2,898 matches
-
la iveală fantastice interioare de haremuri și băi cu mozaicuri din pietre prețioase în care dormeau, dansau sau se îmbăiau cadâne aproape goale, acoperite doar de diademe, coliere și brățări sclipitoare. Regele Soare culegea cu satisfacție întrebările pe care spectatorii uimiți și le șopteau unii altora: „Dar unde sunt cadânele? Cum de le vedem, dacă nu sunt?”. Și, cu nespusă mândrie, îndrăzni să atingă mâna Marioritzei. Nu știa că Dariustimo lucra și el, dar la celălalt capăt, mângâind prelung cizma Napoleoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
resturile în grămezi. Grădinarul săpase straturile de trandafiri și de hortensii. Cluceresei îi plăcea mirosul de pământ reavăn, miros din primeneala naturii. Iancu o văzu cum respiră adânc și zâmbi. Mama lui micuță, cu părul nepieptănat, semăna cu o copilă uimită, rătăcită printre minunile lumii. ― Bună dimineața, mamă clucereasă! O săltă în brațe și o roti ca pe o păpușă, în râsetele celorlalți. Azi ești mai ușoară decât ieri și alaltăieri. ― Ce-ar fi să mă cântărești și pe mine, nepotache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de apă de cremene. Pietricelele acelea albe și frumoase se găseau, din belșug, pe toate cărările. Desigur, culesul acestora avea și el farmecul lui. Le invita apoi noaptea în laborator. Pietrele, tratate cu o substanță alcalină, deveneau, sub ochii lor uimiți, mai întâi transparente, iar mai apoi un frumos lichid limpede ca apa. Bineînțeles, le vorbea tot timpul în șoaptă despre puterile pământului virgin și despre tainicul element fertilizator, trezite la viață de acea apă de cremene. Mai devreme sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fetișoară. Că de-amu ne trimăt și fetișoare, păgânii! - Cine trimite, ce? - mama tot nu Înțelege (las’ că nici eu). - Păgânii iștea di Ruș’! De-amu leagă-n harașuta lor șî fetișoare! ȘÎ ni le trimăt! - Adică... parașutiste? - mama e uimită (dar eu!) - Cum Îți spui! Ș’ tâlharii de Măneni - alde Morcov, blăstămatu - i-o luat tăti lucrușoarele, o lăsat-o cum o făcut-o mă-sa - și unde, doamnă?! Taman În stuhării, la Curchi! O mâncat-o di jie lichitorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de dragoste de la radio, ciupind-o și necăjind-o pe fata ciudată din autobuz care îi atrăsese din întâmplare privirea. Astfel, fu o adevărată surpriză când Pinky își schimbă strategia indirectă cu una directă pentru a fi recunoscută. O privi uimit când îi ieși în cale înveșmântată în culori de luptă, vopsită cu kohl, cu gura ca o rană, năpustindu-se prin bazar de parcă se afla în fruntea unei armate cuceritoare. — Destul, murmură ea, e destul. Se îndreptă spre băiatul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
subminată de imaginea doamnei celei dârze de la Protecția Maimuțelor negociind cu maimuțele, imagine care unora li se păru extrem de amuzantă, așa că, în ciuda obiecțiilor puternice pe care le aveau împotriva acestui plan, începură să chicotească destul de nepotrivit. Perceptorul districtual îi privi uimit. Cum de puteau râde? Chiar după ce strigaseră amenințări furioase... Cu siguranță, reflectă el, ajunsese într-un loc foarte bizar. Dar acest plan era inadmisibil. Era sigur că superiorul său va auzi despre asta și, apoi, dacă existau și victime... Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Mătură în fața ușii tale. Răspunsurile tale sunt pe lângă întrebare. Mai multe murături la un loc fac o droaie. Orice boabă de fasole își are pata ei. Aduni scaieți și vrei să iasă murături? Arată niște dinți curați.“ — Îi auzi? întrebă uimit perceptorul districtual, cu gândurile distrase de strigătele mulțimii. Mai multe murături la un loc fac o droaie... ce e o droaie? Guptaji, orășelul ăsta e plin de zicale pe care nu le-am mai auzit. — „Când bivolii se bat, recoltele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
accepte dacă al lui fusese respins cu atâta promptitudine? Nimeni nu fusese drăguț cu el, așa că nici el nu va fi drăguț cu Verma. — Categoric, nu, spuse. De ce, ce-are sucul de ananas? E un suc foarte bun, zise Verma, uimit. — Mă refer la planul tău, strigă furios inspectorul sanitar șef. (Vai, acum avea să aibă parte de un alt ulcer pe fond de stres, își zise, într-o străfulgerare rapidă.) — Dar e planul cel mai simplu, pledă Verma, abordarea științifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
despre tortura cumplită a amintirilor. Toate astea și chiar mai mult, își zise, veneau de la pasărea mică și fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O plasă! șopti el. Repede, o plasă, o plasă... Rapid, împunse cu bastonul un soldat uimit. Apoi, înșfăcând o plasă pentru maimuțe din mâinile omului înspăimântat, sări din jeep și o aruncă peste porumbelul verde, în dorința oarbă de a prinde pasărea aceea înșelătoare, de a o ține lângă el cât va trăi în cantonamentul armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
vreme să mă gândesc. Nu pot să fiu presată să iau o decizie care schimbă viața omului. În fond, eu aș fi cea care ar sta cu copilul în brațe toată ziua, nu tu. James s-a uitat la ea uimit. Știi, Julia, uneori mă simt incredibil de aproape de tine, iar alteori am senzația că nu te cunosc deloc. Majoritatea femeilor ar fi încântată să-și permită luxul să stea acasă cu copiii, fără să aibă nici un fel de griji financiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
primea ca oaspeți. Primul lucru pe care l-a observat a fost cenușiul murdar al uniformelor pline de sudoare și de praf, agresivitatea metalică a puștilor și mitralierelor și mirosul crud al cizmelor și curelelor. Apoi privirea i-a căzut, uimită, asupra bărbatului înalt cu jaique albastru și turbanul în dezordine. îl recunoscuse pe Mubarrak-ben-Sad, imohag ce făcea parte din „Poporul Lăncii“, unul dintre cei mai pricepuți și conștiincioși căutători de urme din deșert, aproape la fel de vestit în zonă ca însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Lăsau să treacă ceasurile zilei adăpostiți de vânt la umbra unui cort mare, de culoare gălbuie, unde se aciuiau și cămilele, ca să reînceapă marșul de cum începea să se lase înserarea, și continuau toată noaptea, la lumina lunii și a stelelor, uimiți mereu de niște răsărituri superbe, când umbrele păreau că aleargă pe crestele împietrite ale dunelor în formă de săbii, pe ale căror tăișuri se putea crede că firele de nisip se mențin unite îmbrățișându-se unele pe altele. — Cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gerba. — Nu mai e. — Asta a fost tot? se miră Abdul. Nici nu mi-am umezit gâtlejul. Gacel arătă din nou spre cămilă. — în noaptea asta o să-i bei sângele. Și o să-i mănânci carnea. Mâine începe ramazanul. — Ramazanul? repetă uimit. Crezi că suntem în situația de a respecta legile postului în condițiile acestea? Ar fi jurat că targuí-ul zâmbește. Cine ar putea-o face mai bine decât noi în acest moment? vru să știe. Și ce soartă mai bună ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
văzu, la mai puțin de trei metri de el, gura neagră a puștii și silueta semeață a targuí-ului ce devenise coșmarul său. -Tu? Doar atât putu să spună. — Da. Eu - veni răspunsul sec. Unde e familia mea? — Familia ta? întrebă uimit. Ce treabă am eu cu familia ta? Ce s-a întâmplat cu ea? — I-au luat soldații. Anuhar-el-Mojkri simți că i se moaie picioarele, se așeză pe o piatră și își scoase pălăria, ștergându-și transpirația de pe față cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-o că freacă menta pe aici. Așa că Geta... Se întrerupse, amintindu-și că-i trecuse câte ceva pe la urechi despre Geta, cum o ajutase cu copilul să-l dea, pentru ca mai apoi s-o arate și ea cu degetul, ca celelalte, uimită și scârbită, ca și cum n-ar fi avut habar. I-ar fi spus și asta, deh, să aibă grijă cu cine se amestecă, să ia aminte la tot felul de ispite care o încolțesc, dar poate că nu i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ton chiar prietenos: — E-n regulă? — Am văzut fluturașul pus de tine, am spus eu. El Încuviință maiestuos din cap. — O să fie o petrecere bună, zise, sau mai degrabă tună, el. Distracție frumoasă. Am schimbat cu Rachel o scurtă privire uimită. Bună idee avusese să venim după el aici, pentru că deja rostise, din proprie inițiativă, mai multe cuvinte decât Îmi fusese vreodată dat să aud din gura lui. La ușă mai stăteau Încă vreo doi bodyguarzi, străduindu-se să pară fioroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ale blugilor și mă măsură cu privirea. Geaca de pilot neagră și lucioasă și tunsoarea periuță o făcea să arate, de la distanță, ca un skinhead. — Ah, bună, Sam, zise ea cu o lipsă de entuziasm evidentă. Am ridicat din sprâncene, uimită. — Brian zicea că vrei să-mi vorbești, am spus eu. Adică, asta cred eu că voia să zică. Știi doar cum e el. — Mda. O vreme, asta păru a fi singurul lucru pe care-l avea de zis. Apoi, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Michael Jackson de când era mic și de acum. Trebuie să recunoști că e o diferență! După mine, sigur și-a făcut niște operații estetice și nu zici că și tenul e mai deschis la culoare? M-am holbat la ea uimită. — E doar o iluzie dată de reflectoare, Lesley, i-am zis cu blândețe. În zilele noastre, se pot realiza lucruri uluitoare cu ajutorul lămpilor cu halogen. — Serios? spuse ea, Încrețindu-și fruntea și examinând cu atenție revista. Aici scrie că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sale Însetate de cunoaștere, a sufletului Însetat de dragoste, a simțurilor sale, a tuturor simțurilor, treze sau amorțite. Cu ochi gânditori, cadiul se ridică, vine să se așeze alături de Khayyam, punând pe umărul acestuia o mână părintească. Străjile schimbă priviri uimite. — Ascultă, tinere prieten, Preaînaltul ți-a dăruit tot ce poate dobândi mai de preț un fiu de-al lui Adam, inteligența, arta cuvântului, sănătatea, frumusețea, dorința de cunoaștere, de a te bucura de existență, admirația oamenilor și, presupun, suspinele femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plătită de la moartea acestuia din urmă, e constrâns să viziteze emiri, guvernatori, să le Întocmească horoscoape lunare. Dar, deși se află adesea În nevoie, știe să primească ce i se cuvine fără a Înclina capul. Se povestește că un vizir, uimit să-l audă pe Omar cerând o sumă de cinci mii de dinari de aur, i-ar fi aruncat: — Știi tu oare că nici măcar eu nu sunt astfel răsplătit? — E cât se poate de firesc, i-o repică Khayyam. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca să doarmă, pentru că moartea nu doarme, ci ca să se odihnească. Când Îl ridică jumătate de oră mai târziu, deja refăcută, scrisoarea care fusese returnată la punctul de plecare și trimisă Încă o dată, se afla din nou acolo, În fața orbitelor ei uimite și goale. Dacă moartea visase la speranța de a avea vreo surpriză care s-o distragă de la plictiseala rutinei, se putea considera servită. Iată că o avea, și dintre cele mai mari. Prima returnare ar fi putut fi rezultatul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
realitate, șarpanta pe jumătate dezasamblată a cuiva care cu mult timp În urmă a Încetat să mai existe, nu-i rămâne decât să dispară. Și asta este exact ceea ce tocmai i se Întâmplă, din cap până-n picioare. În fața ochilor noștri uimiți oasele Își pierd consistența și duritatea, Încet-Încet li se atenuează contururile, ceea ce era solid devine gazos, se Împrăștie În toate direcțiile ca o ceață subțire, e ca și cum scheletul s-ar evapora, acum nu mai este decât o schiță imprecisă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-mi de el brațele slăbite, privim de la fereastră acoperișurile și strada îngustă și șerpuitoare, oamenii pășesc pe ea grăbiți, bine înfofoliți în haine de ploaie. Începe să plouă torențial deodată, apa biciuiește asfaltul și un bărbat tânăr se oprește, privește uimit norul care s-a spart exact deasupra capului său, nu are nici măcar o geacă pe el, doar un pulover cu dungi colorate, ca acela al lui Udi, privește cum cade ploaia, ochii lui mirați pătrund albul sclipitor al goliciunii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gata să fac noi jurăminte, să ispășesc noi penitențe, numai de s-ar face bine, și atunci somnul mă răpește într-o călătorie sălbatică, neînfricată și violentă ca o furtună de nisip, aruncându-mă epuizată înapoi pe pat, sub privirile uimite ale lui Noga, mami, dormi? Iar eu murmur cu gura plină de praf, nu, stau aici, cu tine. Crezi că tati doarme acum, întreabă ea, iar eu spun, da, sigur doarme, culcă-te și tu, copila mea, dar ea întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
voie să îți controleze viața, nu ești capabilă să te lupți cu el, dar nici să îl părăsești, poate că tu nu te-ai săturat de asta, dar eu m-am săturat, iar eu am rămas vreme de câteva săptămâni uimită și rănită după acest episod, nici măcar nu aveam cui să îi povestesc despre asta, iar în cele din urmă i-am povestit chiar lui Udi, și el mi-a spus, de ce ești așa de supărată, e pur și simplu invidioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]