8,428 matches
-
o stare de har. Proorocul Ilie a primit descoperirea lui Dumnezeu în liniște, nici în furtună, nici în tunete, ci într-un zefir lin, într-o stare de pace, de liniștire sufletească, astfel încât nimic din ceea ce este pământesc să nu tulbure această liniște. Nevoitorul, atunci când iese din lume, dorește să se unească cu Dumnezeu, dorește într-adevăr viața pustnicească, așa cum se spune la slujba călugăriei. Această dorință are un singur țel, apropierea de Dumnezeu. În activitatea lui, el urcă neîncetat. Dinamismul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
și aici și-n vecii vecilor. Mă angajez să rămân fidelă și atrăgătoare până la capătul zilelor mele, să dăruiesc căldură și adăpost sufletelor-pereche, care la sânul meu își vor căuta alinarea, care-mi vor respecta liniștea și nu-mi vor tulbura freamătul interior. Credință veșnică tuturor pretendenților mei! Declar Atlanticul și plaja soț și soție și las cuplul să se sărute în casa mea de piatră. Gabriela Căluțiu Sonnenberg Spania, 2014
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
unul din E-urile prezent e în acest produs nu e recomandat să fie ingerat frecvent. Este vorba de E339, care are acțiune emulsionantă, protejează grăsimile față de râncezire și stabilizează culoarea cărnii. În cantități mari are efect laxativ și poate tulbura echilibrul calciu / fosfor. Locul 4 - Șuncă mozaic Șuncă mozaic: carne de porc cu gust “îmbunătățit” Ingrediente: carne de porc apă amidon de cartofi proteină vegetală din soia sare condimente zaharuri: dextroză stabilizatori: difosfat de sodiu, trifosfați de sodiu potențiatori de
Alimente periculoase contrafăcute [Corola-blog/BlogPost/93290_a_94582]
-
Vorbim, auzim și citim tot mai des în ultima vreme despre crize, urgențe, dezastre si câte altele care ne tulbură viața cotidiană. Și aceea la fel de agitată, prinsă între termene, proiecte, costuri, facturi și alte solicitări presante. Vedem și auzim despre diverse întâmplări și accidente și ne dorim în sinea noastră ca măcar pe noi să ne ocolească, fără a identifica
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93345_a_94637]
-
pentru a i se tălmăci pe înțelesul lui rosturile firii și deci și ale omului, va trebui totuși să-l evocăm, acum și aici, în câteva lumești cuvinte, pe care însă le vom rosti în șoaptă, spre a nu-i tulbura odihna întru Domnul. Curând vom prăznui un an de când acest rugător de performanță și ziditor de suflete a plecat să se odihnească puțin în Lumina Cea Dintâi și să depună mărturie în fața Celui Atotputernic și a celor ce nu mai
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > UN CHIP Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Un chip de Dorel Dănoiu Irisuri ce iscodesc atente admiră o imagine afișată născând noian de sentimente și tulbură ființa toată Un chip privind . Frumos și anonim. La întrebarea pusă-n gând,firește, doar un răspuns am vrea să știm: EA,a iubit vreodată,sau iubește ?! Cu zâmbetul mijit în colțul gurii, iar ochii,parc-ar fi într-o
UN CHIP de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383188_a_384517]
-
roata orelor. Nu înțeleg de ce mă doare luna când nu te văd, mă doare dimineața când nu te aud, mă doare vremea când te ascunzi în iarna viselor. Probabil că o să mă scurg spre izvorul tăcerii să nu mă mai tulbure cerbii de dor, colindând pădurea cu sania retragerilor în crângul inimii. Ma îngrop într-o uitare de sine. Să nu mă întrebi de unde răsare zâmbetul! (30 nov-1 dec 2015) Referință Bibliografică: Nelămurire / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
NELĂMURIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383197_a_384526]
-
știa. N-o mai asculta pe vară-sa. La ce bun?! Se conectă la realitate abia când se găsi în fața odăii Marietei. Deschise ușa încetunel, pitulată în spatele imensului buchet. După salutul firesc, înaintă spre pat în vârful picioarelor, să nu tulbure liniștea încăperii. Marieta îi răspunse printr-o grimasă ce se voia zâmbet și două lacrimi i se prelinseră spre tâmplele adâncite. Abia de mai semăna cu Marieta de altădată! Fața i se alungise extrem de mult, nasul i se subțiase, iar
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
Când și rădăcina se vrea smulsă Iar iubirea dusă în exod... Fără rațiune și împăcare Seacă lutul tot de conținut Plânge viața mugurii de floare, Ce-n deșertul zilei s-au pierdut. Pașii trec nesiguri peste poduri, Cerul Vieții este tulburat Și rămân pe drumuri multe noduri Cu origini sigure-n păcat... Ape tulburi și pescari de vieți, În novod prind firele de ață Ce-au trecut fugar din dimineți, Într-un smog de nepătrunsă ceață... Clopotele plâng mereu risipa, Dar
SE ZVONEȘTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383280_a_384609]
-
savanta” lui consoartă. - Ce fac? Cade comunismul, ce rost mai am eu aici?, l‑am întrebat neliniștită. Îl iau pe Mișu, câteva lucruri și merg cu tine acasă. Mi‑e frică. - Nu cade comunismul, m‑a asigurat fără a se tulbura. Stai liniștită că nu ești doar secretar al P.C.R.! Ești și primar, și ai fost votată de către oameni. „Aleasă de oameni? Ce știi tu!?”, mi‑am spus în gând, amintindu‑mi de alegeri. Până târziu am ascultat împreună „Vocea Americii
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
seama de respectul pe care-l datorează persoanei în funcție, face tot posibilul să-l coboare și să se înalțe pe el însuși. Când cel invidiat este apreciat, atunci cel care invidiază este gata să exprime contrariul, deschide o luptă, tulbură liniștea pe care alții o doresc. Consecințele invidiei sunt de nedorit. Desfigurează sufletul omului, rânduiala spirituală, îmbracă haina hidoșeniei. Vasile cel Mare, arhiepiscop din secolul al IV-lea, născut în Pont, unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii ortodoxe
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
atinge umărul; cei care, cu voie sau fără voie, mi-au făcut rău se întrec, toți, în acte reparatorii. Nu supăr pe nimeni, nu mă deranjează nimic; întreg Universul este făcut pentru încântarea mea. Uneori, un GLAS încearcă să-mi tulbure liniștea. Zice că scriu o contrapoveste pentru că urmăresc să-mi introduc în program date benefice. Așa este! Pentru asta o fac! Speră să zic „nu”, adică să apară conflictul și să-mi strice conceptul de contra..., în viziunea mea. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
gâze; oricare dintre acestea i-ar încărca hrana cu probleme care nu-i aparțin; cum să primească, așadar, vizitatori? Mai ales că, uneori, Castelanul nici nu vrea să audă: își astupă urechile cu ceară pentru ca nici un zgomot să nu-l tulbure, iar atunci când vrea să coboare și mai adânc în sine, își leagă ochii. Dacă, de undeva, se întinde vreun iz ațâțător sau scârnav, își prinde nasul cu un clește; răsuflă pe gură printr-un tifon, să nu inspire vreo insectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dușmani; actuali. Au crescut în „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!”. „Din copilărie ai fost ascuns. Noi, ceilalți, nu am știut niciodată ce gândeai cu adevărat!” ți-a zis, de curând, cineva. Ca și atunci, ceva nedefinit îți tulbură mintea. Istorii nebuloase, mereu mai dense, insuportabile: încerci să le așterni pe hârtie, mai scapi: nu faci nimic altceva. Ți-ai pierdut slujba: nu cauți alta. „Un venit sigur, la date fixe, lungește viața!” ți-a zis un arhivar. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că știi. Nu știu nimic... Care ceremonie? — Nu o dată, tot pe timp de noapte, pe fundul catacombei de sub biserică am văzut un grup de bărbați care se Întrunesc pentru conciliabulele lor. Noi nu ne ducem niciodată Într-acolo, ca să nu tulburăm somnul morților, dar glasurile lor ajung până aici. — Ce spun? — Nu se poate desluși; vorbe amestecate, discuții... Uneori se roagă. Dante Își mângâie bărbia, perplex. Pentagrama desenată În fața altarului, pentru invocarea diavolilor... Își ridică brusc privirea spre interlocutorul său. Mutra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Și va fi deschis pentru toată lumea, nu numai pentru Învățați? Își roti privirea, ca pentru a solicita atenția celorlalți asupra vorbelor pe care era pe cale să le rostească. Nu părea că nerușinarea cu care se apropiase de masă ar fi tulburat pe cineva. Dimpotrivă, lui Dante i se păru că surprinde câteva zâmbete amuzate, ca și când vorbele sale de duh ar fi fost bine cunoscute. — Nu crezi, messer Alighieri, continuă Cecco după ce adresase un salut grăbit Întregii adunări, că masa dumitale s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
inimile făcând același lucru cu ea? — Versurile mele sunt rodul deșteptării iubirii În tainița sufletului meu, nu al furiei simțurilor, cum păreți a crede. Ele cântă noblețea doamnei și apropierea sa de Dumnezeu, iar nu formele ei aparente, care ne tulbură vederea. Dante pronunțase ultimele cuvinte cu o iritare crescândă, căutând să nu o privească pe Antilia. Poezia lui pentru femeia aceea, o târfă străină... — Înțelegem prea bine reținerea de a-ți târî versurile printre mesele unei cârciumi, zise iarăși Cecco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de cartier care Îi fuseseră atribuiți pentru apărare și pentru a face față unor eventuale probleme de ordine publică. — Ce naiba se petrece, messer Alighieri? strigă unul dintre ceilalți priori. E o revoltă? Unde ne este garda? — Nimic care să vă tulbure somnul, messer Lapo, răspunse Dante sarcastic. O simplă operațiune de poliție, adăugă el pentru a-i liniști. În timp ce cobora, Îl auzi pe unul dintre ei că Întreba În gura mare de Bargello, care să dea fuga cu oamenii lui. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apă, cel puțin pentru câteva zile. — Despre ce este vorba? Ai aflat? — E ciumăfaie. Frunzele plantei și florile, partea cea mai nocivă. — Este... o otravă? — Da. În doze mari aduce moartea, dar diluată e poate Încă și mai periculoasă. — De ce? — Tulbură și Întunecă mintea celui ce ar trebui să vegheze. Produce vise și vedenii. O minte perversă trebuie că s-a gândit să o folosească Împotriva guvernului Florenței. O otravă care ne-ar fi ucis, pur și simplu, ar fi provocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să cedeze. Își Împinse brațele către ea, respingând-o. — Pleacă, Pietra. — Oh, messer Alighieri, În noaptea asta nu trebuie să te consolezi după soție? Atunci, ce te aduce la „Paradisul“? zâmbi ea strâmb. Din nou o senzație de amețeală Îi tulbură vederea. — Nu... nu știu. Privirea fetei păru să se Îndulcească. Dar În ochii Îi rămăsese o străfulgerare de viclenie. — Stăpâna vrea ca nimeni să nu iasă de aici nemulțumit. Vino, zise ea Întinzându-i o mână. Dante o urmă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe mâna cu pumnul strâns. În cele din urmă, se deșteptă din toropeală. — Ai dreptate, messer Alighieri, și poate că la asta ne gândim cu toții. Nu numai dumneata ai scrutat printre umbrele acestui mister, ci și conștiințele noastre au fost tulburate de cele Întâmplate, iar mințile noastre, ca și a dumitale, s-au aplecat asupra anevoioasei cercetări a adevărului. Dar, la fel cum inteligența domniei tale s-a vlăguit pe calea spre soluție, nici ale noastre nu au izbutit să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de preparare a escalopului cu ciuperci? Trebuia să găsesc ceva - un cuvânt, o nuanță a vocii chelbosului - care să-mi ofere măcar un Început de explicație cât de cât rezonabilă pentru mizanscena aceea funambulescă. Din păcate, eram fie obosit, fie tulburat peste măsură: rigoarea și vigoarea spiritului meu analitic cu care, Îndeobște, mă mândream nevoie mare, erau acum În grea suferință. Indiferent dincotro Încercam să-l atac, să-i pătrund miezul rațional, discursul pirpiriului continua să se deseneze obscur și impenetrabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atras și poate atrage asupra lumii consecințe ireparabile. Mai direct spus, ar fi echivalat cu un act suicidar la scară planetară. În Centru se purtaseră până În ultima clipă discuții contradictorii: a intuit sau nu profesorul Adam Adam mecanismul pseudoaccidentelor care tulbură periodic cursul istoriei? Deși majoritatea membrilor Consiliului Înclina spre un răspuns negativ, s-a decis că nu trebuie riscat. Primejdia era mult prea mare, iar urmările neintervenției ar fi fost catastrofale. Pe ultima sută de metri, s-a pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
va mai reveni niciodată, paznicii Îl conduc pe drumul către rug, nu către poarta Închisorii, cum se Întâmplă, de fapt. O mită substanțială reprezenta și atunci un argument În măsură să topească rigorile oricăror regulamente... Florian de Squint este profund tulburat de ce află. Nu Însă și copleșit; dimpotrivă. Zguduitoarele revelații Îi mobilizează simțurile și-i stimulează perspicacitatea. Întrevede ca iluminat o șansă de salvare de la pedeapsa capitală care Îl așteaptă. Face, așadar, apel la mila regelui, promițând că-și va plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a paginilor respective. N-aș spune că devenisem dependent de aceste lecturi; fapt este Însă că și după Încheierea romanului, căutările pe Google au continuat, zestrea mea de cunoștințe În materie de enigme sporind simțitor. Una dintre ele m-a tulburat profund. E vorba despre inscripția de pe o piatră tombală descoperită În cimitirul din Rennes-le-Château și expusă În prezent Într-o sală a muzeului din localitate. Se presupune că inscripția (Încă nedescifrată mulțumitor) și desenul ce o Încadrează ascund un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]