3,448 matches
-
va deschide cu bine și se va hotărî ca vasele străine să treacă prin porturile Shiogama și Kesennuma, noi putem prea bine să putrezim prin cine știe ce țară sau pe fundul vreunui ocean. Un jet de apă adus de vânt le udă picioarele. Deasupra lor, parâmele scârțâiau. — Seniorul Shiraishi n-a spus așa ceva, îngână samuraiul ca într-un geamăt. Nepriceput la vorbe cum era, îl sâcâia neputința sa de a-i ține temeinic piept lui Matsuki. Oricum, dacă ei erau cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ploaia lovea din lături trupurile marinarilor care munceau. Luând aminte la furtuna dinainte, negustorii din cabina cea mare și solii își urcară deasupra încărcăturii desagii de pe polițe și își legară strâns așternuturile și hainele tot deasupra încărcăturii, ca să nu se ude. Curând valurile începură să împroaște puntea. Se izbeau înverșunate de carena înclinată și răsunau în coastele corăbiei. Solii se pregătiră pentru ce era mai rău. Legară o funie de salvare între doi stâlpi, iar samuraiul își legă și el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe o treaptă mai sus decât culoarul, departe de scara ce urca pe punte și de aceea, cu toate că fusese inundată, apa se scursese imediat și cabina nu avusese chiar atât de mult de suferit. Slavă Domnului, scrisorile Stăpânului nu se udaseră. Samuraiul străbătu culoarul în care apa era încă până la glezne și coborî la etajul de dedesubt unde negustorii zăceau prăvăliți unii peste alții, de nu aveai loc să arunci un ac. Unii îl vedeau pe samurai, dar nu aveau puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nasul. La început japonezii râdeau de asemenea lucruri, dar încet-încet începură să fie stânjeniți de privirile și întrebările lor obraznice. S-o fi isprăvit înfruntarea lui Velasco? murmură Tanaka parcă pentru sine, în timp ce-și scotea încălțările din piele, ude de ploaie. Samuraiul, Nishi și însoțitorii lor își cumpăraseră din Sevilia ghete de piele la fel ca cele ale lui Tanaka. Cred că nu. — Mă îngrijorează. Samuraiul încuviință din cap. Tanaka se așeză și el pe pat cu picioarele încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să vrea, se uită la Nishi. Se uită la Yozō, la Ichisuke și la Daisuke. — Țărmul... Japoniei... zise Nishi oftând adânc și rămânând apoi fără grai. Cum pășiră pe țărmul presărat cu iarbă de mare neagră, un val limpede le udă blând picioarele. Multă vreme japonezii rămaseră pe loc cu ochii închiși ca pentru a gusta din plin atingerea răcoroasă apei. Slujbașii care ieșiseră afară din oficiul de gardă se opriseră în loc și se uitau la ei bănuitori. Unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și-ți aduc niște șosete. Urcă la etaj și Nick Îl auzi prin tavan cum umblă. Deasupra era podul, și acolo dormeau Bill, taică-su și câteodată, Nick. În spatele podului era un șifonier. Mutaseră paturile de campanie ca să nu le ude ploaia și le acoperiseră cu niște prelate. Bill se-ntoarse cu o pereche de ciorapi groși din lână. — Nu mai e vremea să umbli fără șosete, Îi zise. Da’ n-am nici un chef să m-apuc iar să le port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vedea nici o mașină În piața de lângă monument. De cealaltă parte, În ușa unei cafenele, un chelner stătea și privea piața pustie. Soția americanului privea pe fereastră. Afară, chiar sub fereastra lor, o pisică se ghemuise sub una din mesele verzi udate de ploaie. Pisica Încerca să se strângă cât putea ca să nu se ude. Mă duc jos să iau pisica aia, spuse soția americanului. — Mă duc eu, se oferi soțul, care stătea Întins pe pat. — Lasă, o iau eu. Săraca pisicuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cafenele, un chelner stătea și privea piața pustie. Soția americanului privea pe fereastră. Afară, chiar sub fereastra lor, o pisică se ghemuise sub una din mesele verzi udate de ploaie. Pisica Încerca să se strângă cât putea ca să nu se ude. Mă duc jos să iau pisica aia, spuse soția americanului. — Mă duc eu, se oferi soțul, care stătea Întins pe pat. — Lasă, o iau eu. Săraca pisicuță, cum Încearcă să se ferească de ploaie sub masă. Soțul continuă să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
eu, se oferi soțul, care stătea Întins pe pat. — Lasă, o iau eu. Săraca pisicuță, cum Încearcă să se ferească de ploaie sub masă. Soțul continuă să citească, sprijinit pe două perne așezate la capul patului. — Vezi să nu te uzi, Îi spuse. Soția coborî și când trecu pe lângă recepție hotelierul se ridică și se-nclină În fața ei. Biroul lui era În celălalt capăt al recepției. Era un om bătrân și foarte Înalt. — Il piove, spuse soția. Îi plăcea de hotelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Pisica ar trebui să fie după colț, la dreapta. Ar putea Încerca să meargă până la ea pe sub streașină. Cum stătea În pragul ușii, cineva deschise o umbrelă În spatele ei. Era camerista care făcea curat În camera lor. — Să nu vă udați, Îi zâmbi, vorbind În italiană. Hotelierul o trimisese, desigur. Cu camerista ținându-i umbrela În spate, merse de-a lungul aleii presărate cu pietriș, până ajunse sub fereastra lor. Masa era acolo, verde și strălucitoare, spălată de ploaie, dar pisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ploaie? — Da, era sub masa asta. Of, voiam așa de mult s-o iau eu. Voiam o pisicuță. Când Îi vorbea În engleză, camerista o privea cu o expresie Încordată. — Haideți, signora, Îi spuse. Să ne-ntoarcem Înăuntru. O să vă udați. — Da, ar cam trebui, spuse americanca. Se Întoarseră pe alee și intrară-n hotel. Camerista rămase-n urmă ca să Închidă umbrela. Când femeia din America trecu din nou pe lângă recepție, hotelierul se-nclină din spatele biroului său. I se puse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să cadă greutatea. Râul mare cu două brațe Partea a doua Era dimineață, soarele se ridicase și În cort Începuse să fie prea cald. Nick se strecură pe sub plasa de țânțari Întinsă-n fața cortului ca să admire dimineața. Ieșind, se udă pe mâini de la iarbă. Își ținea pantofii și pantalonii-n mâini. Soarele se ridicase deasupra dealului. Și iată pajiștea, râul și mlaștina. În mlaștina verde de peste râu creșteau mesteceni. Râul era limpede, lin și repede În dimineața aceea. Două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
grea ca să cadă cu putere În apă după ce o ridicai În aer, putând astfel să arunci departe momeala fără prea mare efort. Nick deschise cutia din aluminiu În care-și ținea firele. Firele erau Înfășurate În tampoane de flanelă jilave. Udase tampoanele la cișmeaua din St. Ignace. Firele se Înmuiaseră, iar Nick desfăcu unul și i-l legă cu un nod de firul pentru momeală. Apoi prinse un cârlig la capăt. Era un cârlig mic, foarte subțire și elastic. Îl scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu pânză, o puse la loc și, poticnindu-se, ieși pe ușa joasă a adăpostului. Para, Împreună cu cei doi curieri, venea pe drumul desfundat. Soarele era foarte fierbinte, și Nick Își scoase casca. — Tre’ să existe vreun sistem ca să poți uda chestiile astea, spuse. O s-o ud În râu. — Nicolo! Îl strigă Paravicini. Nicolo, un’ te duci? — Nu tre’ să mă duc neapărat, spuse Nick, coborând panta cu casca În mână. Chestiile astea-s enervante ca dracu’, fie ude, fie uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și, poticnindu-se, ieși pe ușa joasă a adăpostului. Para, Împreună cu cei doi curieri, venea pe drumul desfundat. Soarele era foarte fierbinte, și Nick Își scoase casca. — Tre’ să existe vreun sistem ca să poți uda chestiile astea, spuse. O s-o ud În râu. — Nicolo! Îl strigă Paravicini. Nicolo, un’ te duci? — Nu tre’ să mă duc neapărat, spuse Nick, coborând panta cu casca În mână. Chestiile astea-s enervante ca dracu’, fie ude, fie uscate. Tu o porți pe-a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Deși planta aceea“, ne spune el, „nu era mai mare decât un deget de-al meu, nu puteam să-i contemplu rădăcinile delicate, frunzele și capsulele fără să simt o profundă admirație. Ar putea aceea Ființă care a plantat, a udat și a adus la perfecțiune, În ținutul acesta uitat de lume, un lucru care pare așa de lipsit de importanță, ar putea ea să nu ia În considerare suferințele pe care le Îndură și situația În care se află o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pământul. În grota asta a stat un bărbat al cărui cap fusese spart, așa cum se sparge un ghiveci pentru flori, deși se ținea Încă În membrane și-l mai ținea și un bandaj aplicat cu Îndemânare, care Între timp se udase tot și Înghețase, acolo a stat bărbatul ăla cu structura creierului stricată de o bucată de metal care era Înfiptă-n el, a stat o zi, o noapte și Încă o zi. Brancardierii l-au rugat pe doctor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
privit în depărtare. Copleșit de întristare Umblu singur pe cărare, Mândra e pe căi străine Și la mine nu mai vine. E amurgul ce îl simt aproape Și în curând o să mă-ngroape. Eu voi porni în sunete de clopot Udat de-o ploaie care va cădea în ropot.
Epilog by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83204_a_84529]
-
Elena Marin Alexe Cad ultime frunze din nucul bătrân, Bolnave și triste că nu mai rămân. Se-agită în zbor, dar mâini nevăzute, Aștern, pe pământ, cărări neștiute. Când fluieră vântul balada de dor, Le udă și lacrima plânsă de nor... Doar satul, tăcut, prin zarea pustie, Adună la piept prinosul de glie. Un nor zăbovește în ulița mea Și valuri de ceață aruncă pe ea. Bătrânul își plânge iar crengile goale, Compun un poem de
Melancolie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83220_a_84545]
-
când țipăm, Obezi și lanț când ne mișcăm, Și plumb când istoviți strigăm Că vrem pământ! ...................................... Pământul nostru-i scump și sfânt, Că el ni-e leagăn și mormânt: Cu sânge cald l-am apărat, Și câte apa l-au udat Sunt numai lacrimi ce-am vărsat, Noi vrem pământ! N-avem puteri și chip de-acum Să mai trăim cerșind mereu, Că prea ne schingiuiesc cum vreu Stăpâni luați din drum! Să nu dea Dumnezeu cel sfânt, Să vrem noi
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
scăpa Nici în mormânt!” Versuri din poezia „Noi vrem pământ” de George Coșbuc (4), scrisă în anul 1894. Câte războaie s-au derulat de-a lungul istoriei omenirii pentru a ocupa pământul. Câți oameni au murit, vărsându-și sângele și udând cu el pământul, pentru a-și apăra sau dobândi proprietatea asupra pământului! Sacrificiul lor a fost o necesitate? Ori mureau o parte din conaționali în război, sau deveneau toți robi sau sclavi? Până în prezent proprietatea asupra pământului este o necesitate
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Puneți elevii să facă curățenie. Noi (generația mea), după terminarea fiecărei clase de liceu, o lună de zile făceam practică agricolă, pliveam și prășeam culturi agricole. În fiecare toamnă și primăvară, noi plantam copaci: săpam gropi, plantam puieți și-i udam. Munca îl disciplinează pe om. NOI NU AM FOST EXPUȘI LA DEZMĂȚ, CUM SUNT EXPUȘI ELEVII DE AZI. Elevii imită ce văd, la vârsta lor încă nu au formată o scară a valorilor, care să-i ajute în utilizarea discernământului
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Strigăt Elena Marin Alexe (Odă pentru absolut) Sunt doar un graunte micuț de țărână, Udată de ape, bătută de vină. Ce merit am eu pe tăcutul pământ Pribeagă-ntr-o lume, de mila-i plângând? Te caut în zori, dar te caut și-n-noapte Dincolo de cântec, cu jale în șoapte. În zâmbetul gingaș și-n ochi
Strig?t by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83230_a_84555]
-
unei bătrâne ciobănițe, care, înveșmântată cu nouă cojoace, a pornit, împreună cu oile și caprele sale, spre vârful muntelui, deși vremea nu-i îngăduia. Și, cum mergea ea, a început să plouă și să ningă. Și, fiindcă cojocul de deasupra se uda mereu și se îngreuna, obosind-o la drum, bătrâna ciobăniță a lepădat, unul câte unul, opt din cele nouă cojoace. Atunci, s-a pornit un ger mare de la Dumnezeu, ger care a înghețat-o împreună cu oile și caprele sale. Alții
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
frunze să n-ajungă. Așa cânta Ionel în timp ce-și îngrijea pomișorul și de fiecare dată îl măsura să vadă cât a crescut. Dar într-o dimineață baiețelul nostru căzu pe gânduri. Copacelul lui nu creștea deloc. L-am udat, l-am îngrijit, dar el n-are decât doua frunzulițe. Uite la copăcelul ăla mare, ce frunze și ce tulpină înaltă și groasă are! Oare cum o fi crescut? se mira Ionel, ciocănind pe ici, pe colo tulpina groasă. Deodată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]