13,247 matches
-
Sena. Nici Roja n-ar fi atît de nebun să-și riște pielea pentru atîta lucru, mai ales că Piticul și Scorpia sînt deja pe lumea ailaltă. Doar n-am înnebunit, zice Dendé, mi s-a acrit de cît am umblat pe jos zilele astea, nu mă mai țin balamalele. Atunci n-ai decît, uite cheile, se lasă Sena convins scoțînd rapid din buzunar un fel de portofel din piele. Și eu m-am săturat de atîta condus, zice. — înseamnă că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ți-ai fi borît mațele peste tot, ai fi căutat în cea mai mare viteză ieșirea, ți-ai fi jurat că nu-ți mai trebuie să știi de-o așa revoluție în viața vieții tale. Dar dumneavoastră pe unde ați umblat tot timpul ăsta? întreabă Gulie. — Peste tot și pe nicăieri, zice Roja, privind parcă tot mai des pe fereastră. — Zic și eu ce-a spus Tîrnăcop adineaori, adaugă Gulie. Că n-aveți nici un motiv să fiți îngrijorat. De unde ați tras
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și ne-a lăsat de izbeliște sub cerul liber, ciuguliți de păsări sălbatice și ocărâți de oameni fără inimă. -Pentru că suntem niște nimeni, niște haimanale periculoase și josnice, cărora li se scurg ochii numai după lucruri rele, puchinoși care umblă hai-hui prin lume, murdărind bolta Înstelată cu cele mai vulgare cuvinte... -Nici chiar așa! Vorbești despre noi ca despre niște borfași de rând și nu se cade! A trecut și Crăciunul, ca o pală călduță de vânt peste sufletele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ciuma distrugătoare. El te va acoperi cu penele Sale și sub aripile Sale te vei adăposti; adevărul Său este scut și pavăză. Nu te vei teme de groaza nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă În Întuneric, nici de pieirea care pustiește În plină zi pentru că zici: ,, Domnul este adăpostul meu,, și faci din Cel Preaânalt locuința ta, nici un rău nu ți se va Întâmpla și nici o rană nu se va apropia de cortul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de bețivan. Mătușa mea, sora mamii, s-a luptat amărâta să mă crească cinstit, să devin și eu cineva, dar ți-am mai spus, eram de-acuma Înrăit. Fugeam de oameni sau le provocam numai rău. Un animal sălbatic Îmi umbla prin corp și mă făcea să nu am liniște. Eram furios din orice; furam ca să mănânc, mă băteam ca să mănânc, cât despre Învățătură, am lăsat-o baltă foarte devreme. Știi, Antoniu, Îți spun ceva ce n-ai fi aflat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fie strivită de mulțimea În delir, avea o singură prietenă, vânzătoare de legume În Piața Râmnicu-Sărat, unde Întoarce tramvaiul 19, cu care vorbea ore În șir, avea un zâmbet misterios și o privire curată, Îi plăceau și acum pisicile, și umbla fleandura, mai ales când era timp frumos, dintr-o parte Într-alta a orașului, avea vagabondajul În sânge, la 25 de ani părea de 14, nu se gândea la viitor, dar nici viitorul la ea, auzise de tam-tam-ul cu Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a căutat-o de dimineață până noaptea târziu, a pândit trotuarele, a făcut turul piețelor, a Îndurat ocări și batjocură intrând prin restaurante și bistrouri, prin spitale, străbătând parcurile, luând la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul lui ca un șarpe bolnav. -Ben, fecior tomnatec, vultur de mucava, năpârcă buimacă, ce naiba faci acolo? Ți-ai mâncat câinele? Sau poate te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu despărțirea. Mai bine m-ai amenința cu moartea. Un scriitor care-și amenință muza cu moartea. Un titlu de-o șchioapă În cotidiane. Muza care l-a făcut să reverse pe paginile șiruri Întregi de metafore, muza care a umblat cândva prin ierburile crude ale primăverii, beată de iubire, muza care i-a adormit adesea la piept ca un uriaș fluture, muza pe care Însuși scriitorul a transformat-o Într-un Înger al morții. Ți se par grețoase cuvintele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și va părăsi și el cuibul puturos, bocănind și lovind cu cârjele pământul. Îl cunosc, Își spune Antoniu, nu rezistă mult timp În cuibul mizer, simte nevoia să se miște, să bântuie de colo-colo, chiar dacă infirmitatea Îi mai pune piedici. Umblă de câteva zile zvonul că or să vină cei de la primărie ca să dea fiecărui locuitor câte un pachet cu alimente de bază: ulei, făină, ouă, mălai, margarină. Or să descarce un microbuz, chiar lângă cișmea, În centrul ghetoului. Dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și ,,a ști,,. Față de colegi și-a câștigat repede renumele de tip cu care,, nu-era-bine-să-fii-În-relații-prea-strânse,, Banii veneau cu regularitate de la părinți, adăugându-se la bursa de merit. Locuia În capitală, unde era student, În gazdă, la o familie de pensionari. Umblau sărmanii numai În vârful picioarelor În prezența lui, ca să nu-l ,,deranjeze,, și amețiți de fericirea care căzuse pe capul lor: aceea de-a câștiga niște bani și de-a avea un ,,fiu,, pe care nu-l concepuseră În lunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și nu rostește nici un cuvânt. Privește mai departe tavanul scorojit și respiră În continuare cu greutate, de parcă pe piept cineva i-a așezat un bolovan. -Dumnezeule, ce-i cu tine? Din ce mormânt ai apărut pupăzoi smintit? Pe unde ai umblat atâta timp fantomă bezmetică? Cu un efort teribil, Kawabata Își mișcă Încet capul, În direcția ușii, acolo de unde cuvintele lui Antoniu se aud pentru el ca o muzică plăcută. -Su-nt foar-te ostenit și te-aș ruga Ăurmează o pauză lungăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zilei, să fie cu adevărat lumină. Georgie oftă, se întoarse și își lăsă capul în poala mea. Era îmbrăcată, numai pantofii și ciorapii nu și-i pusese. — Când trebuie să pleci? — Pe la cinci. — Să nu te prind cumva că-mi umbli cu minciuna. Asemenea comentarii erau cele mai clare izbucniri ale laturii amare pe care ajungeam să o și uit în iubirea ei. Nici că-mi puteam dori o iubită mai plină de tact. — Ședința Antoniei se termină la cinci, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acționat într-un mod atât de excentric. Înainte de asta, îngăduiți-mi să-mi exprim speranța că nu v-am pricinuit nici un rău. Regretul mă lasă fără grai, în cel mai adevărat sens al cuvântului. Pot doar spera că, întrucât ați umblat atât de mult prin lume, șocul nu v-a afectat serios, oricât de profund ar fi disprețul și repulsia pe care vi le-a provocat, fără îndoială, fapta mea. După cum știți, în ultima perioadă am trăit într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un documentar pe care-l văzuse, cu un anume Prometeu dezlănțuit. — Haideți să nu discutăm despre filmul acela funest, domnișoară Wilms. Dând din cap, Cancelarul Sănătății păru mai degrabă trist, decât supărat. Poate Îmi puteți spune dacă prietenul dumneavoastră tăcut umblă cu un cuțit În buzunar. O privi din nou cu răbdare. Importanța tăcerii În ceea ce privește chestiunea sexuală n-a fost studiată Îndeajuns. Ceea ce auzim nu e Întotdeauna ceea ce vedem, să știți. În cazul tăcerii, putem spune cu adevărat că avem de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sertarele, dar nu mă grăbeam deloc. Apartamentul era călduros - În sfârșit sosise primăvara - și cum stăteam gol În Întunericul misterios, simțeam cum mă cuprinde o fericire minunată, Încărcată de furtuni mute. Preșul Împletit din hol scârțâia plăcut sub picioare; cineva umbla cu pași greoi În apartamentul de deasupra. După ce am ajuns În dormitorul care dă spre curte și am zăbovit În lumina mătăsoasă, dar deloc defavorabilă a lunii, am descoperit că Dora se Îmbrăcase din nou. Stând pe pat În chimonoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rușinea presupune o conștiință Încărcată. Dar de ce-ar simți un copil așa ceva? Odată cu trecerea timpului, crește, și atunci timiditatea e mai adecvată. Asta Înseamnă rușine fără moralitate. Dacă ești timid, nu ai nici un cenzor dindărătul frunții. E ca și când ai umbla dezbrăcat pe Întuneric. O persoană timidă umblă așa cât timp luminile sunt stinse; cel care se simte rușinat, niciodată. Când sosi chelnerul, am comandat Încă un rând de băuturi. Nu știam ce să răspund. I-am spus că hainele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce-ar simți un copil așa ceva? Odată cu trecerea timpului, crește, și atunci timiditatea e mai adecvată. Asta Înseamnă rușine fără moralitate. Dacă ești timid, nu ai nici un cenzor dindărătul frunții. E ca și când ai umbla dezbrăcat pe Întuneric. O persoană timidă umblă așa cât timp luminile sunt stinse; cel care se simte rușinat, niciodată. Când sosi chelnerul, am comandat Încă un rând de băuturi. Nu știam ce să răspund. I-am spus că hainele lui Agnes Îmi veneau mai bine decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
simțit că degetele mi se Înghesuie și genunchii se freacă unul de altul. Dacă eram o femeie oarecare, cum o fi arătând femeia absolută? Fără Îndoială, creația supremă, acea minune a verticalității trebuie să fi fost o senzație biologică ce umbla pe vârful degetelor. Am experiență În domeniu. Știam, desigur, că pentru a deveni um membru al sexului slab, trebuia să schimb punctul de echilibru și simțul gravitației. În consecință, eram obligat să merg mai Încet decât de obicei, cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
femeia asta! Iar asta se-ntâmpla înainte de inventarea radarului! Câtă energie! Câtă grijă-n toate! Îmi verifica adunările, să n-am cumva vreo greșeală; șosetele, să nu fie găurite; unghiile, gâtul, fiecare cută și pliu al corpului, nu cumva să umblu jegos. Îmi draghează până și firidele mai îndepărtate ale urechilor, turnându-mi apă oxigenată rece în cap. E pișcăcioasă și cu bășici, de zici că-i suc de ghimbir, și aduce la suprafață fărâme și bucățele din depunerile tainice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și o cafea. O cafea și o gogoașă, da, cu asta își începe ziua un pișer 2 de treișpe ani, cu o jumătate de stomac. Da’ tu, slavă Domnului, ai fost crescut altfel. Tu n-ai o mamă care să umble creanga toată ziua prin oraș ca știm noi cine, de la Bam’s la Hahne’s și de la Hahne’s la Kresge’s. Spune-mi, Alex, să terminăm cu misterele, sau oi fi eu proastă - da’ spune-mi, ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șaizeci și cinci de mile ca să-și petreacă noaptea cu noi, în odaia noastră răcoroasă din Bradley Beach. Sosește după ce noi am cinat deja, însă i se pune și lui masa până-și dă jos hainele de oraș năclăite, în care a umblat toată ziua după datornici, și își pune costumul de baie. Eu îi duc prosopul în timp ce el clămpăne pe stradă, spre plajă, în pantofii cu șireturile desfăcute. Am pe mine pantaloni scurți curați și o bluză imaculată, sarea din apa oceanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trebuie să speli tot ce bagi în gură, e clar? Totul! Dumnezeu știe prin ce mâini jegoase a trecut până la tine. Ce zici, exagerez oare atunci când îmi zic că-i, practic, un miracol faptul că mai sunt în stare să umblu în două picioare? După atâtea isterii și superstiții! După atâtea povețe de genul fii atent și bagă de seamă! Nu face asta, nu face aia - stai așa! Nu! încalci o lege importantă! Care lege? A cui lege? La cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că m-a trimis în misiunea aceea de grație. Mai bine lăsa să curgă tot sângele din ea pe dușumeaua rece a băii, mai bine asta decât să trimită urgent un băiețel de unsprezece ani după tampoane! Pe unde Dumnezeu umbla soră-mea? Și unde îi erau rezervele pentru situațiile de urgență? De ce-o fi fost femeia asta atât de insensibilă, de opacă la vulnerabilitatea băiețelului ei - pe de-o parte atât de insensibilă la rușinea mea, iar pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-te la mine! Te crezi formidabil? — Nu cred în Dumnezeu. — Dă-ți jos nădragii ăia de bumbac, Alex, și pune pe tine ceva ca lumea. Nu-s nădragi, sunt blugi Levis. — Azi e sărbătoarea Rosh Hashanah, Alex, și tu-mi umbli îmbrăcat în salopetă! Treci imediat și pune-ți cravată, sacou, pantaloni și cămașă curată și arată-te în lume ca un om. Și pantofi, musiu, pantofi de piele. — Cămașa e curată... — Ah, o cauți cu lumânarea, maestre. Ai paisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cameră... Între timp taică-meu își târșâie picioarele până la masa din bucătărie, cu bărbia în piept, încovoiat, de-ai zice c-a încasat o grenadă în stomac. Și chiar a încasat-o. Știu asta. — Din partea mea, n-ai decât să umbli în zdernțe, să te îmbraci ca un negustot ambulant, să mă faci de râs și de rușine după bunul tău plac, n-ai decât să mă blestemi, Alexander, să mă sfidezi, să mă lovești, să mă urăști... La scene din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]