7,855 matches
-
versurilor lui Nicolae Balotă. Nu știu dacă cineva, în cursul anilor, le va fi citit atribuindu-mi-le mie. Le va fi socotit, poate, un păcat al tinerețelor. Dar, cărțile noastre urmează soarta noastră. Se pierd, dispar, se scufundă în uitare sau sunt redescoperite o dată cu omul care le-a scris. Nu întotdeauna, însă. Din spuma mărilor... a întovărășit avatarurile cărților mele, deci soarta mea, nu pe aceea a poetului care le-a compus. Atunci când, rămânând în străinătate, ca refugiat politic în
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
văd scheletele strălucitoare pline de coșmaruri în ciorapii de lișiță ai nopții gura securii pe inima mielului cînd visul apare la geam cu păpușile lui suflarea magnoliei pe inimi de ipsos înflorește infinite uși ale diamantului deschise în eter spre uitare măști înfloresc pe crengile unui număr tu și eu și stelele sîntem gloriile unei formule sentimentele sînt piei moarte pe fețele și umbrele noastre viitorul sculptat în alge trece prin noi spre trecut ca printr-un aerodrom suspendat cînd frica
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
un freamăt ascuțit e'n iarbă șerpii se pierd în tresărire văzduhul cade în netimp când mierla cu ciocul dauriu descumpănește vremea cântându-și trecerea spre ziuă Ispita pe când coboară lumina tăinuită tăcernice cununi să lase pe cuvinte mă prind uitări - plecările aminte și sete mi-e de sacra cădere în ispită mereu uitată, iarăși dornic regăsită ispita de-a despica tăcerile și gândul din rana jertfei un sclipăt să se'nchege în sinea lui cuvântul cuprinzându-l dar cine fi
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
și liniștea acestui apeduct în care se primenește apa iordanului doar o cutie de chibrituri doar un ac de siguranță și-ți recapeți curajul 5. mă bălăcesc mereu în credința că am rămas acolo unde macii și lăcrămioarele au deprinderea uitării cum o mînă lasă apa să-i șiroiască printre degete între mine și vocea mea o pauză albă 6. are cineva o reacție ostilă împotriva acestui cub de gheață care se topește la soare v-am exasperat cu telefoanele mele
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
din vecini cu numeroșii mei frați cu sandalele rupte, iubiții de mai tîrziu nefericirile și neliniștea și rîdea și mai mult printre fericiri solidificate între certuri și spălat rufe ducîndu-mă la doctor luîndu-mi uniforma albastră de școală printre fericiri și uitare și rîdea ca să rîzi trebuie să cureți cenușa leșia s-o aluneci lucioasă pe pînze și rîdea știind că într-o duminică n-avea să plece într-o duminică n-avea să uite de noi și de tata ca să-și
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
prestidigitațiile tale cu istoria ocheadele tale complice aruncate destinului fornicația ta cu timpul ținut în pragul ușii mormanele tale de morti adesea culeși între două fronturi între două linii de apărare între două lumi sau macerați în posadele minerale ale uitării pe fundul Mării Sarmatice devenit gorgan în care fantasmele tale călare pe armăsari albi zac îngropate în picioare cu toate podoabele preistorice psalmodiind autocompasiunea celor care cerșesc în temple cu toata șmecheria lirico epica a saltimbancilor din spațiul stepobalcanicopontic stoarsa
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
la capătul zorilor liziera se tulbură de o boare șerpuitoare din pom în pom uimirea plină de ghinde crude lăptoase verzi ca surâsul primului miel pornit pe podul inocent cu două tăișuri: unul pentru aducerea-aminte și-altul, aidoma, pentru ziua uitării... O transparență de sânge subțire în spaima fiecărui copac ștreanguri roase de vis, franjuri sticloase clinchet de stele-n auz stejarii freamătă uluitor în urechea de sticlă...
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
ca un templu, „La casa amintirii cu-obloane și pridvor”... De unde-apar acele mirări, și ce mai vor? Să fi rămas eu însumi, același, printre anii Care mă-ntorc deodată pe-acele locuri stranii, Nepăsători la neguri, la stingeri, la uitare, La cât ar fi să tângui, la cât să cer iertare? În vara cu arome de stup și mătăcină, Când loc mai sfânt nu-i altul ca-n conie la cină, Cu norii duși de nu știi ce vânt peste
Elegie la Prut by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/3132_a_4457]
-
urând cuvintele urâte, șomaj, ecarisaj, și ocolindu-le subtil, noi scriem poezie. *** e tot mai subtilă capra vestită a vecinului, ștevia și bozul nu mai sunt cuvinte rare: de dorul ploii s-a îmbolnăvit țăranul, cresc buruienile din milă și uitare ceva intră și iese mereu din istorie, cineva ne privește încruntat cam de sus - încă n-am spus tot ce-am avut de spus, azi ciripește imnul de stat o prigorie iar mâine un vultur falnic, fără glas: până când să
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
înseamnă de fel să rămâi imobil A face înconjurul lumii Sau numai un du-te-vino În strada Arcului În strada Pasului Descărcarea și reîncărcarea memoriei Accept și refuz simultan Necesitatea sintezelor rapide Iubesc șerpuirea lentă Și arderea bruscă a etapelor Dincolo de uitare și de amintire Dincolo de fad și de condimentat Cu sau fără noi Dincolo de bateriile memoriei Supraîncărcate și descărcate La fel de rapid precum am învățat Și uitat modul de funcționare Din manualele pregătite anume De instrumentiști virtuoși Și domnișoare profesoare de limbi
Biografobii by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/3111_a_4436]
-
de lumină și beznă. „Soma-Sema” a crezului orfic, Mormânt și temniță pieritoare a sufletului meu veșnic, Trupul meu de carne, Hățiș de galerii săpate cu ghearele minții Pentru a scăpa din strânsoarea urii înspre iubire, și din suferința iubirii înspre uitare, Fortăreață ascunsă a trufiilor mele, Turn al avânturilor mele către abisurile cerului și ale infernului, Cuib de șerpi ieșiți din oul păcatului originar, Culcuș de coșmaruri purtând pecetea spaimei, Groapă cu fiare salbatice, instincte dezlănțuite de răgetul singurătății, când teama
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
însăși Liana Cozea o are, lipsa e o foame. De oamenii de-afară, de vești, de frumusețe. ,Cărțile lor sînt Ťfrumoaseť pentru că trezesc revolta, dar și uimirea admirativă pentru tăria lor de caracter; sînt Ťfrumoaseť pentru că înviorează memoria și neagă uitarea...". E tot ce au făcut, din altă parte, vorbele și cărțile Monicăi Lovinescu (pe care Liana Cozea n-o poate despărți, citindu-i însemnările, de Virgil Ierunca). Ordine într-o lume culturală recuperată, în Confesiuni ale eului feminin, cu toate
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
nostru. Jurnal de spectator, apărută în 1999 în Franța și în 2000 în traducere românească) sau cu excepționalul eseu despre ,memoriile teatrului" (Actes Sud, 1987, București, Univers, 1993), care își va avea, peste ani, un pandant în inedita anatomie a Uitării, publicată în 2002. Prin însuși specificul său de artă vie, de artă întrupată de ființe omenești în fața altor ființe, fiecare purtînd cu sine o anume experiență și memorie afectivă, teatrul este totodată estetică și ontologie. De aceea, el își găsește
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
au menținut un contact permanent cu publicațiile cele mai progresiste ale epocii. A venit însă războiul civil și poziția lor artistică a fost plătită dureros, cu viața în cazul lui López Torres, cu ani de temniță pentru García Cabrera, cu uitarea și cu exilul extern și intern în cazul altora. Pedro García Cabrera s-a născut pe 19 august 1905, la Vallehermoso, în Insula Gomera din arhipelagul Canarelor. Până la vârsta de șapte ani rămâne în localitatea natală, apoi se mută pe
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
pentru afirmația potrivit căreia genocidul pentru contemporani (victime și supraviețuitori) se continuă în memoricid pentru posteritate (urmașii supraviețuitorilor și, probabil, ai victimelor)5. Mai mult, daca genocidul cuprinde "spaimă și teroare", memoricidul pe care acesta îl antrenează cuprinde "manipulare și uitare" (p. 232), cu alte cuvinte se produce o transformare a violenței fizice (genocidul) în violență simbolică (memoricidul). Din punct de vedere cronologic, problema memoriei genocidului se pune imediat după căderea lui Robespierre (termidor). Memoricidul semnifică trecerea sub obroc a ororii
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
literară" nr. 1-2 din 1988). Or, după mulții ani de interdicție, grație efortului lui Dan C. Mihăilescu, numele unor Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, V. Băncilă, P. Manoliu, P. }uțea, P. Sterian, Gh. Racoveanu, M. Polihroniade au început să iasă din uitare la începutul anilor '90. Până atunci ele fuseseseră foarte puțin sau deloc cunoscute chiar și în cercuri relativ instruite. Dacă proza fantastică a lui Mircea Eliade și chiar o parte din opera sa științifică fuseseră oarecum tipărite în țară, chiar
Aproape politice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11155_a_12480]
-
două feluri. Unul gol, drapat cu povești bine scrise, a căror față, ca fața societății, se urîțește din ce în ce, trecînd de la amoruri de artiști, în case vechi, care dispar, la însoțiri vulgare, pe șantier, apoi la iubiri contra uitare. Și zvonurile, învinuirile vinovate, false (de citit tulburătoarele pagini despre Equus, ,dragostea mea" și despre cumplitul secret al manejului în flăcări din care fostul proprietar, rechemat ca antrenor, a putut salva un singur cal, poate acela, ireal ca un vis
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
rezultatul constrângerilor din perioada imperială și pierderii libertăților din vremea republicii. Analitic - și aici e interesul nostru - sunt luate în considerație, pe rând: lipsa libertății politice, pasivitatea tineretului, neglijența părinților, incompetența sau indiferența dascălilor, absența emulației din lipsă de modele, uitarea bunelor moravuri (s.n.). Tot atâtea locuri comune. Chiar dacă putem vorbi astăzi de o nouă retorică, dată fiind mobilitatea ei, cerută de schimbarea idealurilor fiecărei epoci, inclusiv a noastră, cauzele degenerescenței par să fie aceleași, unele cu precădere. Rămâne de văzut
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
nicicum neglijabili), o sumă întreagă de detalii sunt redevabile lumii epicului. Poate că de aceea există scriitori prinși de formele, genurile sau procedeele de alcătuire sonoră consacrate de componistica muzicală. , Această carte, mărturisește Milan Kundera în Cartea rîsului și a uitării (Humanitas, 2005), este în totalitatea ei un roman în formă de variațiuni. în succesiunea lor, fiecare capitol constituie o etapă diferită a unei călătorii ce duce în interiorul unei teme, în interiorul unei idei, în interiorul unei situații unice, a cărei înțelegere se
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
mare. O serie de corecțiuni, unele pe seama unor acribioși reputați precum Sașa Pană și Alexandru George, sporesc aerul de exactitate jovială al textului. Spre onoarea d-sale, dl. Pericle Martinescu nu omite a-și aminti de numeroși confrați căzuți în uitare sau care n-au depășit niciodată pragul unui semianonimat. între alții Eugeniu Ștefănescu-Est, Liviu Bratoloveanu, Al. Dimitriu-Păușești, Gabriel Drăgan, Alexandru Predescu, Petre Hossu, G. Niculescu-Varone, precum și cei cuprinși în volumul ce-l menționează, Scriitori uitați, a lui Nae Antonescu (Ed.
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
de viziuni precare doar prin colțuri umbrite de spaimă se aciuiază demonii închipuirii ca niște fantasme din trecutul fugar. Pericol de moarte poezia prin inoculare sub limita sublimă a sensului hașurat prin coduri de bară care obturează rațiunea sprințară prin uitarea cuvintelor șlefuite bacovian în sufletele moarte. E un blasfem pentru creștinătate îmi zice seminaristul milenarist de la Neamț unde s-a mai pomenit decît în Gogol seraficul să se negocieze ceea ce doar Sfîntul Duh în nerăbdare ca să se fixeze are putere
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
un poem și de fapt el te citește pe tine lăsîndu-se citit asumat poemul se citește pînă la capăt pînă i se pierde urma oricărui înțelesă înțelesul țesîndu-se-n tine tu, cititor, înfrigurat și-nfiorat de-acolo se cuvine să începi de la uitarea completă de sine răpit de uimiri senine mai departe e golul, prăpastia înțelesului, abisul absența și închipuirea autorului. îți trebuie curaj pentru a scrie un poem dar și mai mult pentru a-l citi pînă la capăt se poate întîmpla
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
numelui ascuns, de neatins, din prea înalt prag al luminii pîrguite-n amar. Iarna se arată ca un Dumnezeu rănit de moarte fulgii albi levitează-n amiaza firii și-a nemărginirii iar Verbul copleșit de precaritatea clipei e-mpresurat de-atîta infinire. Și din uitare se întrupează imaginea transparentă pe măsură ce chipul întrezărit e transfigurat prin figurile ascezei inspirate. Viața irumpe aprig iar ninsaorea e duhul neumbrit al lui Dumnezeu și-n care se-nfiripă ne-ntrerupt icoana minunată a vreunui sfînt. Nu-i rana vindecată și
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
de ani, Valeriu Stoica trata poezia ca pe un fel de violon d'Ingres. O percepea ca un fel de hobby, o dulce corvoadă pentru ziua a șaptea (duminica) în care grijile erau lăsate deoparte, efortul de peste săptămână era dat uitării, iar spațiul protector al bibliotecii se transforma în locul ideal pentru evadări în minunate spații civile. Poemele cu titlul Istorie duminicală (cinci la număr, în corpul volumului) sunt dedicate duminicii ca stare de spirit. Confortul bibliotecii este augmentat de conștiința ninsorii
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
1971), e imposibil să nu ai o tresărire emoțional-intelectuală: "Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost/ și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge/ cum aș putea întoarce copilul care-am fost/ când carnea-mi înflorește și doar uitarea plânge.// Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am așezat destul/ ca să pricep căderea din somn spre echilibru,/ dar bulgări de lumină dac-aș mânca, sătul/ nu m-aș încape încă în pielea mea de tigru.// Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]