7,327 matches
-
numai când ceilalți sunt pe plajă, ca să nu-mi deranjez vecinii cu zgomotele hodorogitei mele "Smith Corona". La douăsprezece fix, mă duc pe plajă. Nu-mi iau cu mine nici prosop, nici alte lucruri, ca să-mi pot face fără griji "turele" între cele două diguri. Când am ieșit ieri din apă, plaja era aproape goală. Lumea fuge de soarele brutal și se grăbește la masă. Eu mănânc printre ultimii, în seria a doua. După-amiază, pe la cinci, mai înot o jumătate de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
elvețiană) nu și-a făcut nici aici apariția. După un plicticos concert de muzică populară bulgărească, renunțăm, Ion Pop, Gabriel Dimisianu și eu, să luăm parte la conferința de presă cu ziariștii bulgari și nr plimbăm prin Varna. Facem o tură pe o stradă rezervată pietonilor, după care ne îndreptăm spre plajă. Marea e foarte liniștită, așa cum arată uneori vara, foșnind pe nisip. Și noi care ne temeam de o Mare Neagră cu valuri de șapte metri înălțime! Trebuie să recunoaștem
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
față un tânăr cu pălărie de paie, care se înălța în vârful picioarelor. " A!" își zise. Apoi, cu o mică sforțare de memorie, recunoscu pe vărul Lică, pe Lică Trubadurul. încetă de a mai înțelege. Pricepu numai o ușoară fluieri tură și distinse că Lică făcea semne cu ochii, sfărîmîndu-și degetele în formă de castaniete. Lică era aceiași și semnalele lui erau neândoios pentru infirmieră. Mini se uită lung la Lina, apoi întoarse o privire de profil spre Rim, care surâdea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În ritmul trecerii Cristina Oprea schimb de tură - între noapte și zi nici-un cuvânt lecții în noapte - același salt al broaștei clatină stele cer cu lună plină - în vechea pușculiță un singur bănuț când cerul tace - întrebări nerostite printre morminte cer acoperit - pe-ntinderea lacului parfum de nuferi
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
mai fermecătoare și mai arti culate viziuni, cele mai mistice decoruri, cele mai discrete treceri de la real la ireal și part way back. Al ei a fost visul cu palatul de marmură invadat de fluturi din „Orbitor“ - în general, flu turii, acolo, sunt fluturii ei -, de asemenea al ei cel despre imen sa incintă-cavou în care Maria rătăcește săptămâni în șir pe dale dulci de calcedonie și malachită. De fapt, am acum impresia că fiecare vis pe care mi l-a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
derută în viața mea, când treceam dezordonat de la o femeie la alta fără să știu ce vreau și cine mai sunt, am cunoscut o... doamnă cu ani buni mai în vârstă ca mine. Îmi plac mult de tot femeile ma ture, cele ce par mereu atât de grave, de intangibile, atât de încrustate în tiparele propriei vieți și care totuși, când se hotărăsc să se elibereze de ele, devin cele mai dulci și mai senzuale iubite cu putință. O astfel de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
marijuana, mai ales negri și asiatici, care-mi vârau sub nas punguțe legate cu elastic. De urât, intram în cârciumi întunecate și, lângă godinul încins, cu aburi ieșindu-mi din haine, beam câte un jeneever de unul singur, pe când ală turi câte-un cuplu de lesbiene se săruta languros, ostentativ. Nimeream de multe ori în cartierul roșu și um blam, anonim în marea de bărbați ce se holbau la vitrine, pe lângă barurile și erotic-show-urile care-și aruncau luminile reclamelor peste valu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fantezie: merg la mare și, deliberat, se culcă fiecare, în aceeași noapte, cu câte un necunoscut. Nici a doua zi, nici mai târziu nu mai fac vreo aluzie la acea noapte, dar n-o uită de fapt niciodată și legă tura lor se ruinează... Aleseseră ultima mea seară cu ei, vorbiseră poate mult între ei despre asta. Poate puseseră totul la cale în nopțile precedente, pe întuneric, mângâindu-se și fantazând. Sau poate o făceau frecvent, poate foarte mulți făceau asta
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pat, neștiind cui să-i mul țumesc pentru darul straniu, întunecat, care-mi era făcut. Am văzut-o căutând înadins pozițiile cele mai sub misive, am văzut-o privindu-mă sfidător în ochi, îngenuncheată, în timpul celei mai dulci dintre tor turi, am văzut-o rugându-mă să vin mai aproape de gura ei cu buzele tumefiate de dorință. Am văzut urmele de degete care înfloreau purpurii pe pielea ei aurie. Am văzut un bob de sudoare scurgându-se în cavitatea înghiocată a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
începea textul, și continua ținân du-mă numai în elogii. Eram de data asta sortit unei ca riere de star, poate un mare actor sau un pictor celebru, aveam să am cele mai senzuale iubiri și cele mai burdușite con turi elvețiene... „Vezi că se poate?“, i-am aruncat în treacăt bietului „Who Am I?“ și apoi l-am dezinstalat pentru totdeauna. Mintea uma nă se arătase încă o dată triumfătoare în fața unei sim ple mașinării... Ce bine-ar fi ca în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
citită. Numele lui Rotluft nu-mi spunea mai nimic pe-atunci, când nu citeam cărțile nici pentru gloria autorului, nici pentru fru musețea stilului - săream peste descrieri cu nepăsarea cu care ochiul de pisică ignoră obiectele imobile - ci pentru aven tura pură, cum ai spune heroină pură. Într-adevăr, cartea asta nu am citit-o și n-am „devorat-o“, cum se spune, ci mi-am injectat-o parcă-n venă, direct în fluxul de sânge care i-a-nălțat corola în creier
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
care te scoate din minți. Pentru că-ți spun „te iubesc“ exact atunci când te iubesc mai puțin, ca un fel de compensație. Pentru că nu se masturbează. Pentru că au din când în când mici suferințe: o durere reumatică, o constipație, o bătă tură, și-atunci îți dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca și tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecționând mici observații și schițând subtile nuanțe psihologice, fie brutal și scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură femi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
patine, de tălpicile boburilor și ale săniilor. Cei patru pasageri ai bobului - Paul al lui Dumitru Alexandrescu, Ion al Vasilicăi Dimofte, Gheorghe al lui Gheorghe Petrea și Titi al lui Paraschiv - sunt gata să pornească-n ,,cursă”. Mai ales că tura aceasta constituie un fel de examen pentru cel mai mic dintre ei, Ion al Vasilicăi, pe care ceilalți trei băieți s-au tot chinuit să învețe cum se conduce bobul. De-acum, gata cu teoria, la treabă, Ionică! Gata la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
același drum pentru priveghiul mamei lor. Împreună cu prietenii lui de la abator, își instalase tabăra în cel de-al noulea cerc al infernului Nintendo, începând pachetul de șase beri la brunch-ul lichid și ajungând trotilat de-a binelea când intra în tură la serviciu. Avem de apărat tradiții, Iepuraș; onoarea familiei. Atunci nu avusese tăria să-l aducă iar cu picioarele pe pământ. Nici dacă ar fi încercat, el n-ar fi ascultat-o. Dar supraviețuise iernii și chiar se pusese puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întâmpină când intră pe ușa din față. Blackie se făcuse mică în living, scheunând într-o buimăceală vinovată. Karin lăsă biata creatură să iasă afară și o hrăni. În curtea cât o marcă poștală, câinele border-collie se apucă să facă ture, adunând tot felul de lucruri - veverițe, bucăți de zăpadă, țăruși de gard -, orice numai să-i convingă pe oameni că merita încă să fie iubit. Căldura era închisă. Doar obiceiul fratelui ei de a nu închide niciodată un robinet cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu-l deranjează, la drept vorbind. Vine o fată pe-aici, pe care ar vrea s-o rezolve. Poate c-a rezolvat-o deja. Totuși, ar fi bine așa. Ar merge. Să se rezolve unul pe altul, întotdeauna. Încă o tură. O mașină, pentru ei amândoi, când o fac. Până la urmă, păsările alea se împerechează pe viață. Păsările care-i lipsesc lui. Cine sunt oamenii, să fie ei mai tari? Să se împerecheze pentru totdeauna. Să-și învețe copiii să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai celebru decât pricep majoritatea oamenilor. —Trageți-vă un scaun, îl invită omul cu pălăria de vânătoare. Noi oricum ridicam ancora. Weber își vârî mâna în buzunar și dădu drumul reportofonului. Vedeți-vă de treabă, spuse el. Mai dați o tură. Eu o să stau și-o să-mi adun gândurile. Hei, mi-am pierdut capul. Unde-mi sunt manierele? Mark se ridică în picioare, îmbrâncindu-și prietenii care începură să-l înjure. Dom’ doctorică, ți-l prezint pe Duane-o Cain. Și ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
balet complicat, care ar fi depășit orice coregraf. Weber îl studie pe Mark, atent la orice urmă de deficiență. N-avea cum să-și dea seama cum stătuse înainte la capitolul coordonare. Dar chiar și acum, Mark putea să dea ture în jurul lui Weber în orice vehicul, adevărat sau iluzoriu. Conducea ca un nebun. Mingile de foc șocante care apăreau din când în când nu scoteau de la el decât un râs vâscos. Weber își nota mișcările ochilor lui Mark, când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Tommy Rupp, creierul, dacă se putea spune așa, al celor trei Muskrateers. Îl putea tolera pe Rupp la telefon. Orice, doar să nu fie nevoită să-l vadă în față. Acesta fu surprinzător de rezonabil, improvizând un sistem de ture în așa fel încât Mark să fie supravegheat permanent. Ideea de avea grijă de el îl încânta. Exact ca în vremurile bune, îi spuse el. N-o să facă nazuri dacă vrem să stăm pe la el. —De-asta mi-e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în următoarea casă, să se deghizeze și așa mai departe, toate astea înainte s-ajungem noi acolo? Obiecții destul de șchioape, care se dizolvă în clipa în care le analizezi. Dar Bonnie s-a supărat; nu mai vrea să mai facă turele. Trebuia să-și dea seama că asta-l așteaptă. Probabil că-și închipuie că viața ei e în pericol. Încearcă să-i explice: acest maestru al deghizării e interesat numai și numai de o singură persoană: Mark Schluter. Dar Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea. Cum de ți-ai... — Te rog. Ai stat cu mine toată seara. Ți-am spus c-am fost căsătorită. Știu cum se face. Așa că Weber rămase în parcare, dându-i lui Sylvie raportul de seară, în timp ce femeia indescifrabilă dădea ture sub felinarul de stradă, la cincizeci de metri de el, oferindu-i intimitate, îmbrățișându-se singură în haina ei de piele întoarsă, prea subțire. Luară mașina lui închiriată până la Silver Bullet. Când porni motorul, radioul se trezi zumzăind la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Barbara. Probabil că cineva ar trebui să rămână noaptea acolo. În momentul ăsta, probabil că îi e greu noptea. Vocea ei sugera disponibilitatea de a merge chiar și până acolo. Dar Karin refuză să-i ceară atât de mult. Dacă tura de noapte n-avea cum să-i revină lui Karin, atunci n-o să-i revină nici Barbarei. Karin o sună pe Bonnie, singura soluție reală. Dădu de mesajul molipsitor de pe robot - Mi-ar fi făcut plăcere să vă răspund personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Homestar? Doar câteva nopți? Ochii fetei se măriră cât ai unui lemurian. Cu Marker? Cum nu! Răspunse de parcă întrebarea ar fi fost deplasată. Și, ca de obicei, Karin înțelese ultima cum stăteau lucrurile. Se organizară; femeile aveau să lucreze în ture, în timp ce Mark rămânea indiferent la tot ce-l înconjura. —N-ai decât, îi spuse Mark lui Karin, când ea îi explică ce aranjaseră. Fă-ți damblaua. Mie n-ai cum să-mi faci rău. Sunt deja dus. Dar în prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e la cumpărături sau la un casting, oriunde și oricum, telefonul meu îl vânează neîncetat. Ajung să îi urăsc repetițiile, piesele. Am impresia că fiecare nouă îndatorire profesională a lui este concepută ca o conspirație directă împotriva mea. O lovi tură și încă una, și încă una. În rarele momente când ies din casă, mă clatin. Aerul mă dărâmă de pe picioare, însă chiar și așa, nu-mi pot înfrâna curiozitatea nebună de a revedea lumea. În metrou, mă holbez pur și
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
reconstituie unele dintre reacțiile sale psihice, așa cum s-au produs, în împrejurările respective, căt mai exact. Prezentul istoric este timpul care „actualizează" acțiunile <ref id="14">14 Crohmălniceanu, Ovid S. , Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I , Edi tura Minerva, București , 1972, p. 457. </ref> Ovid S. Crohmălniceanu sublinia: „«Patul lui Procust» e întâiul roman românesc care conține o poetică exprimată." Camil Petrescu fixează o estetică modernă a romanului românesc: sincronizarea literaturii cu filozofia și psihologia epocii; arta - mijloc
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]