5,157 matches
-
peste spinările lor de bouri Se îngrămădeau dincolo de orizont alte turme de nouri Asfințitul crapă într-n pîntec de mare Ce dulce, tulburătoare, a fost iubirea noastră A durat numai un zîmbet, o eternitate Un fulg de zăpadă din amintirile uitate Risipit că rază de soare-n fereastră. & Toride (de vară) 1 Am crezut ca bate vîntul |n mesteacănul de-afară Că te-aud cîntînd duioasa Dulce că o primăvară Dar eram singur sub cerul |ncremenit într-o frunză Că o
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
de culoare Ce s-a copt deja la soare Cu petale-n care are Mîngîieri amețitoare Deși poate mă nu crezi ! SECUNDĂ E ȘI EA CUMVA PĂTRATĂ Secundă e și ea cumva pătrată O piramida-n veci de veci ratată Uitată lîng-o floare de sulfina Și tristă stă săracă și suspina Și tot așteaptă ca din cer să-i cadă În cap o piramidă de zăpadă. CÎND HANIBAL ȘI CEZAR cînd Hanibal și Cezar s-au strecurat prin visuri, cărînd cu
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
de culoare Ce s-a copt deja la soare Cu petale-n care are Mîngîieri amețitoare Deși poate mă nu crezi ! SECUNDĂ E ȘI EA CUMVA PĂTRATĂ Secundă e și ea cumva pătrată O piramida-n veci de veci ratată Uitată lîng-o floare de sulfina Și tristă stă săracă și suspina Și tot așteaptă ca din cer să-i cadă În cap o piramidă de zăpadă. CÎND HANIBAL ȘI CEZAR cînd Hanibal și Cezar s-au strecurat prin visuri, cărînd cu
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
de culoare Ce s-a copt deja la soare Cu petale-n care are Mîngîieri amețitoare Deși poate mă nu crezi ! SECUNDĂ E ȘI EA CUMVA PĂTRATĂ Secundă e și ea cumva pătrată O piramida-n veci de veci ratată Uitată lîng-o floare de sulfina Și tristă stă săracă și suspina Și tot așteaptă ca din cer să-i cadă În cap o piramidă de zăpadă. CÎND HANIBAL ȘI CEZAR cînd Hanibal și Cezar s-au strecurat prin visuri, cărînd cu
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Canada Așteptam să dispară lumina văzută și să privesc luna printre perdelele zugrăvite în crem, dincolo de mirosul obraznic al fripturii din cuptorul de pământ auriu, dizolvat în abur. Ziua care se încheia în curând avea să fie uitată, așa precum uitate erau alte mii de zile de-a lungul timpului: o ultimă speranță împrejurul nopții se derula prin căldura artificială a serii. Să mă supăr - nu prea îmi dădea mâna. Să tremur? Nici atât. „De cât timp ești pe drum?”, mă întrebă
DINCOLO DE CEI PATRU POLI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369834_a_371163]
-
totuși. „Câtă incertitudine,” îi răspund, „să locuiți de atâta timp singuri în văgăuna asta. Dacă nu aș pleca așa de departe, aș putea crede că ne aflăm intr-un Pol al Nordului inaccesibil. Dar măsurabil; într-adevăr, măsurabil. În zgomotul uitat al civilizației moderne.” La Pol nu există civilizație, trebuia să știu, dar părea adevărată fraza, sau cel puțin era adevărată pentru mine. Ritmul mă luase pe nepregătite, într-o seară atât de friguroasă. „Îți este dor de iarnă.”, sugeră Toma
DINCOLO DE CEI PATRU POLI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369834_a_371163]
-
să-mi pici în brațe. - Când o fi mâine! Termină școala, fă-ți cele câteva luni de armată apoi te primesc în cuibușorul meu. - Pe viață? Doar nici nu ți-am cerut mâna, mândră Eugenia. - Mă cheamă Anica. Ai și uitat? - Citam din „Contele de monte Cristo” - L-am citit pe Dumas. Dar nu mi-a căzut fisa. Te iert. Și soarele se deplasa pe ruta sa, ca și barca, savurând liniștea instalată în timp ce mâna lui obraznică căută alte locuri încă
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
Acasă > Poezie > Credință > POEM HIERATIC XXXIV-ARCUȘUL UITAT Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XXXIV de David Sofianis reeditare 21. 02. 2014(A.D.) Arcușul uitat a mai rămas din tine ființă vie doar struna din vocale doar
POEM HIERATIC XXXIV-ARCUŞUL UITAT de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370079_a_371408]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > RĂTĂCIT PRINTRE CUVINTE Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Te-am părăsit, ca pe o carte, uitată, pe raftul prăfuit de timp, deschisă, o singură dată, citind grăbit, câteva rânduri, și-a fost de-ajuns. Mi-ai scris imaginar, în seri de-a rând, crezând că visul de-a fi împreună, nu s-a spulberat, iertându-mă
RĂTĂCIT PRINTRE CUVINTE de COSTI POP în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370077_a_371406]
-
multiple simboluri evanescente: În Jaipur la bijutieri/ având privire/ de faur vinovat/ n-am terminat zidirea// astăzi ard/ în scafele cu zmoală/ o boare de hazard/ ieri tencuiam zadarnic în palat/ dovezi că sufletele sunt safire// rebut de bard/ zidar uitat/ la moartea mea/ acest poem ar trebui să se răsfire (India mea). Aici vorbim despre edificare, migălos demers al ideilor scăldate în sânge (Construind). Pentru artist, solitudinea are rol esențial, astfel arătându-i-se lumea lumilor (Disonanța) cu toate sfâșierile
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
biruitor la Tine Doamne iar Protecție îți cer, nu mă lăsa să cad, adastă s-ajung, în miezul Constelației de Jar! Să mai învăț (a câta oară?) încă o dată Sub îngăduitoare, înțeleapta Ta oblăduire O lecție simplă, știută mai demult, uitată A dragostei adevărate, a dragostei divine! Elena ARMENESCU Seara de Crăciun 2015 București Referință Bibliografică: Elena ARMENESCU - SEARA SFÂNTĂ DE CRĂCIUN / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1821, Anul V, 26 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
SEARA SFÂNTĂ DE CRĂCIUN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370127_a_371456]
-
lipsa, îți dorești cu ardoare să o întâlneși din nou, în timp ce Florin este un fin obseavator a tot ce se întâmplă în jurul său, un intelectual de viță nobilă care vorbește cu înțelepciune, spune lucrurilor pe nume, cu un zâmbet ușor, uitat sau știut, în colțul guri, cu care te îndeamnă să simți puterea adevărului în care a trăit și muncit de când se știe. Doi oameni minunați, cum rar întâlnești în lumea agitată, stresantă în care trăim, amândoi într- o perfectă armonie
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
de rouă, E nevoie de mine. Azi vreau să-mi umplu mintea de liniște. De bucățile răzlețe de neîmpliniri, Vreau să mă descotorosesc. Am nevoie de îngeri. Azi vreau să fiu ființa cu fruntea stropită de soare. Amintirile desperecheate și uitate. Le-am închis într-o valiză pe un peron de gară. Azi sunt doar eu. Azi privesc cu inima răsăritul. Secundele vieții nu mă mai sperie. Și nici umbra lor. Azi am părul răvășit de parfumul toamnei. Azi sunt copilul
REVELAŢIE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370331_a_371660]
-
populară și realizator radio-tv, Mircea Cârtișorean Rațiu. Odată cu dispariția Artemizei Bejan se adaugă în troianul de regrete tardive, remușcările, meditațiile, întrebările, uimirile că oameni de certă și solară valoare patrimonială a neamului românesc ajung la bătrânețe să sfârșească bolnavi, părăsiți, uitați, săraci, trăindu-și chinuitor ultimele zile, cu lipsuri și cu demnitatea umană și prețuirea cuvenită periclitate! „A încetat din viață, la vârsta de 84 de ani, una dintre primele interprete ale cântecului popular din Bucovina - Cernăuți, Artemiza Bejan.”, scria, la
ARTEMIZA BEJAN REÎNTOARCERI PESTE PRAGUL UITĂRII LA ZĂCĂMÂNTUL BUNĂSTĂRII SPIRITUALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370376_a_371705]
-
altă parte, întâmplarea a avut latura ei benefică prin aceea că maestrul Benone Sinulescu mi-a mai indicat după aceasta și alte nume, îngrijorat fiind întrucâtva de faptul că ar putea să-mi mai scape din vedere și alți artiști uitați, sau chiar necunoscuți, iar atât cât mi-a fost cu putință să îndrept lucrurile, cartea aflându-se deja la Editură, repornind o muncă grăbită de documentare, la momentul în care crezusem că m-am degajat de această istovire pe care
ARTEMIZA BEJAN REÎNTOARCERI PESTE PRAGUL UITĂRII LA ZĂCĂMÂNTUL BUNĂSTĂRII SPIRITUALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370376_a_371705]
-
apun iubind SĂRUTUL S-a copt sărutul între buzele-perechi S-a scurs timid printre oftaturi A înflorit pe glezne de iubiri Și a străpuns neobservat înalturi... Au tresărit atingeri jucăușe, Amestecând iubiri neastâmpărate Au coborât atâtea primăveri Printre plăcerile demult uitate... S-a copt sărutul între buzele - perechi S-a scuturat petale, rânduri, rânduri Am încrustat în trupuri doruri vechi Să nu mai rătăcească printre gânduri... SĂ-ȚI DAU DIN IUBIRI NEMURIREA Prin vene curg lacrimi, nu sânge Se scutur în
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
Nu mai credem în iubire, N-a rămas nimic din vise. Nu mai suntem împreună, Plouă sufletul în mine, Nu mai suntem împreună... Plouă inima din tine. Plouă între două inimi Plouă cu singurătate. Plouă între doruri stinse Vorbele demult uitate. Ochii tăi sunt numai lacrimi, Ochii mei - cărări bătute... Am pierdut iubirea toată, Am uitat ce nu se uită... CÂT AM IUBIT Pustiu și rece trece timpul... Necruțător, mereu grăbit... El s-a oprit doar pentru-o clipă - Atât cât
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
Unde e loc doar de-amândoi. Coboară cerul între inimi, Între destinul meu și-al tău, Ușor, sa nu strivești iubirea Și dorul, zbuciumat mereu. DIN DORURI FAC NIMB În ochii tăi mi-am găsit aripile Atârnate de o Troiță uitată Respiră nervos silaba gânavă Cerșind clipele de-altă dată. Adun pașii în palmă cu gândul la tine Genunchii, plămădiți din metanii, Calcă lutul din mine Ruginită, uitarea potrivește pumnalul flamând Mă aștern ca o toamnă Din doruri fac nimb. DACĂ
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
publicat în Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016. Sunt... Sunt o alee Cu orhidee, Cu fluturi zglobii Și iasomii. Sunt o scânteie Din ochi de femeie Cu aripi de foc Și iute la joc. Sunt o săgeată Ce zboară uitată Din ochi de iubită Și ea părăsită. Sunt o sclipire Din ochi de iubire Ce iute s-aprind Și-n lacrimi se sting. Sunt o zvâcnire De fericire În piept de fecioară Din inimioară. Citește mai mult Sunt...Sunt o
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
laleaua ajunge la finalul frumuseții sale, dar aceste etape sunt despre dăruirea ei spre a disipi frumosul pe care îl degajă. Laleaua din poem are o mare personalitate și declară ritos : Știu că voi muri, dar nu vreau să mor uitată. Deci nu vei uita nici frumusetea nici dăruirea sa de floare. Poezia poartă interesantul nume de ,,Testament”, Este îndemul către fiecare de a-și desăvîrși rostul pe acest pământ. Dau citire acestui ,,testament” O poezie sentențìoasă, de mare încărcătură filozofică
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]
-
de pe pereții camerei tale dar, zeița-fulg , zeița-cuvânt, și-a încrustat adânc în zid frumusețea neucisă de visul efemer. ÎN AȘTEPTARE... Sloiuri de gheață Topesc deșertul din mine Brațele își înalță rădăcinile Când torța nopții arde Tot ce n-ar trebui uitat. Amintirea nu trăiește în vălmășagul de amintiri terorizat, timpul s-a văzut gol în oglindă și , speriat, strigă... vulturul nu-și despică gheara în mulțimea de păcate s-a săturat de atâta vânat se odihnește acum pe o piatră de
POEZII de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369320_a_370649]
-
Facem prin urmare acest mic popas pentru că iată, mă strigă din urmă și îmi fac semn să aștept, anii mei pe care i-am pus sub semnul cuvântului scris cu mult respect într-o dreaptă prețuire a ceea ce nu trebuie uitat. Am ajuns la moment de bilanț, acest an de grație - de coșmar, ar spune un hâtru - 2o13, înseamnă că s-au scurs din clepsidra mea 2o de ani pe care nu știu acum cum să îi definesc. Se întâmpla în
SCRISOARE DESCHISĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369383_a_370712]
-
moment dat, din varii rațiuni, sau chiar prin aducerea unor probe indubitabile, una din ipoteze se impune, însă nici celelalte nu dispar. Uneori, așa cum în istoria cunoașterii s-a mai întâmplat, ipotezele se schimbă sub presiunea noilor descoperiri și una uitată, sau temporar abandonată, ia locul celei oficiale, urmând a fi prezentată inclusiv în procesul didactic drept cea valabilă, cu gradul de cuprindere cel mai amplu și cu cele mai bune capacități de a explica fenomenul la care se referă. Nu
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
la partea a doua a acestei întâlniri. Acolo, din vorbă-n vorbă - probabil ca reacție la o vorbă a mea scăpată strategic cum că aș fi redactor la revista ” Memoria Slovelor” - și-a adus aminte că mai are în geantă, uitată, o carte cu poezie, ediție bilingvă ( română/spaniolă) pe care mi-o dă. O alta, mai veche, tipărită în 20011 în București la Editura ANAMAROL, Drumeț la porți de toamnă. Și cum orice dar nu se caută de dinți, am
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
când în când foame de viață și atunci se reinventa, de fiecare dată cu altă intensitate, mereu cu aceeași jovialitate. Până când... până când fulgerul s-a furișat într-un loc adânc al ființei sale și i-a luminat toate ungherele întunecate, uitate, șterse... Și-atunci a văzut ceea ce nu dorea să privească și s-a retras într-o carapace de resemnare... După lumina orbitoare a urmat tunetul surd al tăcerii. Și-a acoperit atunci visele și s-a cuibărit pe-o geană
O VIAȚĂ ALBASTRĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369509_a_370838]