8,223 matches
-
vremea aceea. Chiar de a doua zi îmi începusem o nouă viață, lipsită de sens, dezordonată, ce începuse să mă dezonoreze atât în fața vecinilor cât și în fața profesorilor mei de la liceu, care aflaseră de anturajul și de petrecerile mele nocturne. Unchii și mătușile mele mă părăsiseră complet și după felul în care mă purtasem cu ei și în urma vorbelor jignitoare pe care le spusesem într-o stare euforică, când aminteam împlinirea a șase săptămâni de la moartea a lor mei. Doar fratele
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
Acasa > Manuscris > Impresii > 1963 CENACLUL PAVEL DAN DIN TURDA Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 637 din 28 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului 1963 CENACLUL PAVEL DAN DIN TURDA Unchiul meu Ioan LEONTE pe care eu îl numeam moș Nicuță lucra de mulți ani în Turda, iar eu de când venisem la Baia de Arieș veneam destul de des la Turda. Astfel că discutam despre multe și desigur despre scris. Îi spusesem
1963 CENACLUL PAVEL DAN DIN TURDA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365809_a_367138]
-
cât mai activ în viața culturală a orașului Turda un mare centru muncitoresc cu fel și fel de uzine și șantiere. Se știa de fabrica de ciment care polua cu acel praf împrejurimile zonei. Fabrica de sticlă unde lucra și unchiul meu. Uzinele chimice Turda fără să amintesc de orașul vecin Câmpia Turzii cu celebra Uzină Industria Sârmei sau Industria de lut ,,Ghiriș Arieș” unde se fabrica cărămida pentru șantierele din zonă. Pe lângă oraș în comunele Mihai Viteazu exista un G.A.S.
1963 CENACLUL PAVEL DAN DIN TURDA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365809_a_367138]
-
Prin sita umorului și satirei lui Teodor Barbu au fost trecute căsnicii, servicii, năravuri și metehne omenești, patimi și lupte politice (trepăduși, demagogi, traseiști, nepotisme). Ex.”Sancțiune”: „Fiindcă treabă n-a făcut, / „X” din schemă a căzut, / Dar, având un unchi sus-pus, / A căzut de jos în sus”/ Volumul cuprinde, în partea finală și câteva fabule, sonete și rondeluri în care fibra satirică se continuă: In „Rondel de campanie” sunt veștejite năravurile politice: „Iar vin alegerile-n țară / Iar suntem oarecum
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
rudă, că nu știu. Un om foarte cumsecade, ceva mai în vârstă, are un restaurant chinezesc la Montreal. Restaurantul se numește Fay-Bysh. De ce? Foarte simplu, pentru că pe el îl cheamă Faibiș. Într-o zi, cam acum un an, primesc de la unchiul Faibiș o sută de dolari. O sută de dolari sunt ceva, nu? Oricând și oriunde, fie criza cât de rea, o sută de dolari rămân o sută de dolari. Ce să-ți spun, ne-am bucurat grozav... - Înțeleg foarte bine
SCHIŢE UMORISTICE (27) – O SUTĂ DE DOLARI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366022_a_367351]
-
arțăgoși să se încaiere la bătaie. Aveau însă cu toții de luat armata în piept, aveau cu toții nevoie acută de sentimentul de camaraderie astfel încât nu au apărut incidente. Albert și-a scos din valiză sticla cu palincă primită în dar de la unchiul său din Bihor. I-a scos dopul și i-a întins-o mai întâi locotenentului : - Serviți vă rog, o tărie pe cinste ! - Ce ai aici ?! - Palincă. Este curată și tare... tare bună ! - Arunc-o pe fereastră !... A simțit ezitarea și
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
neliniștește. -Păi vine cineva în camera ta fără să îl chemi tu, tată? -În niciun caz, dar de la Marduk mă pot aștepta la orice. -Unchiul Marduk mă iubește, zise Talestri, cu fermitate în glas. -În primul rând nu ți-e unchi, așa te-a învățat el de mică... În al doilea rând, suntem pe urmele druidelor, că s-au amestecat în treburile noastre. -Știu, zise prințesa suspinând și lăsând capul jos... Chiar nu vreau să vorbesc despre asta... Pentru mine e
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
a făcut nevăzut. Pentru ei timpul a dat înapoi ; cât a durat îmbrățișarea totul a redevenit la firescul de atunci când s-au despărțit prima dată în gara din Roman. L-a condus apoi în apartamentul unde stătea în gazdă ; apartamentul unchiului ei, poetul Ion Panait. Dorul lor, dorul unul de altul, devenit nesățios, le-a impus să-l hrănească. Sărutările și îmbrățișările nu au contenit până ce ea a izbucnit în plâns. A înțeles. Lacrimile ei erau reziduurile iubirii ce îi despărțise
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
supraveghere nefiindu-le permisă decât pauza de masă în care reușeau să se dezmorțească după care reveneau la muncă în frigul pătrunzător. Acest calvar luase sfârșit nu demult. Acum se afla în Focșani, lucrând ca laborantă, datorită sprijinului primit din partea unchiului ei care lucra în redacția ziarului local. Un val de căldură i-a cuprins sufletul atunci cănd a ajuns la încheierea epistolei : „ Te sărut, cu drag. Erica. ” Sub efectul scrisorii primite a simțit că redevine Albert, că are o iubită
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
necondiționat, devenind, față de el, o leoaică ce își apără puii. * Iubind, știind prea bine că chipul Ericăi, ființa ei și tot ce putea să simtă vibrând, datorită ei, îi este mai mult decât icoană, s-a revoltat împotriva lui Ion, unchiul ei, atunci când acesta și-a manifestat neîncrederea, în ce-l privește, în fața iubitei lui. Nu a făcut decât să provoace mânia acestuia și să devină persoană inezirabilă. * Șoapta, acea șoaptă a Ericăi, „mă tem de tatăl tău! ”, nu o luase
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
în câmp deschis de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii ne jucam prin nămeți ne ținând cont de viscolul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. Când l-am văzut în capătul străzii am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă mai mare ca
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
sunt cinematografe și baruri unde hetero se întâlnesc pe ascuns. Dar se feresc nu numai de Lege, se feresc bineînțeles și din cauza bolii ăleia noi, ADIS. Cică se ia mai ales prin relații mixte. Dar eu nu cred, am un unchi suspect de ADIS care bineînțeles că nu l-a înșelat niciodata pe soțul lui. - Ai un unchi bolnav ? De ce nu mi-ai zis niciodată ? întrebă Florica suspicioasă. - Stai liniștită, am fost cu tații mei si ne-am făcut analizele. Bineînțeles
DRAGOSTE INTERZISĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365468_a_366797]
-
se feresc bineînțeles și din cauza bolii ăleia noi, ADIS. Cică se ia mai ales prin relații mixte. Dar eu nu cred, am un unchi suspect de ADIS care bineînțeles că nu l-a înșelat niciodata pe soțul lui. - Ai un unchi bolnav ? De ce nu mi-ai zis niciodată ? întrebă Florica suspicioasă. - Stai liniștită, am fost cu tații mei si ne-am făcut analizele. Bineînțeles că n-am nimic. Altfel mă mai întâlneam cu tine ? - Știu eu ? se sclifosi un pic Florica
DRAGOSTE INTERZISĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365468_a_366797]
-
de la capăt ... Înaltpreasfinția Sa Nicolae Corneanu - Mitropolitul Banatului, s-a născut la data de 21 noiembrie anul 1923 la Caransebeș, județul Caraș-Severin, într-o familie de preoți. Tatăl său era Preot la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din orașul Caransebeș, iar unchiul a fost Secretarul Episcopului Miron Cristea. Pentru că tatăl său a murit de tânăr, copilăria Înaltpreasfințitului Părinte Nicolae a fost marcată de dragostea pentru cele sfinte pe care mama sa i-a insuflat-o. Între anii 1934 - 1942 a urmat Școala
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR ŞI OMAGIAL – ÎNALTPREASFINŢIA SA DR. NICOLAE CORNEANU LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI DE ANI DE VIAŢĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 994 din 20 septe [Corola-blog/BlogPost/365074_a_366403]
-
Impasibilă rămâne și la faptul că deși este vorbită de rău, în fapt, cele mai multe o invidiază. * Centrul este și locul încăierărilor. Ca s-o încasezi nici nu este nevoie de vreo încăierare. Cioxe are o mulțime de veri și de unchi. Cioxe este mai milos. El este oaia rătăcită a familiei. Ca să-l readucă pe calea cea bună îi batjocoresc și îi pocnesc, măcar din când în când câte un prieten. Știu că asta îl doare. * Vulpe, vărul lui Cioxe, a
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
dar nu din teamă, glasurile tuturor erau înecate de durere. Timișoara avea deja o semnificație deosebită pentru el, cu mult înainte de a-și da seama cum arăta un oraș pe de-a întregul. Timișoara se reflecta în durerea lăuntrică a unchiului său. Timișoara se reflecta în privirea pierdută a mătușii sale, în privirile pline de reproș aruncate bărbatului ei. Din cauza lui amândoi băieții, Radu și Gheorghe plecaseră “tocmai la Timișoara”. Pe rând îi plecaseră și fetele: Mitica, Ioana și Stela, ce
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
promovare a artei și culturii universale, pe care artistul plastic român o desfășoară în Spania, fiind invitat și un alt artist plastic român, Tudor Șerbănescu. Ceremonia s-a desfășurat în prezența Alteței Sale Regale Leandro Alfonso Luis de Borbón Ruiz, unchiul Regelui Spaniei, Juan Carlos I de Borbón. Înconjurat de o mulțime de oameni consacrați fenomenului artistic cum ar fi: Tudor Șerbănescu, fondator al Centrului Pro-Art, Fabianni Belemuscki, director la Revista Niram Art, Bogdan Ater, sculptor și fotograf, aduc în lumina
PARADIS INTERCULTURAL de GEORGE SMARANDACHE în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365263_a_366592]
-
Sadoveanu), cu studii la Geneva, întemeietor al renumitei, dar uiatei în timp, Școli pregătiroare mixtă de învățători și învățătoare - Școala Normală ,,Principele Mircea” din Bădeni. Un ultimo text, Costache Fedeleș, este scris cu emoție vizibilă, întrucât personajul descris este chiar unchiul autorului, ,,unul dintre cei mai străluciți educatori pe care i-a avut țara noastră (Ionel Maftei), cu studii la Leizig, Berlin și Munchen, cu un doctorat în Germania, profesor la Școala Normală Vasile Lupu din Iași, Facultatea de Litere și
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
Găzăroaia), nea Ilă, nea Titu și tatăl meu. Astfel, Găzăroii i-a revenit partea arabilă ră- masă după donația pentru cimitir a bunicii ei, Bărnoaia, iar livada de pruni de pe coastă a fost împărțită în mod egal între cei doi unchi și tatăl meu. Drumul spre livada noastră de pruni de La Cimitir trecea prin fața gospodăriei lui Dumitru Ureche, zis Mitu lu’ Niculcea care țânea pe fata lui Cam sau Cămulete, vecinul lui moșu’ Hobza în Câmpuri. Casa și grajdul lui Mitu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
la putere, dar fusese primul câr¬ciu¬¬mar care-și donase cârciuma statului, mai precis - Cooperației de Consum. Pluștoaica era poreclită astfel după porecla lui bărbatu-său, care murise, Pluștea i se spunea. Ea se luase a doua oară cu unchiul meu, Nicolae Pătrașcu, zis Laie Chircuț sau Șchio- pu, fiindcă șchiopăta - se întorsese din răz¬boi rănit la piciorul stâng pe care-l ducea puțin la¬teral, călca pe vârful labei țepene și întinse și se sprijinea într-un baston
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
chiar prieten cu el, dar cel care mă jignise era mai negricios la față decât pri- etenul meu țigan. Și unde mai pui că eram și rude: Hobzoaica, bunică-mea, era cumnată cu mama lui Noneț, acesta venindu-mi mie unchi și maică-mii - verișor primar. Noneț era, bine- în¬țe¬les, sănătos și mai zdravăn decât mine: ju- ca fotbal foarte bine, nu era zi să nu se urce în vârful catargului roșu din curtea școlii, unde, ocazional, era arborat
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
el făcând pe cei pe care îi numea pandurii români, de fapt - prizonieri români, cărora sovieticii le promiseseră slujbe bune în țară după eliberare, iar ei acceptaseră să facă parte din plutoanele de execuție care lichidau cu precădere prizonieri germani. Unchiul meu, tata Laie Șchiopu, legio-n¬arul, îl înjura printre dinți, șoptit, dar apă¬sat, așa ca pentru sine, gata parcă să-l strângă de gât pe Mărian Frântu: - H’re-al draculi să fii tu, cu comuniștii tăi cu tot
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
doar așa moșu’ Chircuț a ajuns să nu mai aibă nici un fel de rudă în Greblești. De altfel, încă de când eram copil, nedumerit fiind de această situație, îi tot întrebam despre ea pe moșu’ Chircuț, pe tatăl meu și pe unchii mei; de fiecare dată toți îmi dădeau același răspuns: - Rudele noastre sunt în Robești. Evident, ei aveau în vedere faptul că străbunică-mea fusese înfiată din Robești. Așa se explică și faptul că, spre deosebire de alte neamuri, al nostru este foarte
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
înclina să pro¬ce¬deze ca femeia aceea. Se-nțelege, și eu am fost asemuit, și nu o dată, cu Rodoloaia, cel mai des atunci când mâncam cu lăcomie, așa cum făcea ea; la fel se-ntâmpla atunci când agi¬nam la cina familiei unchiului meu Ilă Chircuț, vecinul nostru. De cel puțin două ori pe săptămână, spre seară, mă înființam ca din întâmplare în casa lui nea Ilă în... vizită pe la verișori, cinci la număr - patru băieți și o fată, doi băieți mai mari
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
Era ceva dincolo de un articol literar sau de opinii referitoare la parcursul cultural actual, cum adesea ni s-a întâmplat să ne confesăm. Îndată mi-am amintit, (cum mi s-a spus mult mai târziu), că mătușa în cauză și unchiul meu, tot medic, plecaseră din zona ardelenească tocmai la Roman, orașul unde lucrezi tu. Ce interesant! Voiau să nu mai fie în centrul atenției cu repercursiuni. Bunicul meu, fratele doctorului în cauză, fusese primar ani de zile la liberali, înțelegi
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]