3,024 matches
-
ore, și pe cât ne putem da seama, nu suferă... I-ai făcut vreo injecție? - Una, azi-dimineață. Mi se părea că geme. Dar poate că gemea prin somn... - Se știe ceva despre el? S-a găsit ceva lângă el? - Doar mânerul umbrelei, restul fusese carbonizat. Curios, tocmai mânerul, un mâner de lemn... Hainele se făcuseră cenușă; ce nu spălase ploaia, s-a scuturat în mașină... Știa că așa ar fi trebuit să se întîmple, și totuși, ascultând explicațiile internului, se înseninase: așadar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acasă, ba că-i luase vizitiu de la tramvai chipiul. Mai era și alte tramvaie care trecea pe la biserica Ienei, pe Regală, pe Câmpineanu, oprea și-n stații, da oprea și dacă le făceai semn cu mâna, cu bastonu sau cu umbrela. Era și tramcare p atunci care mergea fără șine, da mai bine să nu te fi suit, că da tot în gropi, de-ți ieșea sufletu din tine. Știe ea cum e cu tramvaiu, știe, e bucureșteancă get-beget, da ăștia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la spate prin ușa întredeschisă. — ...Hai, mon petit, hai, îndrăznește... Micuța face câțiva pași și apoi, speriată de așa multă lume, se repede, cu un țipăt scurt, înapoi între fustele Nelei. Cu mâinile lăsându-i-se încet-încet, ca spițele unei umbrele ce se închide, Profesorul Mironescu privește derutat spre jețul soției sale. Da, Sophie cea înțeleaptă pare să aibă și de astă dată dreptate : programul fetiței ar trebui, într-adevăr, păstrat, chiar dacă în seara aceasta, mademoiselle Lisette, speriată de ultimele zvonuri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scriseseră : Unde-s tigrii din Carpați ? România Mare - și alte asemenea. Dispoziția moralistă se vede că nu este doar apanajul meu, pentru că, apropiindu-ne de centru, văzând câtă lume ieșise să se plimbe, cum de la mesele așezate pe trotuar, sub umbrelele obișnuite, doamnele și domnii își aruncau unii altora semne de recunoaștere discretă, bezele, ridicau pălării etțetera, iar cele mai frecvente comentarii erau provocate de nemulțumirea generală că, odată cu starea de asediu, guvernul a interzis consumul băuturilor spirtoase, văzând deci acest
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îmi sare în ochi agitația din jurul vânzătorului de ziare, aflat vis-à-vis. Ce strigase el n-auzisem, cufundat fiind, ca de obicei, foarte adânc în gândurile mele. Ajunsesem chiar în față la Café de Paris. O secundă am șovăit, tremurând sub umbrelă, temându-mă de umezeala ce numai bine nu-mi face, de pantofii uzi, de rigolele debordând de apă : apoi m-am decis și am traversat. îmbulzeala se făcea tot mai mare, lumea aproape smulgând ziarul din mâna vânzătorului, râsete, strigăte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văzută în literatura de specialitate din două perspective. Pe de o parte se afirmă nevoia elaborării unor modele teoretice integrate (Locke și Latham, 2006; Miner, 1993), iar pe de altă parte se afirmă necesitatea renunțării la eforturile de integrare sub umbrela unei singure teorii. Northcraft susține că cercetătorii ar trebui să identifice domeniul cel mai adecvat de aplicare al fiecărei teorii și "să celebreze înțelepciunea unică pe care fiecare o are de oferit" (Northcraft, 1983, p. 23). Potrivit autorului american, abordarea
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
din mediul organizațional, prezentarea sarcinii ca extrem de complicată și solicitantă, pot determina refuzul angajaților de a participa la realizarea acesteia, chiar dacă auto-eficiența percepută are un nivel ridicat. 4.5.2. Limite, critici, dezvoltări teoria social-cognitivă Teoria social cognitivă a devenit "umbrela" sub care Bandura a condus studii legate de învățare, rolul persuadării și reglarea comportamentului. Versatilitatea conceptelor a făcut posibilă aplicarea teoriei în domenii variate: educație, sănătate, criminalistică, sport, politici sociale etc. Critica adusă teoriei este subscrisă perspectivei biologiste care susține
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Bamba, În timp ce el, rîzÎnd, Își pregătea o pînză, o dădea cu chestia aia care puțea Înfiorător, după ce-o Întinsese bine. Bamba, scund și pîntecos și un pic peltic, era omul bun la toate. Meseria lui era mai mult o umbrelă care să-l apere de legea comunistă, care nu dădea voie nici unui cetățean român să existe fără un serviciu - șomajul ieșea din discuție, un concept capitalist... Oficial, Bamba era șofer de taxi. Însă menirea lui reală era să unească lumi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
metri de mine: are o expresie de gropar, nu pare să vrea să caute Înțelegere. Nu e cazul să-mi fac griji pentru el, probabil că fața mea e de cîteva ori mai Încruntată. Armele noastre devin un fel de umbrele, Încercăm să ne ascundem după ele de situația ticăloasă. Și nici măcar nu avem cartușe. Soldatul Macovei se duce jos la comandament, strigătul caporalului sparge fără milă Încremenirea. Bă, ai reținut? În biroul BOB... Macovei e din Timișoara, un tip firav
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
etnie cu ei. Îi rămîn ochii pe noi și Îmi dau seama că mai tîrziu s-ar putea să ne coste. Pe mine sigur o să mă coste, pentru că o solidaritate românească nu prea există, iar Csabi n-o să-mi fie umbrelă tot timpul. Se Îndreaptă spre ceata de miei care fumează cu chipuri crispate, privind preocupați un zid, sau un copac, sau cerul acoperit de nori. Smulge unul din grămadă și Îl bagă În șuturi pe ușa dormitorului, și Dumnezeu știe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fonduri luminoase de un auriu șters. Geoffrey Stillowen, tânăr și blond, în costum alb de tenis, fusese pictat așezat într-un fotoliu și citind o carte, cu racheta sprijinită de genunchi. Soția lui, Rosemary, în picioare în spatele lui, deschidea o umbrelă de soare, albă. Exista și un portret al lui Alex, o fetiță drăgălașă, ținând flori în mână. Precum și portretul unui tânăr zvelt, frumos, cu păr de aur, fratele mai mare al lui Alex, ucis în război, și care acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dat un telefon, mă bucur că v-am văzut. Făcu stânga împrejur și alergă spre ieșire. — Ce-ți închipui...? începu Diane. — Uite-o pe doamna, spuse Ruby. Uneori se referea la Alex în acest fel. Începuse să plouă. — Deschide-ți umbrela, că te uzi tot, îl sfătui Tom pe Emma. — Du-te tu și îmbracă-te, tremuri de frig. — Nu mi-e frig. — Mie mi se face numai cât mă uit la tine. — Asta-i bună, uite-l pe George! Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tot, îl sfătui Tom pe Emma. — Du-te tu și îmbracă-te, tremuri de frig. — Nu mi-e frig. — Mie mi se face numai cât mă uit la tine. — Asta-i bună, uite-l pe George! Emma, care își deschisese umbrela, o închise la loc. George, îmbrăcat în chiloți de baie negri, stătea absolut nemișcat pe marginea bazinului. Privea în depărtare și medita. Dimineața, când se sculase, auzise din nou păsările vorbind cu glas omenesc. O clipă crezuse că-i Stella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dacă-i va vorbi vreodată. — Prezintă-mă lui George. — Nu. — Ți-e teamă! — Oh, Emma! Atunci mă duc să mă prezint singur. — Nu știi... stai... bine! Tom, aproape gol, și Emma, complet îmbrăcat și din ce în ce mai ud, pentru că nu-și redeschisese umbrela, înaintară de-a lungul unei laturi a bazinului, apoi se îndreptară spre George, care stătea de unul singur, întrucât ploaia, acum puternică și șfichiuitoare, îi alungase pe toți înotătorii îndărăt în apă. George își dădu seama că cineva se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se agațe cu mâinile de marginea de sus a unei bare și sări îndărăt, în libertate. Aplauze și ovații îi salutară salvarea. Vânăt de furie, Emma se și îndreptase spre ieșire. Tom alergă după el; — Hei, ți-ai uitat umbrela înăuntru! Să mă duc să ți-o iau? Emma înainta într-o tăcere îndârjită, iar Tom îl urma, râzând cu poftă. — Crezi în Dumnezeu? — Nu. — Ei, haide, în zilele noastre, orice poate trece drept credință. — Nu. — Ești un soi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l fascinase pe George. Își pieptănase părul, aspru, creț, și îmbrăcase un palton. Dar abia când ajunsese pe șoseaua principală, dincolo de Bowcock, își dăduse seama că se pornise ploaia și era prea târziu ca să se mai întoarcă să-și ia umbrela, pălăria și fularul. Ploaia se întețise și el ajunsese la poarta din spatele grădinii Belmont cu capul și gâtul ude și, în ciuda faptului că-și ridicase gulerul paltonului, simțea cum i se prelinge apa pe piept și pe spate. Era indispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi susținuse moralul, îl făcuse să se considere solid și real. Și cât de străveziu și de fantomatic se simțea acum! Puțin mai devreme, Tom McCaffrey își făcuse drum prin ploaia lividă, în direcția Papucului, ținând într-o mână o umbrelă deschisă deasupra capului și în cealaltă un buchet de lalele galbene. Se simțea neobișnuit de ridicol și îngrozitor de furios pe el însuși. Cu o zi înainte îi trimisese domnișoarei Harriet Meynell o carte poștală ilustrată (reprezentând Grădina Botanică), pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fraged, argintate de felinarele străzii, luminile din Papuc și, ceva mai departe, luminile de la Belmont. Pentru ca, brusc, totul să se învăluie într-un întuneric vag amestecat cu cenușiul unui amurg ploios. Pomenindu-se pe neașteptate în obscuritate, Tom își lăsă umbrela deschisă în iarbă și încercă să distingă contururile de la acoperișul Papucului. În timp ce se străduia să-și acomodeze ochii cu bezna, vântul îi luă umbrela, făcând-o să zboare pe pajiște. Tom scăpă florile din mână și începu să alerge după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vag amestecat cu cenușiul unui amurg ploios. Pomenindu-se pe neașteptate în obscuritate, Tom își lăsă umbrela deschisă în iarbă și încercă să distingă contururile de la acoperișul Papucului. În timp ce se străduia să-și acomodeze ochii cu bezna, vântul îi luă umbrela, făcând-o să zboare pe pajiște. Tom scăpă florile din mână și începu să alerge după umbrelă, pe urmă nu mai reuși să găsească florile, care se aflau exact sub tălpile pantofilor lui. Deodată, o lumină sclipi în întunericul murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deschisă în iarbă și încercă să distingă contururile de la acoperișul Papucului. În timp ce se străduia să-și acomodeze ochii cu bezna, vântul îi luă umbrela, făcând-o să zboare pe pajiște. Tom scăpă florile din mână și începu să alerge după umbrelă, pe urmă nu mai reuși să găsească florile, care se aflau exact sub tălpile pantofilor lui. Deodată, o lumină sclipi în întunericul murdar. Stătu locului și urmări cum alte lumini pâlpâitoare se iveau la diferite ferestre ale casei; fetele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
probabil că vor fi mulți tineri frumoși cărora ea le va deschide ușa și pentru care va trebui să fie invizibilă și bătrână. În America nu avusese niciodată senzația că ar fi o servitoare. — Dați-mi voie să vă iau umbrela. Domnișoara Meynell vă așteaptă în camera de zi. Tom, care nu purta un pardesiu, îi înmână umbrela din care picurau stropi de ploaie. O lumânare plasată pe pervazul ferestrei le ilumina doar jumătate din față și le proiecta umbrele lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebui să fie invizibilă și bătrână. În America nu avusese niciodată senzația că ar fi o servitoare. — Dați-mi voie să vă iau umbrela. Domnișoara Meynell vă așteaptă în camera de zi. Tom, care nu purta un pardesiu, îi înmână umbrela din care picurau stropi de ploaie. O lumânare plasată pe pervazul ferestrei le ilumina doar jumătate din față și le proiecta umbrele lungi pe zid. Tom intră în camera de zi, ținând în mână lalelele călcate în picioare. Pearl strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
față. Tom ieși în ploaie și începu să-și dibuiască drumul spre poarta din spate, prin grădina cufundată acum într-un întuneric opac. Ploaia care-i muia părul și i se scurgea pe ceafă îi aduse aminte că-și uitase umbrela. Se întoarse și se apropie din nou de casă, când ușa de la intrare se deschise brusc. Ceva zbură cu violență afară și se risipi pe pajiște: nenorocitele lui lalele. După ce ușa se închise cu o bufnitură, Tom rămase un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ei bine, Stella venise la mine acasă. În acea zi, de care Gabriel se lamentase atâta, când Stella părăsise locuința lui Brian, nu plecase nici la Londra și nici nu se îmbarcase pentru Tokio. Pur și simplu, luase una dintre umbrelele lui Gabriel (ploua cu găleata) și, astfel, ascunzându-și sub umbrelă frumosul ei cap brun de regină egipteană, străbătuse distanța (nu prea mare) până la casa mea de lângă Crescent și, odată sosită, s-a predat, ca să spunem așa. Când folosesc acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care Gabriel se lamentase atâta, când Stella părăsise locuința lui Brian, nu plecase nici la Londra și nici nu se îmbarcase pentru Tokio. Pur și simplu, luase una dintre umbrelele lui Gabriel (ploua cu găleata) și, astfel, ascunzându-și sub umbrelă frumosul ei cap brun de regină egipteană, străbătuse distanța (nu prea mare) până la casa mea de lângă Crescent și, odată sosită, s-a predat, ca să spunem așa. Când folosesc acest cuvânt, nu vreau să spun decât că Stella ajunsese la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]