34,237 matches
-
a fost dat afară din cinematografie și trimis la recuperare la Studioul de Documentare. Este o tristețe să vezi cum un mare artist este astfel persecutat, tocmai pentru cele mai frumoase opere ale sale. Nu a fost înțeles Omul și umbră, filmul nu a fost înțeles nici după Revoluție, cănd Iulian Mihu creează două filme extrem de personale: Flăcăul cu o singură bretea și Dublu extaz, filme de scriere suprarealista. Lui Iulian Mihu i se datorează, în perioada cât era trimis la
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
expoziții/ eseu inaugurată, cu adevarat, prin expoziția Maria Lie - Steiner / Saviana Stănescu, dar, de această dată, o face într-o variantă cu totul diferită. Într-un anume fel se repară decis, printr-un gest care nu mai lasă loc nici unei umbre de îndoială, ceea ce se ratase prin încercarea Carmen Oprișan / Valentin Iacob. Scriitorul și artistul plastic nu se întîlnesc nici din întîmplare, dar nici nu-și propun o unificare a discursului pornind de la repere îndepărtate ori făcînd eforturi de conciliere în
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
cea mai lapidara formulă a identificării. Într-un comentariu mai vechi asupra unei alte expoziții, încercăm să-l plasez pe Ilfoveanu undeva în intervalul dintre Athos și Isarlâk, dintre viermuiala voluptoasa și fosforescenta a Levantului și lumina pură, taborică, fără umbră și fără istorie, a visului isihast. Însă aceasta privire este cu adevarat revelatoare dacă ea îl integrează și pe Ștefan Agopian. Doar alături, cei doi artiști pot fi înțeleși în profunzime și urmăriți în traseele memoriei și în aspirații. Dacă
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
pierderea informațiilor cu adevarat vitale. Întregul eseu este dominat de o intrebare pusă de Ellsberg: "Cum de-au putut?". Autoarea nu răspunde, ci completează cu interogații de un bun simț ucigător. Una dintre ele le este adresată indirect savanților din umbră, victimele unei erori de gandire care "începe cu impunerea unor opțiuni între soluții care se exclud reciproc" când "niciodată realitatea nu ni se oferă sub această formă atât de curată de premise care tind la concluzii logice". Ei își pot
Vietnam, violentă, revolutie... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17813_a_19138]
-
Dar mai este ceva, bănuiesc, care poartă această montare într-o zonă a libertății interioare, a unui soi de aristocrație teatrală: dorul de Giorgio Strehler. se simte minunată și protectoare peste acest spectacol. Tonurile costumelor, eclerajul atît de rafinat, jocul umbrelor chinezești, imaginile picturale, stilul rostirii, toate ne duc cu gîndul la Insula sclavilor, la Iluzia comică, montări ale lui Strehler, dacă ar fi să le numim doar pe acestea. Este un omagiu pe care Alexandru Darie a simțit nevoia să
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
B.N.R. și, rămas republican toată viața, s-a ferit să ocupe vreo funcțiune oficială pentru a nu se întîlni cu regele. N-a fost, în consecință, cum s-ar fi cuvenit, guvernator al B.N.R. ci numai director. Acest om din umbră, o mare personalitate politică, a exercitat roluri colosale. Eminescu îl vitupera mereu că fanariot și "lifta grecească". Din medalionul d-lui Rădulescu reiese că familia lui Carada era demult stabilită în Muntenia, ca bunicul său matern era sîrb (nu grec
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
ori, mai important, să ne convingem între noi de ceea ce credem fiecare că reprezintă un adevăr important. Dialectica și-a păstrat un statut privilegiat, în aparență, ca domeniu fundamental al spiritului, însă în realitate odată cu decăderea retoricii a intrat în umbră și știința gîndirii. Gracian era conștient, si cu el întreaga intelectualitate a secolului al XVII-lea, că nu gîndim logic dacă nu o putem și demonstra în vorbirea noastră. De la hidalgo la businessman Care sînt însă normele vorbirii coerențe, logice
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
rău intenționat, specializat în dezinformare. Viață plină de nedreptate și suferința de care a avut parte Matei Popa este relatata invers, cu un înspăimântător aplomb al mistificării, propriu propagandei comuniste. Iată, în viziunea lui Theodor Antim (manevrat el însuși, din umbră, prin șantaj de foști securiști) istoria cu violarea Elenei: "Marele nostru patriot și justițiar n-a intrat, așadar, la răcoare pentru că s-a opus comunismului, securității, cum se laudă astăzi majoritatea lașilor, ci în calitate de deținut de drept comun, pentru tentativă
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
Luminița Marcu " Acest român a fost scris între 1955 și 1957, fiind reluat în 1959, fără speranță publicării în regimul comunist." Iată cel puțin două probleme incitante, semnalate de Alexandru George însuși cu privire la românul sau Oameni și umbre, apărut în 1996 la Editură Albatros. Să le luăm pe rând. Este așadar vorba despre un roman de tinerețe, încheiat înainte că autorul să fi împlinit treizeci de ani și cu aproape zece ani înaintea debutului sau relativ târziu (cu
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
asezonat cu motto-uri din scriitori celebri. Nimic din toate aceste experimente aici. Dacă n-am ști că e vorba de un român de tinerețe, am spune că s-a operat o sublimare, că autorul a stilizat în Oameni și umbre o serie întreagă de încercări, asumându-și în sfârșit o formulă aparent inocentă. Dezvoltând într-un fel o afirmație dintr-un eseu inclus în volumul La sfarsitul lecturii! (1973), Alexandru George compune un lung român în tonalitate confesiva (cele peste
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
dar cu atat mai obsesiva, o amintește pe nemuritoarea doamna Compson din românul lui Faulkner. Un personaj fermecător, frate bun cu fabulosul Melchiade màrquezian și cu ceva din Lică Trubadurul este omnipotentul Picu Mardare. Dragostea este în acest român o umbră fără consistentă, fără împlinire - naratorul e îndrăgostit de Ama, o femeie sofisticată și misterioasă cu care întreține o chinuitoare amiciție în timpul studiilor în Germania. Dar principiul lui Alexandru George, enunțat într-un eseu, este că "o dragoste neîmpărtășita nu e
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
cursele de cai ce adună o splendida protipendada, vacanțele la mare, vizitele în saloanele marilor familii, pensionul Notre-Dame de Sion unde învăța Adriana, sora naratorului, sunt toate elemente ale unei lumi interzise cândva și idealizate astăzi. Alexandru George, Oameni și umbre, Editura Albatros, București, 1996, 516 pag., 8000 lei.
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
conducere nici nu mai poate fi vorba) sunt egale cu zero. Din nefericire, semnalele venite dinspre miezul dur al PNȚCD nu anunță nimic bun. Lupta pentru putere în interiorul partidului este atat de crâncena, încât anchilozații lideri, crescuți precum buruienile în umbră lui Coposu, sunt incapabili să observe pericolul imens ce provine dinafară. Explicatiillle lor disperate, încercarea infantilă de a da vina pe "greaua moștenire" sunt întâmpinate cu zâmbete belferesti de asasinii care și-au implantat fără milă cutițele în trupul țării
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
poeziei care se răsfrîng în ființă să existențiala, si anume distanțarea, riscul, reificarea, hazardul: "pe scurtătură acestei zile/ pe străzile ce duc în altă parte/ sînt oare același om care pînă mai ieri rîdea/ și punea ușile la respect/ agătîndu-le umbră lor șovăitoare?/ cîndva umblam/ prin toate casele unei străzi/ vorbeam cu oamenii de prin odăi necunoscute/ pe degete cu praful atîtor ferestre de pod/ de unde priveam în golul orașului/ acum/ grabă de a intra în decor/ mă anima fără să
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
de vizită/ de parca cineva s-ar fi tăiat la deget// iau în palmă o piatră/ si-nconjur lumea într-o clipă" (ibidem). Estomparea identității subiective coincide cu substanțializarea în obiectivitatea realului: "și oamenii aceia ce ies din policlinica/ își încrucișează umbrele cu cele ale copacilor// unuia i-au căzut ochelarii și lumina/ ce scăpa prin fanta cutiei poștale/ l-a adormit" (ibidem). Ceea ce vechea paradigmă propunea drept impersonalizare, se altoiește pe trunchiul personalizării disperate a modernului, ce recurge la asumarea realului
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
vecinului tîrînd o tablă pe pavaj./ Doamne, cu aceste simțuri/ cineva poate face pe totdeauna/ dreptate!" (Balada gîndacului uitat pe mozaic). Sau aceeași stare, cu adaosul factorului tehnic actual: "Singurătate/ xerox dereglat/ siluete intra pe ușă întreabă și pleacă - în umbră lor umbră crengii/ reapare pe albul peretelui" (ibidem). Ca purtător al transcendentei "goale" (echivalent estetic al harului), autorul se anonimizează: "Duminică/ plecat după cafea și țigări/ sînt liber și trist/ pe strada înțesata de copaci și maidane/ în dugheana/ ținută
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
o tablă pe pavaj./ Doamne, cu aceste simțuri/ cineva poate face pe totdeauna/ dreptate!" (Balada gîndacului uitat pe mozaic). Sau aceeași stare, cu adaosul factorului tehnic actual: "Singurătate/ xerox dereglat/ siluete intra pe ușă întreabă și pleacă - în umbră lor umbră crengii/ reapare pe albul peretelui" (ibidem). Ca purtător al transcendentei "goale" (echivalent estetic al harului), autorul se anonimizează: "Duminică/ plecat după cafea și țigări/ sînt liber și trist/ pe strada înțesata de copaci și maidane/ în dugheana/ ținută de-un
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
le uităm prin arbori/ mîinile goale și fericite rotunjeau și zvîrleau bulgarii/ ghetele negre țopăiau pe malul lacului/ ca niște cățelandri/ tăcerea din creierul meu cuprindea acoperisele troienite// mama îmi ascuțea creioanele pentru a doua zi/ seară sub lumina veiozei/ umbră mîinii și-a creierului se-ntindea în toată odaia/ mă durea capul încercînd s-o parcurg dintr-odată/ și la primul tiuit de tramvai adormeam// vară în testul părăsit îmi țineam echipa de nasturi/ cu care jucăm fotbal în cimitir
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
muște cu aripile tăiate// curtea noastră era plină de scaune de prin vecini/ tata le repara azvîrlind arcurile vechi în spatele magaziei/ eu vream să mă fac scamator și urma să folosesc arcurile/ ca să fac să apară și să dispară obiecte" (Umbre în realitatea deschisă). Precum la Stevens, la William Carlos Williams, la Jean Follain, cultura de imagini se lasă testată de ținută "prozaica" a discursului. Elastice, energice în fragilitatea lor, corespondentele neconvenționale izbutesc a produce astfel dovadă existenței lor, care e
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
era mult prea mare! Doar atunci cînd a izbucnit Revoluția, s-a produs o întoarcere de 180o. Simpatia lor a durat tot atîta cît a durat și optimismul în România. Acum cred că iar am intrat într-un con de umbră. - Ce a însemnat exilul în viață dumneavoastră? - Exilul a însemnat ce înseamna și acum și a însemnat dintotdeauna: o fază de tranziție pînă la momentul întoarcerii Acasă. Eu așa gîndesc și din acest motiv am destule probleme cu cei din jurul
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
că toate culturile estice au intrat într-o criză prelungită de identitate. Elitele s-au separat decisiv de mase. Dacă, înainte, un român care avea conotații istorice ori politice se vindea în tiraje enorme, acum, literatura de ficțiune stă în umbră documentelor și a mărturiilor. Piața literară românească e o dovadă clară în această privință. Alt fenomen este că Vestul a pătruns mai adînc în zona culturii de masă decît în a aceleia de elită. Influențele străine care odinioară afectau exclusiv
După zece ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17903_a_19228]
-
precis că în ziua aia, trecînd că de obicei prin Cișmigiu, va depune furnicuta la loc sigur, pe vreo floare sau pe scoarță bătrînă a stejarului din mijlocul parcului, un frate și el de mai tîrziu al copacului uriaș la umbră căruia Tucidide își scrisese istoria.
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
nouă revistă de cultură. Ea este exact ceea ce numele spune: o colecție de texte călătoare, mai de durată sau nu, coagulate cu o anume disperare bucuroasă în golul albastru, uneori desenând alte lucruri după cum (și când) le citești. Texte aruncând umbre lungi sau, terifiant, nici una, mai aproape de pământ sau mai departe, dar parcă-ntotdeauna la fel de departe sau de aproape de ceva anume. Oare de sine?" Vorbind și în numele colaboratorilor săi, poetul (iată!) Ștefan Bălan afirmă că: "textele au fost scrise în primul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
în mari războaie invizibile, sînge transparent ca ferestrele unei atlantide decimate. STRĂZILE NOAPTEA ÎȚI PROVOACĂ UN GOL ÎN STOMAC. Firele tăcute întinse prin văzduh, firele legănate de vînt îți bruiază pînă la nebunie circumvoluțiile, te electro-schizo-cutează în mijlocul piețelor goale, în umbra toxică a unei civilizații derizorii. Ne putem omorî între noi doar încrucișîndu-ne noaptea urmele grele pe-un caldarîm care suportă case Constantin Abălută: Mic manual de tăcere, Ed. Eminescu, 1999, 94 pag.
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
Horia Gârbea, Saviana Stănescu, Marius Oprea, Caius Dobrescu, Simona Popescu, Valentin Iacob, Ștefan Damian, Paul Vinicius, Radu Sergiu Ruba, Cătălin Țârlea, Augustin Ioan, Cristian Tudor Popescu și încă mulți alții. Toată această pleiadă de nou-veniți a rămas pe nedrept în umbra generației "optzeciste", care și-a organizat mai bine succesul și care și acum se află în ofensivă (asemenea soldaților vietnamezi, incapabili, după mulți ani de război, să se mai întoarcă la munca pașnică). Este regretabil că se întâmplă așa, întrucât
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]