1,961 matches
-
rupă la fugă. Străbătând numeroase provincii, în drumul său a ajuns, într-o zi trecând printr-o pădure, la o fântână și a descălecat pentru a-și potoli setea. În vreme ce el se aplecă deasupra fântânei, un tânăr țăran sări dint-un tufiș, încălecă pe Rabican și o luă la fugă. Acesta nu era decât un nou șiretlic al vrăjitorului Atlantes. Astolpho, auzind zgomot, a întors capul tocmai la timp spre a-și vedea paguba; a sărit în sus și s-a luat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mirare o dâră de lumină strecurându-se prin crăpătura unei stânci. S-a apropiat și căutând atent, a descoperit în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile ce-I închideau calea, sări din stâncă în stâncă până când a ajuns la un soi de cavernă. Intrând înăuntru, el a văzut o doamnă tânără și frumoasă după cât se putea desluși în lumina slabă ce era acolo dând semne de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
adăposti nici ciobanii și nici oile. Nici tu, fântână rece și limpede nu vei scăpa furiei lui Roland! El a aruncat în aceasta trunchiuri de copaci smulși din pământ, bolovani rupți din stâncă, buruieni desrădăcinate, pline de pământ, ierburi și tufișuri întregi pentru a o înfunda și a-i tulbura apele. În cele din urmă, vlăguit de atâtea sforțări, plin de sudosre și cu răsuflarea tăiată, Roland s-a trântit gâfâind la pământ, zăcând în nesimțire trei zile și trei nopți
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ce a îndoit o dată brațul și a smuls un pin cu rădăcini cu tot din pământ. Stejari, fagi, ațari și tot ce întâlnea în cale aveau aceeași soartă. Bătrâna pădure deveni pustie ca malurile unei bălți unde păstorul a smuls tufișurile pentru a-și întinde lațurile. Păstorii auzind mare vuiet, duduieli și trăsnete în pădure și-au lăsat turmele și au dat fuga în pădure să vadă ce se întâmpla. Nenorocul sau păcatele lor le-a călăuzit pașii într-acolo. Văzând
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
până dădu de un pod foarte mare. Traversându-l, deodată auzi o bubuitură puternică și căzu într-un gol adânc. Se trezi. Era într-o lume fermecată unde totul era făcut din dulciuri. În copaci creșteau bomboane de tot felul, tufișurile erau din budincă, iar străzile erau din turtă dulce. Dar, totuși, ceva îl deranja. Se uită în jos și observă că era într-un lac din... ciocolată? Da, ciocolată. Și, asta era posibil. Oare visa? Ridică ochii și își dădu
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
Marea Mamă. Crede-mă, e înaltă cât cinci oameni unul deasupra celuilalt; eu am văzut-o. La mică distanță, cea de-a doua insuliță era acoperită de o îngrămădire de ruine cu neputință de înțeles, înăbușite într-o încâlceală de tufișuri și salcâmi. Crengile și rădăcinile se revărsau în apă. — Acesta era palatul ei particular, al lui Cleo, regina noastră, spuse bătrânul preot. Era o mare regină: glasul ei era fermecător, conversația inteligentă și ușoară. Cei care i-au văzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
începură să vină tot mai rar. Multe săli deveniră prea mari, goale și lipsite de apărare, rămânând închise săptămâni în șir, fără ca familia să aibă curaj să intre în ele. Plimbările prin grădină se transformară într-o continuă observare a tufișurilor, în discuții șoptite. Dar nu exista nici un alt loc în care Tiberius i-ar fi îngăduit familiei lui Germanicus să-și găsească odihna. Într-o dimineață, impulsivul Nero așteptă zadarnic un alt vechi prieten, puternicul și fidelul Creticus, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unui delict echivalează cu a fi complice. Tânărul Gajus se îndepărtă, spunându-și lucid: „N-o să scape nici unul dintre noi“. Își aminti că în apropiere de Antiohia, în timpul unei vânători, o vulpe scăpase de câini prefăcându-se moartă într-un tufiș. Își spuse: „N-or să mă ucidă dacă or să creadă că nu merită“. În mintea lui nu mai încăpeau acum gândurile copilăriei. Își zise: „N-o să fac greșeli“. Se întoarse și întrebă: — Unde sunt scrierile lui Cremutius? — Tiberius le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din urmă, se gândi că nu avea rost să caute să zărească insula cealaltă, mai îndepărtată, care se numea Pandataria. Își coborî privirea; de jur-împrejur, pe câmpiile întinse, prin vegetația bogată, se vedeau gurile vechilor vulcani stinși, unele pline de tufișuri, altele distruse în parte de mare și transformate în mici golfuri. La poalele lor se afla un lac rotund, care fusese odinioară un mic crater. Îl despărțea de mare un diafragm subțire de lavă solidificată, în care fusese săpat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ca să nu vadă orașul sau să nu fie văzut? Mai apoi, Tiberius s-a gândit numai cum să pună pietrele lui peste casa lui Marcus Antonius. Vino însă aici. Privește. Ajunseră la marginea dinspre nord a colinei și deodată, printre tufișuri, la picioarele lor se înșirară Capitoliul, Via Sacra, strălucitoarea întindere a Forurilor, coloanele, bazilicile, templele. Împăratul se gândi: „Din exil, Ovidius a spus că Palatinus este culmea acelui mundus immensus. E adevărat. Însă versurile lui disperate nu i-au atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
marele - și precisul - Vitruvius îl descrisese în vremea lui Augustus. Cine îl construise și de ce? În templu erau amestecate stiluri diferite; cella poate că era într-adevăr acolo sus, pe o terasă aflată la jumătatea coastei, îngropată sub surpături și tufișuri. Însă construcția părea întreruptă brusc. Printre ruine zăceau obiecte din bronz, lapide, ofrande, ex voto închinate zeiței egiptene Isis, Marea Mamă. Și o superbă statuie a lui Germanicus, cel care a fost otrăvit în Antiohia, spartă în sute de bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el; furioși, gâfâind din cauza oboselii și a gândurilor sinistre ce le invadau mintea, distruseră chilele corăbiilor cu lovituri de secure și le scufundară; la sfârșit, aruncară în apă uneltele lor contaminate de maleficiu și săriră ușurați pe uscat. Ascunși în tufișurile de pe dealurile din jurul lacului, mai mulți țărani și păstori, care aveau să păstreze acea amintire timp de multe generații, priveau tăcuți. În ciuda distrugerilor, fu nevoie de multe ore pentru ca apa să inunde cu totul solidele corăbii proiectate de Euthymius cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a zeului au fost descoperite fragmente de marmură îngrămădite la întâmplare, care așteaptă o reconstituire. Interiorul palatului lui Tiberius, de unde au fost furate marmura, coloanele, pereții de la nivelurile superioare, a zăcut vreme de secole, în mare parte neexplorat, invadat de tufișuri și copaci. Pe ruinele colinei au fost ridicate mai multe mănăstiri și mici biserici. În Renaștere s-au înregistrat jafurile pseudoarheologice. Au fost distruse edificii acoperite de surpături sau de tufișuri, pentru a pătrunde în imensul labirint al palatelor intercomunicante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vreme de secole, în mare parte neexplorat, invadat de tufișuri și copaci. Pe ruinele colinei au fost ridicate mai multe mănăstiri și mici biserici. În Renaștere s-au înregistrat jafurile pseudoarheologice. Au fost distruse edificii acoperite de surpături sau de tufișuri, pentru a pătrunde în imensul labirint al palatelor intercomunicante. S-a luat tot ce se putea, inclusiv jgheaburile. Multă vreme, administrația pontificală a vândut „materialele de construcție recuperate“. În secolul al XVI-lea, papa Paul al III-lea din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se pare, decât orice altceva. Toate iau mers, până în urmă cu câteva zile, șnur. În zorii acelei zile, fatale, pentru el, jupuia, la Malul Roșu, pe marginea pârâiașului, un cerb. Nu mai avea mult.Se grăbea. Când, pe neașteptate, din tufiș, a apărut o cățelușă. De talie mică, roșcată, cu țâțele arătând, cui se pricepea, că are pui. S-a așezat, cuminte,în coadă, alături, și-l privea, curioasă, cumîși face meseria de braconier. Se lingea, amarnic, pe buze.îi era
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
e... păcat! Păcatul e ca un stigmat, o amprentă monstruoasă umbrind sufletul celui care a comis abominabila faptă! Sunt păcate care se iartă dar cicatricele rușinii rămân! Clipa-scânteia, momentul. Viața-nașterea, fericirea, iubirea, frumusețea. Moartea răspântia, greșeala, începutul și sfârșitul... Orice tufiș - promisiunea unui ascunziș. Neomul este și el un fel de om.... La început, cea mai distrugătoare vâlvătaie a fost o scânteie. Nu regreta prea mult când ai pierdut ceva, întrucât ai învățat cum se câștigă alt...ceva! Curiozitatea, pofta de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
vă întrebați de ce am ales acest nume. Am ales acest nume deoarece Edmund înseamnă protector, iar pădurea este refugiul meu. Cum mă plimbam liniștită prin pădure, am auzit un lup. M-am speriat bineînțeles, așa că m-am ascuns într-un tufiș foarte mare. Eram foarte speriată și aveam impresia că mă pot adânci și mai mult în tufiș, însă am preferat să nu fac zgomot. Am așteptat până a plecat lupul, după care am fugit acasă și mi-am deschis jurnalul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
este refugiul meu. Cum mă plimbam liniștită prin pădure, am auzit un lup. M-am speriat bineînțeles, așa că m-am ascuns într-un tufiș foarte mare. Eram foarte speriată și aveam impresia că mă pot adânci și mai mult în tufiș, însă am preferat să nu fac zgomot. Am așteptat până a plecat lupul, după care am fugit acasă și mi-am deschis jurnalul ca să scriu în el cum o adolescentă a supraviețuit lupului fioros din faimoasa pădure Edmund. Eu nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așa că mai bine nu vorbesc cu mine, iar băieții stau cu băieții, așa că Edmund e cel mai bun prieten al meu. Mai târziu am decis să mă întorc în pădure să văd ce mi s-a părut interesant la acel tufiș. Ce șanse sunt să găsesc acel tufiș într-o pădure? Infime, dar merită încercat. Am căutat ore întregi acel tufiș până când m-am așezat lângă un copac să mă odihnesc. Un fluture minunat mi-a trecut prin față și vroiam
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iar băieții stau cu băieții, așa că Edmund e cel mai bun prieten al meu. Mai târziu am decis să mă întorc în pădure să văd ce mi s-a părut interesant la acel tufiș. Ce șanse sunt să găsesc acel tufiș într-o pădure? Infime, dar merită încercat. Am căutat ore întregi acel tufiș până când m-am așezat lângă un copac să mă odihnesc. Un fluture minunat mi-a trecut prin față și vroiam să îi fac o fotografie pentru albumul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu. Mai târziu am decis să mă întorc în pădure să văd ce mi s-a părut interesant la acel tufiș. Ce șanse sunt să găsesc acel tufiș într-o pădure? Infime, dar merită încercat. Am căutat ore întregi acel tufiș până când m-am așezat lângă un copac să mă odihnesc. Un fluture minunat mi-a trecut prin față și vroiam să îi fac o fotografie pentru albumul meu așa că l-am urmărit. Ghiciți unde m-a dus fluturașul meu? Așa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un copac să mă odihnesc. Un fluture minunat mi-a trecut prin față și vroiam să îi fac o fotografie pentru albumul meu așa că l-am urmărit. Ghiciți unde m-a dus fluturașul meu? Așa e, m-a dus la tufișul meu. Am început să îmi fac loc prin el, când am căzut într-o groapă și m-am lovit de ceva foarte tare. Când am ridicat privirea am văzut că m-am lovit de o ușă. Ușa era din lemn
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tenta doar dealurile. Voia să mănânce ceva sănătos. Am urcat pe munții Pițamus și Suncoși și am mâncat, în vârf, din munte câte o lazania. În alta zi am ieșit la plimbare și am văzut că cineva se ascundea în tufiș. Era un iepuraș cu un picior rupt. Era slab și pufos. I-am dat o felie de lazania. Se simțea mult mai bine. I-am bandajat piciorul. El a spus: Mulțumesc, că m-ai ajutat! Cu plăcere! Cum te cheamă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nimeni altcineva, am simțit că îl iubesc. Apoi au urmat momente frumoase, distracție, bucurii, viață trăită în doi. Într-o zi, ne-am dus amândoi la echitație și ne-am oprit în mijlocul câmpului. La câțiva metri de noi, era un tufiș de trandafiri albi și doar un fir roșu. Andrei s-a dus și l-a tăiat, aducându-mi-l: „Când toți trandafirii roșii de pe pământ vor dispărea, atunci și dragostea mea pentru tine va dispărea”. Mia pus pe deget un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mult decât binevenită. Sidney abia mai putea respira, când văzu strălucirea oprindu-se în fața unei stânci. Stătea fără să facă nicio mișcare, așteptând ceva... dar ce? Nu conta, putea și ea să aștepte. Se așeză în spatele unui copac, ascunsă de tufișuri, cu ochii fixați pe acea luminiță. Aruncă o privire și către cer: soarele tocmai dispărea. Iar în același timp, când ultima lui rază se stinse, în stâncă apăru intrarea unei peșteri. Așa, pur și simplu, ca prin magie. Strălucirea intră
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]