3,247 matches
-
ele... Din tâmplă-mi izvorăște iarăși căutarea In irizări aprinse de apus, văd deșertăciune Simt cum mă traversează val de rugăciune. Mă -nalț în așteptare ca o pădure în adieri Spre ochiul începutului de primăveri. DOR DE ÎNCEPUT Albastrul acesta tulburător Cheamă spre un ciudat zbor Nebănuită poartă se deschide acum Sub sceptrul minunatului gând bun Lumina ferecată a cuvântului Alunecă pe zidurile înțelesului Tristețile cad pradă unui flaut doar Ochi imenși visează în zare un altar Aripi de îngeri m-
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
ceas! Cele două volume au titluri semnificative pentru valoarea lor: „Translucide” și „Poeme cu ceasuri și flori”. Să începem cu primul, care este, la fel ca și celălat volum, structurat în trei capitole, deși ele nu reușesc să spargă unitatea tulburătoare a volumului: „Altă ninsoare”, „Inteligența umbrei” și „Doamna cu rozariu”. Și iată de ce: pentru că alta este, de fapt, esența intimă a volumului structurat în tematici pline de grație. Oglinda, de exemplu, cu toate tainele ei neînțelese, în care ne pierdem
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
GĂBUREAC - TABLETĂ NOUĂ DE WEEKEND (16+11!): LA BALAMUC, BIRJAR... ! Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 814 din 24 martie 2013 Toate Articolele Autorului Un biolog de la Universitatea Stanford (California), universitate de N-șpe stele, ne dă o veste tulburătoare. Oamenii se prostesc pe zi ce trece! Un fenomen pe care mioriticii îl resping cu încrâncenare, dovedind, cel puțin în ultimii 23 de ani, talentul de a rata orice țintă spre evoluție, prin șmecherii abracadabrante. Nu ne vindem țară! Am
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+11!): LA BALAMUC, BIRJAR... ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345383_a_346712]
-
lui : „Da’ cine ești tu mă...să-mi dai mie lecții de poezie?” -îl întreabă iritat dramaturgul. Tragedia cea mare vine pe 9 iunie 1912 când Caragiale se sfârșește la Berlin.Acum Mateiu pierde principalul său sprijin, trecând prin vicisitudini tulburătoare, tribulații morale și materiale istovitoare. Ocupă funcții destul de modeste, acordate mai mult din respect pentru cine fusese tatăl lui. Este salvat de căsătoria cu Marica Sion în 1923, fiica poetului Gheorghe Sion, care avea o situație materială foarte bună. Acum
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
definite ca: „Acolo unde petalele cad, cifra cinci devine o variabilă necesară”. Termenul, preluat și adaptat (Pentadă; greacă: Cinci, conștientizarea, este un termen pentru un grup de cinci sau ceva care are cinci componente) devine matricea unor poezii de o tulburătoare frumusețe, dar și motivul unor teme de reflexie, un exercițiu spiritual absolut necesar, deși foarte neglijat într-o lume a consumismului devorator. Exemplific fără nici un comentariu deoarece nu se cade să adaugi cuvinte acolo unde ele devin inutile: „Aproape jumătate
MISTERIOSUL ZBOR AL PENTADELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345435_a_346764]
-
numai la tine...! De aceea, e genial de nimerit titlul pe care l-a descoperit gingașa artistă Oana Sîrbu pentru noul ei CD „De Crăciun voi fi acasă”, un summum de melodii cu farmece și adevăruri extrase din idei filozofice tulburător de umane...! Crăciunul, întoarcerea acasă, celebrarea tainei sărbătorii, sorbirea splendoarei manifestărilor ritualice izvorăsc într-un alai de bucurii în proximitatea retrezirii fiecărei fibre de corp și spirit, din uitare la simțirea amintirilor. Pe 28 noiembrie (2016), la fel și azi
OANA SÎRBU. „DE CRĂCIUN VOI FI ACASĂ”, CD MUZICAL LANSAT LA VREMEA PLECĂRII LUI MOŞ CRĂCIUN PE LA CASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376934_a_378263]
-
că la această biserică, Veronica și Ștefan Micle au fost cununați de preotul Ioan Pamfil, în data de 7 august 1864. Și de câte ori nu m-a purtat gândul pe firul vieții acestei femei cu un destin atât de deosebit, la tulburătoarea, fascinantă și scurtă ei viața! A fost o soție bună și o mamă iubitoare. Pe soțul ei nu l-a iubit, dar nici nu l-a urât sau detestat, ci l-a respectat și l-a prețuit ca om și
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
să ne facă simțite cât mai puțin neajunsurile, lipsurile, greutățile - mama, țin minte, încerca să compenseze cu bună dispoziție și cântece, cu, pur și simplu, dragoste de viață și ambiția de a trăi demn; tata, apoi, cu un orizont cultural tulburător. Asta este de fapt casa părintească. Locuiam undeva pe „Occidentului”, apoi am locuit undeva într-un bloc, iarăși impropriu, iarăși plin de igrasie, iarăși... Copilăria mea și casele copilăriei au fost marcate de frig, am îndurat frig, asta cred că
MAIA MORGENSTERN. DISCUŢII AGREABILE (INTERVIU) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377842_a_379171]
-
ADAMESCU DOUĂ ARIPI ALE ACELUIAȘI TRUP Eugen Dorcescu, Nirvana, - o postbiografie - , Editura Mirton, Timișoara, 2014. Există momente în viața omului când absența devine “prezență negativă”. Ele nu pot fi ocolite, prin simplul fapt că fac parte din existență. Ceea ce e tulburător cu adevărat este că, în vâltoarea durerii, „Chiar Domnul, pentru simțuri, e-o absență”. Ce poate fi mai rău decât o absență care nu poate fi umplută cu nimic? “Absența naște jale și frustrare / Și-un gând de neputință absolută
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
a spălat și ea adunându-și greu ultimele puteri, gânditoare și plină de grijă față de vânătăile ce le descoperise și pe trupul său. Nu avea răni, însă acum simțea dureri peste tot și capul parcă-i intrase într-un vârtej tulburător de amețitor. A băut ceaiul fierbinte, a luat două aspirine și s-a întins cu grijă lângă Eugen, acoperindu-l atent și protejându-l apoi cu trupul ei ce tremura ușor de sperietura trasă și de emoțiile ce o cuprinseseră
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
minunată prefață de Adrian Grauenfels), un titlu frumos inspirat din chiar felul de a fi al autoarei. Până acum știam despre Bianca Marcovici că este o poetă de o impresionantă profunzime ale cărei versuri transmit cititorului o anumită neliniște, o tulburătoare nevoie de a înțelege mai bine lumea, deloc prietenoasă, în care trăim și în care trebuie să ne ducem cu demnitate, până la sfârșit, menirea. Mai știam și despre faptul că, deloc neglijabil, este o violonistă care, doar din pricina jocurilor nedrepte
BIANCA MARCOVICI ŞI TĂCUTELE EI ROSTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376738_a_378067]
-
român au contribuit la politicile respectivelor țări, de ștergerea urmelor de identitate ale puținilor aromâni și vlași care mai îndrăzneau (și îndrăznesc) să mai vorbească românește pe acele meleaguri. În revista „Formula As” nr. 842/oct. 2008 este publicat un tulburător interviu luat de Ion Longin Popescu aromâncei Maria Vurduni Spânache din Veria-Grecia, care a declarat: „Deși România este statul cu cea mai mare obligație față de românitatea balcanică, Bucureștiul pare a fi uitat de existența noastră”. În interviu relatează un episod
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
ai și s-o tot ceri/Luna stelele îndeamnă: „Hai la secerat tăceri!” Ajuns în peisajul cosmic, poetul revelează starea sa de extaz pe care o simte: „și-n ninsoarea potopindă/ Mor și-nviu ca o colindă”. În această stare creează tulburătoare poeme, în care rugăciunea plânge, tăcându-și durerile, picurând mesaje de Lumină și Iubire, ofrande înălțate Domnului: „Am plâns și-n mine mahnele s-au stins./ Și-n lacrima lui Christ prea suferirea/ Îmi caut ca să-mi aflu mântuirea/ Și-mpodobit
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
pe veci, fără recurs!”. În acest poem apar fațete ascunse ale talentului său: calitățile militante, specifice unui poet-tribun. -în diversitatea tematică a poemelor-psalmi strălucește ca o floare rară, floare vie, mândria apartenenței poetului la un neam străvechi și renumit, redată tulburător de frumos în poemul „Cântec pentru dacii noștri”. Acest poem ar merita să devină un „Îmn al Daciei”, dacă un compozitor talentat ar crea o melodie pe măsura versurilor sale. Eu sper că se va ivi acel compozitor inspirat cât
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
oferi chiar trupurile noastre drept ultima combustie, căci de te vei prăbuși Tu, cu torța stinsă-n Ocean, se va prăbuși AMERICA - O ! scumpă și măreață zeița a Libertății - atunci LUMEA ÎNTREAGĂ se va prăbuși în neant. Sa credeti acest tulburător adevăr, strigând cu convingere: Aceasta nu va fi niciodată ! NICIODATĂ, NICIODATĂ, NICIODATĂ !... LADY LIBERTY (The Statue of Liberty) by Cristian Petru Bălan Mrs. Liberty hâș instead of roots heroes who, kneeling underneath, în their graves, under the flowers propelling their
STATUIA LIBERTĂŢII (LADY LIBERTY) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375188_a_376517]
-
Vremuri > CRISTIAN PETRU BĂLAN - TAINE (POEME) Autor: Cristian Petru Bălan Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului DIN FLĂCĂRI DE-AURORE Din flăcări de-aurore, din larg covor de stele Și izvorând din cântec etern tulburător, Vin să te-admir o clipă, carbonizat de dor, Atras de-a ta candoare cu ochii de zorele. Tu mă privești tăcută, duios și-ntrebător, Cu lacrimi greu ascunse, dar îmi vorbești prin ele Sporind apropierea prin tainice tunele - Eu
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
în trupuri și ... VII. CRISTIAN PETRU BĂLAN - TAINE (POEME), de Cristian Petru Bălan, publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. DIN FLĂCĂRI DE-AURORE Din flăcări de-aurore, din larg covor de stele Și izvorând din cântec etern tulburător, Vin să te-admir o clipă, carbonizat de dor, Atras de-a ta candoare cu ochii de zorele. Tu mă privești tăcută, duios și-ntrebător, Cu lacrimi greu ascunse, dar îmi vorbești prin ele Sporind apropierea prin tainice tunele - Eu
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
noi l-umplem cu doruri, iubire și mister... ROMANTICĂ, SUPERBĂ ȘI CRUDĂ CĂTEODATĂ... Romantică, superbă și crudă câteodată, Împărtășind iluzii cu pufi ... Citește mai mult DIN FLĂCĂRI DE-AUROREDin flăcări de-aurore, din larg covor de steleși izvorând din cântec etern tulburător,Vin să te-admir o clipă, carbonizat de dor, Atras de-a ta candoare cu ochii de zorele.Tu mă privești tăcută, duios și-ntrebător,Cu lacrimi greu ascunse, dar îmi vorbești prin eleSporind apropierea prin tainice tunele -Eu ard
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
tale/ cu veșnica pecete a arderii”. Culminarea trăirii poetice gândită (sau gândirea poetică trăită) prin „bolul inocenței“ sugerează aspirația ontologică la plenitudinea misterului sferic, cu in edite bipolar ități n oeti ce. Fără a instaura confuzii semantice, joncțiunea dintre adevărul tulburător, circumscris în conștiință, și finalitatea itinerariului nostalgic se produce cu intransigență: „Între noi / tremura de mult depărțirea /delănțuind furtuni de spaime, /în ploi dese de lacrimi./ Priveam cum te depărtezi / - fluture alb - / prin asfințitul tăcerii /aripilor însângerate de strigăte, /lăsîndu-mă
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
univers, în care se mișcă bătrâni și copii, tineret și oameni maturi cu grijile lor zilnice. Scena mesei moromeților e o admirabilă prezentare a ierarhiilor familiale, a atmosferei din casă, a raporturilor dintre frați, o introducere uimitoare în psihologia moromeților. Tulburătoare scene de dragoste rămân întipărite în mintea cititorului. „Polina se întoarse cu umărul și-l așteptă dintr-o parte, parcă la pândă, cu ochii deschiși; se lăsă greu cu toată puterea trupului și gemu când el (Birică) o apucă și-
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face ca grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru, și întradevăr, pitpalacul tulburător și barza care pășește rar printre răzoare, și floarea galbenă a spicelor de grâu, care nu s-au copt, încă și se revarsă în aer din nimic, și drumurile care lasă satul în urmă, și ierburile groase de pe marginea drumurilor
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
pașii istoriei atât de neiertători. Niculae Moromete se împletește cu destinul scriitorului. „Atunci va fi împlinit romanul „Moromeții” când și destinul povestitorului va fi relevat” (interviu Păunescu-Marin Preda.). Niculae pare a fi până la un punct Marin Preda, Iată o scenă tulburătoare de extaz și visare la moartea părintelui: „Tată, șopti el, eu nu te-am părăsit niciodată, știi bine... Nu ți-am făcut nici un rău, nu te-am chinuit cu nimic și îmi pare bine că te-ai împăcat cu mama
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
era o cruntă greșeală. Zeii greci începură să frecventeze visurile mele. Brațele albe ale Junonei nu o dată se întâlniseră molatic în adâncul tulburatelor mele vise, încrucișându-se la ceafă și făcând să se ridice într-o voluptoasă răsuflare un bust tulburător din școala lui Fidias. “ În lectura Bibliei este atras de multele fapte sângeroase ale istoriilor sacre, mai ales de acelea în care se amestecă ” un trup, fie chiar trădător, și o mână, fie chiar ucigașă, de femeie “.Visurile lui Ragaiac
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
Acasa > Cultural > Artistic > ROMANUL „MAIA” - DRAMA UNEI COPILE Autor: Ion C. Gociu Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului TULBURĂTOAREA LECȚIE A UNEI REÎNTOARCERI ÎN TIMP Ion C. Gociu „MAIA” (Fragment notă de lector) ................................................................................. Romanul „MAIA” poate fi considerat, cu adânci temeiuri, ca o necesară și elocventă completare a frescei umane, zidită din cuvinte inspirat orânduite în volumul de debut
DRAMA UNEI COPILE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372133_a_373462]
-
totul este prea frumos. Seara a avenit pe nesimțite, cele două mașini plecaseră de mult și, pe același covor natural, am mai dat frâu liber, pentru încă o plăcere, după care amândoi așteptam demult. Pentru mine, ea s-a comportat tulburător de erotic, demonstrând o senzualitate cum de puține ori am avut parte de la Caty, în lunga noastră căsnicie. Ne-am strâns bagajele și am părăsit poiana cu margarete, înmuiați de plăcerea mirifică a momentelor petrecute, cu gândul să ajungem cât
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]