2,906 matches
-
în sec, se uită la mâna care, blândă, dar fermă, părea că vrea să i-o protejeze pe a lui, oblica cicatrice răsucită care-i dilacera adânc pielea, ultima urmă a unei arsuri brutale care nu se știe din ce uimitor noroc nu pătrunsese până la venele subiacente. Fără experiență, nepriceput, Marçal încercase să ajute la alimentarea cuptorului, să-i facă o impresie bună fetei pe care o curta numai de câteva săptămâni, ca și tatălui ei, să-i arate că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întoarce împotriva propriei lui vieți, iubind ceea ce altădată hăituise. Când a reapărut în azil, după ce a îngropat hoitul câinelui, Hingherul avea ochi de ucigaș. Nimeni n-a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei, care-l spionase, povestea lucruri uimitoare; că Hingherul a săpat pământul cu mâinile, apoi a smuls bălării, a făcut din ele un fel de pat pe fundul gropii și a întins hoitul cu grijă, acoperindu-l cu pământ. Eu ara pornit totuși pe coridor după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care nu reușeam să-l dezleg în nici un fel până ce, deodată, printre pietrele bombate cu care era pietruită strada am văzut licărind limbile șerpuitoare ale unui foc verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a-l elimina. Cu cît mai tare o operă cere trecerea În neființă, cu atît mai valoroasă este. În punctul maxim al contradicției, la intersecția dintre impulsul de autodistrugere și cel de perpetuare - acolo intră În scenă banul. În mod uimitor, basul cu accent al lui Farkas străpunge liniștea: — Pot fi de acord cu chestia asta! Capetele se Întorc către Frakas, ale cărui opinii asupra oricărui alt lucru decît matematica sînt complet necunoscute. Jenat, murmură un „Hmmmm“, apoi un „Scuze“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dolari În plus. Camera sa cea mare, de la etajul al optulea, deși proaspăt renovată, Încă mai păstrează aerul de modă veche, cu ferestre care chiar se deschid și o minunată vedere către lac. CÎnd privește afară Îl Întîmpină o vedere uimitoare: sute de taxiuri galbene, parcate ca un stol de păsări pe un ponton de beton, pe lac. LÎngă fiecare taxi, stă un șofer Îndoit de șale pe un covoraș de rugăciune. Cei care fac naveta, la ora asta de vîrf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de dorința de a se masturba. Mariana strigă: — Wakefield, ești un labagiu! Publicul hohotește de rîs și rîde și Wakefield și se simte ușurat cînd vede În ce toane bune se scaldă spectatorii. Wakefield a făcut o conexiune atît de uimitoare Încît chiar și Diavolul este descumpănit. Se trezește brusc din somn și dă cu coarnele de acoperișul zgrunțuros al peșterii sale, spărgînd o stalactită. Ideea că suferințele artiștilor dintr-o parte a pămîntului pot provoca o excitare erotică inconștientă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deșert. Dacă ar putea să regăsească foamea și curiozitatea tinereții sale, Încă ar mai putea să-l Înfrîngă pe Diavol. Pe atunci nu-i păsa de bani sau de confort și nici măcar de companie: era pus În mișcare de ceva uimitor și divin. În deșert, Întreaga sa ființă a fost străluminată de cunoașterea legăturii lui cu universul. Așa trebuie să se fi simțit sfinții din pustie, chinuiți de soarele arzător, aproape morți de frig noaptea, și totuși inundați de extazul sfîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-l îmbrățișeze și să-i aline durerea și teama. Uneori nu-mi amintesc unde stau. Mi-e teamă, domnule doctor, că, pe zi ce trece, devin alt om. — Și de cât timp durează acest proces? — Acesta e lucrul cel mai uimitor. Doar de câteva luni. Doctorul se întrerupse din luat notițe pe formularul din fața lui și îl privi pe Ralph. — V-aș ruga să urcați cu doamna asistentă și să faceți o tomografie, domnule Tyler, dacă vreți. Așa ne putem da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu ochiul din spațiul de parcare rezervat redactorului-șef. De obicei, deși multiubit, nu era curățat prea des, dar Ben, care strângea bani pentru o pereche de adidași Nike Air, începuse să îi tragă o săpuneală săptămânală, care dădea rezultate uimitoare. Era o nebunie, știa. S-ar putea să fie în mijlocul unei ședințe, s-ar putea să fie plecată, cu siguranță nu-l aștepta și probabil n-avea să fie prea încântată să-l vadă. S-ar putea, pe bună dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ce mai face tatăl tău? Henrietta privi prin soțul ei, care începea deja să se căiască și avea s-o facă până când își va fi cerut spășit scuze. — De fapt, - Fran se lumină - pare să-și fi revenit în mod uimitor. Eu și Stevie ne întrebam dacă nu cumva i-au greșit diagnosticul. — Oh, Franny, asta e minunat, se entuziasmă Henrietta. Vrei să spui că e posibil să fi fost o alarmă falsă? — Așa sperăm. Mai sunt și alte lucruri, atacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
unde pîndesc: rasputinii popiți, călugării fugiți, iudeii renegați, renegații cosmopoliți, francmasonii intelectuali, raționaliștii mistificatori și alte făpturi cu mutră asemeni omului și masca artistului genial”. Ortodoxismul lui Sandu Tudor pare uneori colorat... aproape futurist: „Omul artei viitoare va fi un uimitor erou făurar (...) asemeni paloșului heruvimilor cărora li s-a încredințat în grădina raiului paza Arborelui vieții. (...) Nu arta cenușie a Fiilor sinuciderii, ci Arta războinică a nemuririi o dorim”. Este citat, între alții, Péladan cu teoria lui plastică, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din Arad: „Periszkop, Szerkesty-Szántó György, o foarte occidentală și modernă revistă maghiară, cu sediul la Arad. Colaborări din toată Europa, studii asupra întregii mișcări noui, plastice și literare de pe continent. Îmbelșugatul și luxosul conținut artistic cedează adesea locul unei publicități uimitoare, întreprinderile (bancă și industrie) și bogătașii unguri de acolo știu cum se susține o mișcare culturală. De aceea, pe teritoriul nostru, activitatea artistică a minoritarilor e incomparabil superioară activității românești”. Notița arată, pe de o parte, admirația Contimporanului față de mecenatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se schițează o existență înrudită cu a noastră. Era în Urmuz o mare vervă creatoare și o fantezie neostoită, capabilă nu numai să implice datele realității curente, să le amestece și să dea, ca jocul norilor, forme noui, îndrăznețe și uimitoare, proprii tuturor mitologiilor, dar chiar să evolueze spre basme în cari nihilismul fantastic al primelor fragmente și automatismul marionetelor sale primare să se dezvolte în compoziții limpezi și armonioase”. Armonia și „limpezimea” compozițională fac din aceste scrieri „probe îndestulătoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai complex) despre relația dintre folclorul autohton - privit ca formă de clasicism sui-generis - și literatura avangardistă avansa și G. Călinescu în Istoria..., vorbind despre „dadaismul poporan” și despre „folclorul suprarealistic” din „Domnișoara Hus” de Ion Barbu. Într-un articol intitulat „ Uimitoarea carieră a rîsului lui Urmuz” (în Argeș, nr. 2, iulie 1966, p. 15) un Mihail Diaconescu aprecia că umorul lui Urmuz „are rădăcini în folclorul românesc”. Nu fără temei, autorul exclude ideea unei înrudiri structurale între „metoda” lui Urmuz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
biserica ariană. Acești năpăstuiți rămâneau însă toată viața sub tutela tatălui sau a regelui, iar băieții nu primeau armele și nu aveau dreptul să ia parte la adunări, ca și cum ar fi fost femei. Era de față și Rotari la acest uimitor botez, dar nu pentru mult timp. L-am căutat, dar nimeni nu știa unde dispăruse. Când soarele era deja în crugul cerului, l-am văzut ieșind din casa adalingului Gundo, maestrul său de arme. L-am strigat, dar s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de oameni. Au apărut, ca la circ, muzicanți, dansatori, îmblânzitori de fiare, au fost și lupte de gladiatori, dar nu pe viață și pe moarte, și, în fine, așteptatele curse de cai. Una peste alta, deși felurit și cu efecte uimitoare, spectacolul nu m-a prins prea tare. Poate că gustul meu barbar nu reușea să prețuiască lucruri atât de rafinate sau poate și din cauza așteptatei răzbunări a lui Flaviano. Teatrul era mult mai mic, cu nu mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Își nota cu o atenție deosebită visele de peste noapte, Într-un caiet special pe care Îl ținea În sertarul lenjeriei: Cartea Viselor, scria pe copertă. O dată, pe ascuns, Îl citise. Visele Majei, foarte rar erotice și oricum de o banalitate uimitoare, Îl plictisiseră. Însă Maja susținea că avusese darul de a interpreta visele - când era copilă, Înainte de a fi cu el -, iar Elio o credea, de ce nu? Femeile se pricep la lumea cealaltă, la viitor și la moarte. Era ud leoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu și le putea permite, iar părerile le eliminase așa cum eliminase vacanțele, coafeza, mașina, pantofii noi, hainele noi, cinematograful. Din câte știa ea, firma mergea bine. Cel puțin la telejurnal așa se spunea. Companiile telefonice din aproape toată lumea avuseseră Încasări uimitoare În ultimii ani. Bineînțeles, existau și voci care vorbeau despre restructurări inevitabile și care prevedeau că În anii următori această dezvoltare avea să se oprească. Noua economie risca să se dezumfle dacă nici cea veche nu mai reușea să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Învingători și Învinși suflau pe rând În trompete Într-un concert asurzitor de orăcăieli. Trapezistul, apărut pe neașteptate, Începu să umfle enorme baloane de săpun, mari ca niște papuci, motani sau mingi, și toate discuțiile se topiră În fața acelei magii uimitoare, iar femeia de serviciu a doamnei Fioravanti nu mai fu găsită În ziua aceea. a nouăsprezecea oră La fluierul arbitrului, iapa aruncă o privire ucigătoare adversarelor În tricouri albe - brațe atârnate și genunchi flexați dincolo de plasă, Într-o așteptare tensionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei Încă mai era biroul de sub fereastră. Când se mutaseră, mama nu Îl luase, căci În casa bunicii nu ar fi avut unde să-l pună. Se Îndreptă spre fosta ei cameră. Dar se opri, căci tati spunea un lucru uimitor. — De azi Înainte, vom fi din nou toți Împreună. — Chiar? Întrebă Valentina. — Bineînțeles, răspunse tati. Acum Îl privea pe Kevin, prins Însă de povestea puiuțului Simba, poate că nici nu-l mai asculta, apoi o privi pe ea - iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de speranță Înspre ușa camerei, dar tati nu reapărea. Poate că deja se săturase de ei. Nu trebuia să trimită mesajul acela. Îl jignise. Tati nu merita asta. Tati era foarte delicat acum. Asta Înțelesese În această seară. Un lucru uimitor. Regele Mufasa fu târât și făcut bucățele În fața ochilor neîncrezători ai puiului Simba. Kevin Își acoperi ochii cu mâna. De obicei se Întrista la gândul că Simba - chiar fără să vrea - Își ucisese tatăl. Îi aducea aminte că și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rotunjit, ca o diademă regală, și a deschis din nou dosarul casei din Calea Victoriei. Zogru voia să citească, să se uite peste acest dosar, mai mult decât să afle ce era adunat în capul lui Josh. Și era într-adevăr uimitor, câte documente erau strânse acolo, de fapt, un roman întreg, căci Josh scrisese un istoric detaliat al casei. Imediat sub fotografia care înfățișa clădirea, așa cum arată ea acum, cu tencuiala albă, crăpată și umflată ca o coajă de cartof copt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
floare poate să facă minuni și probabil, chiar să-i îndeplinească dorința de a avea un moștenitor. Credea cu tărie în această minune. Când o apropie de nas ca s-i simtă parfumul intens, începu să strălucească într-un mod uimitor și cât ai clipi se transformă într-o zână candid cu fața de porțelan. Împărăteasa rămase uimită, bănuiala ei că de aici îi va surâde norocul, începuse să se confirme. Zâna cea bună îi spuse împărătesei că datorită faptului că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pierdută, și începea să scrie în jurnal. Oare scrie despre noi? mă gândeam involuntar. Și astfel a început, prima oară doar sub forma unei neliniști fără nume, apoi cu ghimpele dulce al iubirii tot mai adânc împlântat în inimă, o uimitoare și neverosimilă poveste de dragoste. Era de necrezut! Mă îndrăgostisem de personajul meu, iar el îmi împărtășea sentimentele. Vorbeam noaptea ore întregi, întrerupți doar de geana trandafirie a dimineții, iar eu adormeam cu aripile lui neglijent îndoite în pat, uitând
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să găsească cel mai frumos lucru la Rahela. Jucam și eu jocul ăsta. Pentru mine, cel mai frumos detaliu al frumuseții Rahelei erau obrajii, cu pomeții înalți și conturați ca niște smochine zemoase. Când eram mică, mă întindeam să culeg uimitoarele fructe care apăreau atunci când zâmbea. Când mi-am dat seama că nu puteam să le culeg, m-am mulțumit să le ling, sperând să le simt gustul. Asta o făcea pe mătușa mea să râdă din toată inima. Mă iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]