-am recunoscut după mers, coborând și trecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe care dau să i-o Înfățișez și-mi ia vorba din gură. — Ei ne iau pe Încredere, Relule, da’ nu te gândi, că alții În locu’ lor nu ne-ar fi ținut nici o juma’ de oră pe lângă hârbu’ ăla. Tuși, Își drese glasul: Miluiește-ne Doamne pe noi păcătoșii, că Întru Tine am râvnit și-am nădăjduit. Cântă, glasul i se forțează puțin și se Înalță: Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluieșteeeee... Merge. Nu mai trebui’ să fumez, să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tine În atâtea duminici cât ai făcut practică de dascăl. Dar nu eram eu cel care să-l fi adus pe calea cea bună, și nu fi bou, Relule, și-și dregea glasul cu o dușcă de rom, râgâia și tușea și ni se făcuseră ochii-n cap ca găoaza de iepure de nesomn și de la atâta fumăraie, da’ dacă deschidem geamurile ne căsăpesc țânțarii, sfinte Dumnezeule, miluiește-ne, Doamne, pe noi că Întru Tine am nădăjduit și-am râvnit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-și vândă marfa („lemne cer curat, prima calitate”). N-are importanță, din punctul lui de vedere, că iarnă grea a trecut chinuitor pentru cei de la Școala de fete: „am găsit din cauza frigului școala pe jumătate despopulată complet, iar restul tușind toate și dureri cu umflătură În gât...” (comunică ministrului de resort, la 1 februarie, revizorul școlar). Distanța dintre minister și urbea X e nedeterminată și, prin aceasta, enormă, dar cu adevărat imensă pare a fi distanța dintre școala de fete
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
au dat, că sunt comunistă; dacă le-au dat bocanci - vai de capul nostru, erau olandezi, cu talpă de lemn - nu mi-au dat, umblam desculță Încă În decembrie, de Crăciun, și zăpada era până la genunchi. Dar nici n-am tușit - am făcut un TBC după lagăr; 15 ani am fost tratată la sanatoriu de doctorul Mladin, care e mort acum, fie-i amintirea binecuvântată. Poate că soarta s-o fi răzbunat după asta, că acolo nici n-am tușit. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am tușit - am făcut un TBC după lagăr; 15 ani am fost tratată la sanatoriu de doctorul Mladin, care e mort acum, fie-i amintirea binecuvântată. Poate că soarta s-o fi răzbunat după asta, că acolo nici n-am tușit. Trebuia să fac 12 ore de muncă și drumul era Îngrozitor de lung. Noi n-am văzut orașul, că și lagărul se afla undeva la capătul orașului și mergeam pe drumuri lăturalnice, să nu ne vadă poporul. Noi n-am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
proștii”. (din lirica postdecembristă) Dacă n-aș fi avut confirmarea că istoria se repetă, bineînțeles, la altă scară și cu alte personaje, n-aș fi dat nici o atenție evenimentelor care au incendiat spiritele politicii dâmbovițene, fiind datorate, după cum mulți afirmă, tușind cu subînțeles, pionului cu fustă, mâței blonde care-și ascute ghearele de grilajul de la Cotroceni, căreia toți în spun Elena Udrea, numai eu îi spun Ileana lui Cocoș, spre a o deosebi de „Ileana lui Zăpăcitu din capu’satului”. Că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
că într-o orchestră de prestigiu, dirijată de, să zicem, Sergiu Celibidache, sau, ca să venim mai aproape, de Mădălin Voicu, mai cunoscut și mai de-al nostru, flautistul, prins de măreția acordurilor din „Eroica”, în loc să intre în armonie cu întregul tușește-n instrument și din tot sublimul nu s-ar alege decât praful și pulberea. Să spunem că omul nostru suferea de o tuse seacă, măgărească, stătuse toată ziulica la soare ca să-i treacă, dimineața se certase cu nevasta din cauza banilor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
nemișcat în fața Zărcii și a biroului, sprijinindu-se numai puțin pe unul din picioare, cu privirea în jos, dar cu urechea ciulită, părând a pândi ca și bâtlanul mișcarea unui peștișor în apa de la picioarele lui. Din când în când tușea sec - avea plămânii în pioneze, dar fuma din țigară până când îi ajungea la buze jarul, apoi o scuipa. Spre miezul nopții ne trezi un zgomot de pași și vocea lui guturală, într-o românească alterată de accent unguresc: Me, scole
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lumină. Peste trei zile s-au întors și Valeriu, Ion și Marin de la Sâmbăta. Erau plini de bucurie pentru cuvântul sfânt cu care se împărtășiseră din gura părintelui Arsenie Boca. O întâmplare alarmantă Valeriu Gafencu prezenta o stare fizică îngrijorătoare: tușea și începuse să slăbească. Pentru a se reface a fost repartizat la paza viei. Paza se efectua în foișor sau cu cele două echipe mobile în timpul nopții. Foișorul era așezat cam la jumătatea suprafeței cultivate, pe un mamelon mai înalt
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
deci tovarăși de drum. Feciorul e al dumitale? Da, e al meu!... Vorbea scurt, parcă dorea să nu vorbească. Avea în mână un băț, lucru obișnuit pentru un călător, și o traistă care se bălăngănea pe umăr. Copilul mergea greoi, tușind sec, oprindu-se din când în când și scuipând. E bolnav copilul? De ce tușește așa des și scuipă? No, că nu-i bolnav, da-i pregătit de jertfă! Ce fel de jertfă, am întrebat eu, intuind că mă aflu în fața
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
parcă dorea să nu vorbească. Avea în mână un băț, lucru obișnuit pentru un călător, și o traistă care se bălăngănea pe umăr. Copilul mergea greoi, tușind sec, oprindu-se din când în când și scuipând. E bolnav copilul? De ce tușește așa des și scuipă? No, că nu-i bolnav, da-i pregătit de jertfă! Ce fel de jertfă, am întrebat eu, intuind că mă aflu în fața unui sectant. D-apoi..., o jertfă..., pentru Domnul! Pentru care domn? D-apoi, pentru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Moșul a aprobat; ne-a rugat însă să spunem că gaura pentru burlan fusese mascată cu hârtie. Ne-a adus și două burlane cu un cot. A fost bucurie generală căci frigul ne crea probleme. Răciseră mulți și aproape toți tușeam. Soba scotea fum la început, dar atmosfera s-a încălzit și ne-am simțit mai bine. Când tăiam lemne, unul dinte noi se strecura pe un coridor lateral, la singura celulă mică din Târgșor, unde era Ion Cocâlnău. Avea 16-17
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
necunoașterii operată de satan asupra celor ce nu știu sau nu vor să asculte de Dumnezeu, mai mult decât de oameni. Când credeam că vom fi lăsați să ne stingem în această cameră a iadului, fiindcă toți respiram greu și tușeam încontinuu, am auzit zăvoarele grele. Mai mulți gardieni și deținuți de drept comun, cu tărgi de lemn, s-au profilat în semiîntunericul din ușa deschisă. Mirarea și groaza le mărea chipurile aproape înlemnite. Veniseră să ne ducă la groapa comună
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
straturile sociale. Nu vă spun impresia mea, ca să nu mă acuzați de contaminare cu ideile și mentalitatea lor. Atent la discuția lor, am pierdut controlul mișcărilor mele; în chip reflex m-am întors făcând zgomot și fără să vreau am tușit. Probabil și-au dat seama că au fost auziți și au schimbat subiectul. După două săptămâni Istrate Micescu a fost strigat la dubă împreună cu un lot de intelectuali strâns din toată Jilava, și s-a zvonit că ar fi fost
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zilele erau însorite. Uneori ploua. Într-o asemenea zi am cerut să fim amânați, pentru o zi cu soare. Așa-i ordinul, așa facem!, era răspunsul cazon. Și ieșeam în ploaie, din ordin ne dezbrăcam și ne întorceam uzi leoarcă, tușind sau contractând pneumonie. Cum se vindeca, Dumnezeu știe. Peste ani, în libertate, la un control pulmonar m-a întrebat doctorul: Când ai fost bolnav de TBC? Niciodată, am răspuns surprins de întrebare. Nu se poate. Ai la lobul stâng superior
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o respectabilă cantitate de uruială de porumb și ovăz, hrana, o dată pe zi, fiartă și nu prea. Așa am supraviețuit până la deblocarea șoselei București-Jilava. Milițienii prinși în schimb au rămas în serviciu timp de două săptămâni. Toți am răcit și tușeam rău. Evenimentul politic a fost moartea lui Stalin(Stalin a murit în 5 martie 1953, dar vestea a pătruns între zidurile temniței mult mai târziu. n. ed.) Intuiam că acest fapt va fi un prilej de lupte între epigonii comuniști
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pătrundea prin podeaua dubei din ce în ce mai intens. Pardoseala dubei era înlocuită cu grătar așa că puteam fi gazați. Câți nenorociți nu și-or fi dat sfârșitul aici? Vom fi și noi victime? Gândul nu și-a urmat cursul, căci oamenii începuseră să tușească și să vomite, apoi crampele și înecăciunea ne cuprinseră pe toți. Doi-trei rezistau cu greu; am început să batem în ușă și să strigăm cu toate puterile: „Deschideti, deschideți!”. N-a răspuns nimeni. Băteam și cu capacul tinetei și strigam
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
timp de o oră în vizetă, în pereții dubei, în podea. Ne-am zbătut să spargem, să rupem sau să smulgem grila prinsă în dușumea, ca să astupăm ștuțul, dar nu aveam la îndemână decât bocancii și unghiile mâinilor. Vomam și tușeam cu sughițuri, iar câțiva erau sfârșiți. Cred că trecusem de Apahida, unde se bifurca șoseaua Clujului spre Gherla, când autoduba s-a oprit. Ofițerii au venit și ne-au amenințat că dacă nu încetăm ne vor executa. Le-am replicat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]