5,770 matches
-
lui Dumnezeu că nu-i așa, numai Domnul știe ce-i trebuie unui popor neascultător care nu respectă legile lui Moise degeaba merge la biserică, dacă abia așteaptă să se termine slujba și să intre în cârciumă ca să răsune apoi ulițele satului de dumnezeii mamei lor de boieri și peste câteva zile să nu se mai poată urni din pat de oasele rupte de jandarmi și au venit feseniștii la fel, nimeni nu știa de unde, deși unii țipau că feseneul exista
CUM AU VENIT... TOT AȘA AU ȘI RĂMAS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374200_a_375529]
-
apuc că citesc cartea pe care o începusem a lectura. După ce biblioteca s-a mutat la Căminul de la Mărgineni, acesta fiind un sat aflat la trei sau patru kilometri de satul nostru, unde mai trebuia să mai urc pe o uliță, după care să fac la dreapta către Bătășani, mi-am luat o traistă cu mine în care să încapă cât mai multe cărți. Mi-o aduc aminte și acum pe doamna bibliotecară Graur, cu chipul ei luminat de un zâmbet
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
titanii picturii! Natura, scenograful tuturor decorurilor a țesut această fantezie în care se concentrau; nopțile calde de vară în inima satului, unde eram departe de zgomotele orașului, amurgul coborând încet în purpură, iarba și pomii fructiferi de la marginea șanțurilor de pe ulițe, parcă strigând de căldură. Seară de seară, când soarele era deja apus, de departe se auzeau tălăngile vitelor ce veneau de la pășunat de dincolo de sat. Din câmp, plecau sinfonic semne și semne de agitație. Carele trase de boi ce se
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
deja apus, de departe se auzeau tălăngile vitelor ce veneau de la pășunat de dincolo de sat. Din câmp, plecau sinfonic semne și semne de agitație. Carele trase de boi ce se îndreptau pline spre hambarele caselor, scârțâiau parcă a jale pe ulițele satului pline de un praf nisipos în care te cufundai, rămânându-ți uneori urme pictate pe picioare. Carul bunicului, tras de cei doi boi imenși de culoare maronie cu o forță de urși, se odihneau apoi în palma curții când
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
de la biserică, cocea imense plăcinte cu brânză în tăvi rotunde cât roata carului, pentru cei de-ai casei: fratele meu Petre, mătușe și unchi și eventual musafiri de duminică care nu lipseau niciodată. În nopțile lungi de nesomn când praful ulițelor ardea încă de soarele încins al zilei, stăteam pe prispa casei alături de bunici și ascultam greierii ce cântau melodii atât de frumoase fără nici o notă muzicală, care pentru mine, reprezenta un limbaj universal pentru vietățile din natură fiindcă-mi făcea
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
aduna lângă ea și mâncam câte ceva din ce pregătise pentru drum. La întoarcere, deslușam mai bine locurile pe unde venisem spre mănăstire. Treceam printr-un sat, o dungă cenușie a unui drum de șes, un alt sat cu case răzlețe ulițe pustii și multă liniște. Tăceri vaste înconjura drumul nostru. Parcă și văzduhul se apleca peste câmp în semn de rugăciune. Când ne apropiam de locurile știute de mine în preajma satului, frumusețea locurilor mi se părea alta. Pe drumul de-alungul Buzăului
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
cu luminița din capătul țigării pe care o fuma tata cu noi în camera de dormit. Orice luminiță, oricât de mică, mă bucura în nopțile cenușii ale comunismului. Mama nu mânca. Ținea post. Când se întuneca, în Ajunul Crăciunului, pe ulițele satului se auzeau colindătorii. Mama nu ne lăsa. Zicea că oamenii sunt săraci și că nu au ce să ne dea. Avea dreptate. M-am dus și eu odată, și oamenii ne-au alungat. Eu nu m-am supărat. Mă
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
Floarea, avea un băiețel făcut tot din coceni de porumb, cu cămașe cusută de ea și pantaloni albi cusuți cu mărgele. Așa că s-au gândit să facă nuntă între păpuși. A fost pe drum alai mare, format din copiii de pe uliță și din ceva căței și pisici. Luna se lăsase peste sat, dar noi tot pe afară eram. Moșul lui Ilie al Ioanei chiar ne-a cântat din caval. Acesta era un fel de bunic al satului, nu avea pe nimeni
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
dobândit imagine pozitivă, ținut pe cruce ca simbol al lui Iisus, răstignit, contrar relației cu Eva: „Mărul Tăcerii doar Eva îl știe, șarpele demult l-a uitat, febra ta, Poezie, învie, fruct ofilit în bazalt!”; „Totul începe aici, în Tăcere: ulița doldora de fulgi și imperii bizantine, noroiul pașilor desculți prin otava copilăriei, șarpele primei iubiri ... Între lumină și umbră, între suflet și spirit, între tot ce ar putea să însemne lumea contrariilor, șarpele pare a fi salvatorul: „Un șarpe alb
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
septembrie 2014 Toate Articolele Autorului PE O STRADĂ LUMINOASĂ „Pe o stradă luminoasă, Bezna nu se ridicase... Am trecut de dimineață - Până când nu se-nserase Liniște era deplină... Când asfaltul se spărgea: Un picamer și-o drezină Muzica o-ntreținea. Iar ulița lunecoasă... Numai praf era pe ea; Mă duceam încet... acasă, Sau plecam, cine știa? Cerul presărat cu stele Da un farmec inedit... Numai picioarele mele Multe gropi au nimerit. Cred că toți ați înțeles Că veneam, când mă duceam, Drept
PE O STRADĂ LUMINOASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362229_a_363558]
-
Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului „COMOARA DIN APAHIDA” Biserica de lemn, monument istoric O siluetă înnegrită de trecerea vremii, încremenită într-o tăcere blajină și răbdătoare, la o răspântie de ulițe a unui sat transilvănean situat în apropierea Someșului Mic, își așteaptă vizitatorii în fața cărora să-și depene povestea îndelungatei sale existențe. Este vorba despre Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, din Apahida, înscrisă pe lista monumentelor istorice. Repere
„COMOARA DIN APAHIDA” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378675_a_380004]
-
și mă gândesc că poate acolo îmi este mai bine. Aud clopotele cum se zbat în fiecare dimineată, la fiecare oră care îmi anunță mijlocul zilei. Mă bucur când le aud. Sufletul meu tresare și mă îndrumă să merg pe ulița care mă duce spre lăcașul sfânt. Îmi este teamă de multe ori, de lume, de șoapte, de vorbe sau de propriu-mi gând. De ce? Este atât de greu oare să tăiem bariera care ne limitează așteptările? Nu avea cine să
BISERICA, ȘCOALA DIN SUFLETUL MEU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378700_a_380029]
-
iar noi, toată suflarea, răspundeam: Adevărat a înviat!” Nu pot uita luminile aprinse la mormintele celor plecați dintre noi, o mare de suflete care se bucurau, ca și noi, de marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului. Lumânări aprinse duceau credincioșii pe ulițele satului, catre casele lor. Câtă lumină, câtă frumusețe, câtă credință în victoria vieții asupra morții! După ce ne sculam, ne spălăm cu apă dintr-o cană în care se află un ban și un ou roșu; spunea mama că vom avea
PASTILE COPILARIEI MELE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378748_a_380077]
-
rădăcinile noastre scoase din pămînt prea curînd și de vinturi nu prea puternice. Rămîn în cerdac. Aștept... Ce..? Pe cine...? Sunt singura....., prea singură.... Oare mai vine cineva la o casă simplă și umila,pierdută în arșiță verii pe o ulița prăfuita? Va mai înțelege cineva câtă putere ne dau aceste ziduri văruite.....? A mai auzit cineva, acum mulți ani, poate zece, sau poate cincisprezece , o chemare nerostita...? Dacă da, atunci sigur vom renaște, sigur vom fi iarăși ceea ce am fost
CERUL CU STELE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377726_a_379055]
-
și a Icoanei Sfintei Fecioare? Nu a cîntat mai multe colinde la Nașterea lui IIsus și mai multe imnuri de slavă pentru Învierea Domnului?! Așa gîndea Dada Ana, singura, în căsuța ei din sat, privind peste gard, de-a lungul uliței, asteptandu-și copii și nepoții. Mai sunt trei duminici, și gata...vin.! Măcar de Sfintele Paști să fim cu toții... Că așa ziceau, ca o să vină.... Dar oare or veni toți?Of...! Că sunt risipiți prin lumea asta mare, ca niște
CIOBURILE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377735_a_379064]
-
mai ai nevoie de postaș! Cum de s-o putea așa ceva??!! Undeva , într-o dimineață de primăvară ,în fața unei case cu cedac, o bătrână ușor adusă de spate așteaptă. De atâta dor, i se preling lacrimi pe obrazul uscat. Pe ulița stîmtă intra încet trei mașini.Cînd zgomotul motoarelor s-a oprit, o larma de glasuri izbucnește: -Sărut-mâna, mama! -Sărut-mâna,mama! -Sărut-mâna,bunica! -Hello , Grandma !How are you? Referință Bibliografica: CIOBURILE / Mirela Penu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1556, Anul
CIOBURILE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377735_a_379064]
-
sume imense de bani necurați,Dar sunt meșteșuguri de mult practicate,... II. MĂICUȚA CÂND MĂ-AȘTEAPTĂ-N PRAG, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. Primit-am vești din Țara mea, omătu-i mare, iarna-i grea, Iar ulița nu se zărește. . Măicuța-n zare, trist privește, Ionel al ei nu mai apare, parcă-i pierdut în depărtare. . . Iată de patru sau cinci ori, trecut-au sfinte sărbători Și ea mai speră-n primăvară, când păsări călătoare vin, Ionel
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Țara mea. Cu glas duios, mângâietor, Măicuța-mi povesti de zor, câte știa și nu știa. . . Înțelegeam din tonul ei: ,,Să vii acasă dacă vrei. Citește mai mult Primit-am vești din Țara mea, omătu-i mare, iarna-i grea,Iar ulița nu se zărește. . Măicuța-n zare, trist privește,Ionel al ei nu mai apare, parcă-i pierdut în depărtare. . .Iată de patru sau cinci ori, trecut-au sfinte sărbătoriși ea mai speră-n primăvară, când păsări călătoare vin,Ionel să
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
ocazia acelui împrumut, d. I. Brătianu se introduce mai întîi ca simplu ministru în cabinetul prezidat de C. Crețulescu, înlătură peste câteva luni pe acest din urmă, obține de la Măria Sa întîi dizolvarea Camerei și pe urmă, în mijlocul insultelor aruncate pe ulițele Bucureștilor, alungă și pe membrii Senatului. Iată-i instalați! Încunjurați de așa-numiții clapiști din acea vreme, care-a fost prima lor preocupare? De-a pune mâna pe banii proveniți din împrumutul Oppenheim: [î]i deturnează fondurile de la adevărata lor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ocazia acelui împrumut, d. I. Brătianu se introduce mai întîi ca simplu ministru în cabinetul prezidat de C. Crețulescu, înlătură peste câteva luni pe acest din urmă, obține de la Măria Sa întîi dizolvarea Camerei și pe urmă, în mijlocul insultelor aruncate pe ulițele Bucureștilor, alungă și pe membrii Senatului. Iată-i instalați! Încunjurați de așa-numiții clapiști din acea vreme, care-a fost prima lor preocupare? De-a pune mâna pe banii proveniți din împrumutul Oppenheim: [î]i deturnează fondurile de la adevărata lor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai amintim și pe ceilalți miniștri cari iarăși opuneau candidatura lor membrilor opozițiunii. Dacă lord Beaconsfield la 652 colegiuri ar fi pus candidatura sa într-un număr proporțional cu acela al primului nostru ministru, i-ar fi trebuit copiii de pe ulițele Londrei și douăzeci și patru de ore nu l-ar fi suferit regina Angliei la putere. Căci ce-am zis noi? Dizolvarea unei Adunări însemnează consultarea țării din partea tronului. Dacă miniștrii, călcând toate conveniențele, se interpun între tron și popor comit un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
oameni cari supuseră unui oraș toată lumea pe atunci cunoscută, legenda pentru însuși compunerea lui a cerut două elemente deosebite: vigoarea și înțelepciunea. Când Hannibal era înaintea porților, Italia pustiită, oștirile romane risipite, {EminescuOpXI 112} iar femeile se boceau despletite pe ulițe și tribunii agitau masele dispuse spre răsturnare și rebeliune, părinții patriei stăteau neclintiți, severi, fără o lacrimă în ochi, pe jețurile lor, trimeteau pe lictori să risipească grupele de nemulțumiți și femeile și discutau... ce? Legi indiferente, ca și când n-ar
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Adunare mai plină de sentimente generoase și de un entuziast patriotism, de-o înflăcărată iubire de naționalitate, ca Adunarea ad-hoc a Moldovei de la 1857, numită cu drept cuvânt și cu recunoștință din partea tuturor: Adunarea-mumă. În această Adunare nu intrase încă ulița Bucureștilor. Arhierei, literații cei mai însemnați, fiii familiilor celor mai vechi și ai celor mai influente din țară, apoi reprezentanți ai breslelor și ai țăranilor: iată elementele din cari se compunea acea Adunare, liberală într-adevăr, unită printr-o egală
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
decadenței neamului românesc să serve de pretext sau de scuză unor nestatornicii oarecari. De când a-nceput însă acest rău cumplit să bântuie țara? Germenele e fără îndoială în timpul fanarioților. Un Domn fanariot venea c-o pătură de slujbași culeși de pe ulițele {EminescuOpXI 192} Țarigradului, altul cu altă pătură, încît totdeuna se aflau în țară câte două trei serii de oameni gata de-a servi statul, sau mai bine pe sine, pururea de trei patru ori pe atâția pe câte funcții existau
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de fier, uită tăinuitele opt milioane împrumutate de la ruși, uită actul de provocațiune, intenționat, de la Arab Tabia; toate acestea nația le-a uitat; ea are încredere în reversibilul și onorabilii săi colegi, desigur! Vivant sequentes. Trăiască gunoiul și pierde-vară a ulițelor Parisului, trăiască Comuna română sub urmașii dinastiei, care stă în atâtea simpatice legături cu dinastia Rochefort din Franța și cu Radu Anghel din România. Trăiască cavalerii de industrie a căror îmbogățire în timpul războiului e un secret public și cari merita
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]