1,703 matches
-
creștinească, în care și-a găsit întotdeauna sprijinul și alinarea. Până la unirea principatelor biserica - conchide Paulescu - a fost un mijloc utilizat, nu pentru emanciparea poporului (nu ca o mamă dătătoare de viață ci un balaur cu multe capete: bulgăresc, sârbesc, unguresc, grecesc și turcesc) ci pentru distrugerea lui ca neam si limbă. Epoca românească a Bisericii Ortodoxe Române Afirmarea bisericii noastre avea să înceapă odată cu lichidarea influenței grecești asupra spiritualității noastre. Influențele nefaste ale perioadelor anterioare aveau să fie depășite de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
tradiției cronografiei moldovenești în limba română, a exprimat fără echivoc în Létopisețul țărâi Moldovei (1955) [1642-1647?] originea latină comună a tuturor românilor într-o propoziție ce avea să ajungă sacrosanctă în conștiința națională: "Rumânii, câți să află lăcuitori la Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc suntu cu moldovénii și toți de la Râm să trag" (p. 124). Miron Costin preia și reafirmă în forță ideea originii comune. În "Predoslovie" la De neamul moldovenilor [1686-1691?], Miron Costin (1965
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
toți de la Râm să trag" (p. 124). Miron Costin preia și reafirmă în forță ideea originii comune. În "Predoslovie" la De neamul moldovenilor [1686-1691?], Miron Costin (1965) arată că "lăcuitorii țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești și românii din țările ungurești [...] toți un neam și odată discălecați suntŭ" (p. 9). Tot Miron Costin este întâiul formulator al tezei- contrafort a doctrinei originii pur latine a românității sub forma tezei risipirii dacilor (pe care cărturarii Școlii Ardelene o vor radicaliza în teza
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu Ungaria din 1867 își face simțite efectele în Abecedarul ilustrat, publicat în Timișoara, în 1889, de Dimitrie Gramma, destinat școlilor românești din Ardeal și Banat. Acesta ilustrează din plin tendința statului maghiar de incluziune a minorităților în noua patrie ungurească. De exemplu, O. Ghibu (1975, p. 147) menționează că abecedarul conține un steag unguresc descris elevilor români ca fiind "steagul patriei", iar câteva pagini mai încolo stă scris: "Ungaria e patria noastră. Toți oamenii din patrie suntem frați". Pe fondul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în 1889, de Dimitrie Gramma, destinat școlilor românești din Ardeal și Banat. Acesta ilustrează din plin tendința statului maghiar de incluziune a minorităților în noua patrie ungurească. De exemplu, O. Ghibu (1975, p. 147) menționează că abecedarul conține un steag unguresc descris elevilor români ca fiind "steagul patriei", iar câteva pagini mai încolo stă scris: "Ungaria e patria noastră. Toți oamenii din patrie suntem frați". Pe fondul acestei literaturi didactice dominată de bucoavne și mai apoi de abecedare își face apariția
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întâmplările românilor. Într-un pasaj encomiastic închinat întru slava lui Traian, de pildă, Micu afirmă că " Acesta au fost săditorul și părintele românilor celor ce astăzi sunt în Daciia, adecă în Moldova, în Țara Românească, în Ardeal și în Țara Ungurească până la Tisa, că Tisa iaste terminul și hotarul Dachiei ceii vechi, cătră Pannoniia" (Micu, 1995, p. 38). Două concluzii pot fi desfăcute din acest foarte succint comentariu: latinitatea pură a originii românilor, lui Traian fiindu-i atribuită paternitatea poporului român
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
asemine barbat" (Albineț, 1845, p. 133). În timp ce la Moldovan, în manualul său de Istori'a Ardealului, eroul absolut devine Iancu de Hunedoara, despre care autorul afirmă că "barbatu mare cá Huniade nu s'a mai nascutu nece in Tier'a unguresca nece in Ardealu" (Moldovan, 1866, p. 39). Iancu și Ștefan, fiecare în propria sa patrie, beneficiază de portrete în oglindă. Similaritățile în care sunt caracterizați cei doi sunt de-a dreptul izbitoare. Privită din perspectiva ardeleană, cucerirea Transilvaniei de către Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trei ocazii anuale (Ziua Sfântului Ștefan celebrată pe 20 august, Ziua adoptării legilor pașoptiste aniversată pe 11 martie, respectiv ziua onomastică a regelui) școlile primare (inclusiv cele românești) trebuiau să își manifeste ritualic loialitatea față de simbolurile statalității maghiare, arborând steagul unguresc pe care figura emblema națională pe toate fațadele unităților școlare (ibidem, p. 111). Sub raport cantitativ, în anul 1914, pe întreg teritoriul Ungariei funcționau 16.635 de școli primare, din care 2.257 erau școli cu predare în limba română
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
națiunii române, fiind tratată ca parte dintr-o secvență unificatoare. Absența este cu atât mai pregnantă cu cât ziua de 1 decembrie, data adoptării Rezoluției de la Alba Iulia prin care Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească a hotărât unirea cu România, va fi declarată "Ziua națională a României" după căderea regimului comunist. Modul de raportare la acțiunea lui Mihai Viteazul poate fi luat ca un barometru al naționalismului istoriografic. Din acest punct de vedere, periodizarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
abandonat, întrucât manualele critice insistă asupra faptului că creștinismul s-a iradiat în spațiul Daciei Traiane din centrele situate la sud de Dunăre, în era post- constantiniană. Mitul mântuirii românești prin întemeierea statalității este de asemenea, zdruncinat. Este recunoscută "suzeranitatea ungurească în țările noastre" în secolul al XIII-lea (Floru, 1923, p. 38), iar întemeierea Moldovei este interpretată ca făcându-se prin decret al regalității maghiare: "Moldova s-a întemeiat nu contra voinței lui Ludovic, ci ca o măsură de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este descris drept "o victorie istorică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Gh. Gheorghiu-Dej) (Roller, 1952, p. 553). Ziua de 1 decembrie (1918), la care "Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească" a adoptat Rezoluția de la Alba Iulia prin care se decreta unirea acestora cu România, nu apare deloc în manualul lui Roller. Alături de data de 24 ianuarie (1859), ziua de 1 decembrie reprezintă cheile de boltă ale ordinii temporale naționale construită
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un orizont specific orizontul, ritmic și indefinit, alcătuit din deal și vale". 118 "Orizontul", reflectat prin intermediul limbajului artistic, este diferit, spațiul real dând naștere spațiului imaginar; astfel, "cântecul alpin" ține de specificul muntelui, "jocul argentinian" descrie insulele pampas, iar "ceardașul" unguresc pune în valoare pusta; doina oglindește "infinitul ondulat", dansul românilor fiind "dansul lent al unui om care suie și coboară, chiar și atunci când stă pe loc; sau al unui om definitiv legat de infinitul ritmic alcătuit din deal și vale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Rănit În amorul propriu, tânărul autor a pus la cale o răzbunare cumplită: În Revista literară din 30 noiembrie 1901, Caion a publicat articolul „Domnul Caragiale”, În care arăta, printre altele, că drama Năpasta este „o plagiatură după o dramă ungurească intitulată Nenorocul și datorită unui Kemeny István, dramă tălmăcită pe românește de către Alexandru Bogdan În anul 1848, la Brașov” (Cioculescu, 1977, p. 195). Descoperitorul „plagiatului” mai spunea că drama scriitorului maghiar este o piesă rară, dar pe care el o
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
pește cu pătrunjel tocat deasupra. Zarzavatul trebuie tocat cubulețe, iar lămâia trebuie curățată de coaja galbenă. Peștele se pune pe un platou, iar peste pește se toarnă sosul cu zarzavat, iar ca decor se presară pătrunjel tocat. PEȘTE CU SOS UNGURESC 4 bucăți de pește, 1 ardei verde, 2 roșii, 2 cartofi, 200 g arpagic, 200 g suc de roșii sau 2 linguri de bulion, o lingură de făină de grâu, sare, piper și boia dulce. Se curăță toate, se călesc
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
făină, 200 gr. de zahăr, 200 gr. de unt și vanilie. Se aranjează - foaie neagră, cremă, blat galben, cremă, foaie neagră, glazură. Glazura - 150 g zahăr pudră, 30 g unt, o lingură de lapte și 3 linguri de cacao. PRĂJITURĂ UNGUREASCĂ Se pun 2 foi din aluat de foietaj, 1 kg brânză de vaci, 200 g tăiței fierți și scurși, 5 gălbenușuri, 300 g zahăr, stafide, vanilie și albușurile bătute spumă. Se amestecă toate la un loc și se așează între
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
care mergea spre dreapta. După ce a trecut în țara Aluta, îi ieși înainte Bazaram-bam cu o ar-mată, dar e bătut. Cadan, Böcek și Burii, trecu în țara sașilor peste munți, intrînd la Kara-Ulaghi și a bătut popoarele ulaghice”. După cronicile ungurești, tătarii au năvălit în martie, anul 1241 în Ardeal prin pasul Rodna cu Cadan și prin pasul Oituz sau Bran, fiind așteptați cu sabie de voievodul Posea al Ardealului care moare pe cîmpul de luptă. Din aceste informații rezultă că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de tip hanat sau regat ci trăiau pe clanuri conduse de cîte un șef iar cînd venea pofta de jaf sau chemare la oaste se adunau aceste căpetenii și hotărau rostul acțiunii. O singură dată este pomenit într-un document unguresc nu-mele unei căpetenii care a trecut la creștinism împreună cu clanul său. În urma unei acțiuni misionare prelungite de convertire a păgînilor la catolicism, papalitatea a hotărît să înființeze o episcopie pentru teritoriile din sudul și estul Carpaților smulse dominației cumane. În
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
tot pe această apă. La întoarcere din imperiul mongol s-a întîlnit cu mai multe solii care și ele veneau de la curtea marelui han printre care era și ducele Olaha, nume ce ne amintește de umanistul ardelean Nicolaus Olahus, cuvîntul unguresc olah pentru român. Toate teritoriile din estul și sudul Carpaților care au fost sub suzeranitate ungară au trecut sub controlul tătarilor. Cronica franciscanului Paulin de Veneția ne lasă însemnările: ,,Iar tătarii după ce au subjugat părțile orientale se îndreaptă spre cele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
i-am iubit pe acești băiețași, i-am ocrotit, i-am încurajat și ajutat după puteri în tot cursul carierei mele. Stabilit la Târgu-Mureș, ca profesor la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” am predat limba și literatura română și la Liceul unguresc romano catolic. Directorul și colegii unguri, aflând că sunt ceangău, m-au primit cu mare bunăvoință, dar nu-și puteau ascunde dezamăgirea: eu ceangău - și ungur după părerea lor - nu știam nici o boabă ungurească. Am cunoscut elevi secui, părinții lor
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
și literatura română și la Liceul unguresc romano catolic. Directorul și colegii unguri, aflând că sunt ceangău, m-au primit cu mare bunăvoință, dar nu-și puteau ascunde dezamăgirea: eu ceangău - și ungur după părerea lor - nu știam nici o boabă ungurească. Am cunoscut elevi secui, părinții lor, am cunoscut țărani secui pe care i-am cercetat cu mare atenție. Oameni gospodari și înstăriți, mândri : nu semănau cu țăranii ceangăi din Moldova noastră, nici la vorbă, nici la port, nici la obiceiuri
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
taie răsuflarea: Patimile cele mari și minunate ale unei mademoizelle cu numele Cartigam care fusese fiica unui Pașă turcesc anume Ibrahim de la Anadol și ia căzuse în robia creștinilor când au bătut pre turci și i-au scos din țara ungurească, din Buda capitala țării, unde lăcuisă Pașa turcesc mulți ani, apoi fu botezată Hristina în Pariz și făcută grofiță. D. ȚICHINDEAL Fabulele, în proză, ale bănățeanului Dimitrie Țichindeal (1775- 1818), de care s-a făcut un caz nemeritat (traduceri de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu poturi și tusluci, cu panglici tricolore la pălărie, patru dorobanți călări), altă sală reconstituie o reuniune la o damă de modă provincială. Mai departe, elegante române în epoca domnitorului Carol I ies la Șosea: " Caleașca de Viena cu cai ungurești, cu vizitiu cu cocardă, cu șireturi de fir la pălărie și la cusături este supremul fericirii elegantelor. Este nobil și de bun ton ca o damă să se învîrtească pe Șosea cel puțin de două ori, de la havuz până la rondul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
i-am iubit pe acesti băiețași, i-am ocrotit, i-am încurajat și ajutat după puteri în tot cursul carierei mele. Stabilit la Târgu-Mureș, ca profesor la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” am predat limba și literatura română și la Liceul unguresc romano-catolic. Directorul și colegii unguri, aflând că sunt ceangău, m-au primit cu mare bunăvoință, dar nu-și puteau ascunde dezamăgirea: eu ceangău - si ungur după părerea lor - nu știam nici o boabă ungureasca. Am cunoscut elevi secui, părinții lor, am
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
și farmec textului. Adaptându-și mijloacele stilistice la specificul publicului cititor, jurnalistul recurge în plasticizarea ideilor prin formulări paremiologice de extracție populară: "Ungurii știu proverbul nostru: "românul nu uită niciodată" și ne-aducem aminte ca prin vis că un ziar unguresc se găsise să comenteze acest proverb în ton melancolic, știind că socotelile ce le are de răfuit cu noi nu sunt tocmai curate"308. Nu sunt neglijate însă nici resursele pe care i le pun la îndemână cultura și limba
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
istoric atestate 434. Nume precum Matei Basarab, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare sau Al.I.Cuza sunt invocate frecvent de Eminescu în cadrul articolelor, fiind oferite drept modele contemporanilor: Până la sfârșitul sutei XV-a românii sunt în Ardeal și Țara Ungurească unul din elementele cele mai considerabile în viața politică. Trăind sub voievozi proprii și sub legile lor proprii, fără amestec din partea Ungariei, ziditori și apărători de cetăți, pururea buni ostași, epoca de aur din țările noastre, începută cu Mircea și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]