1,952 matches
-
obscur, lumină și utopie, în deliciul legăturii realului cu povestea onirică a zidurilor din istorie. CINE A FOST GH. ASACHI? Ștefan cel Mare, Al. I. Cuza, Alecsandri, Eminescu, Creangă, Gh. Asachi sunt numele ilustre poate cele mai des întâlnite în urbea noastră. Universități, școli, institute, lăcașuri de cult, muzee, biblioteci, străzi, statui, cluburi, fundații, inscripții etc. poartă cu fală rezonanțe care stimulează ecoul timpului de altădată, germinează freamătul sonurilor venite din trecut. Colindăm locurile, ne uităm pe frontispiciile clădirilor, trecem pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
baghetă magică în mâinile regești, făcând semne de adio frumoaselor fete care urcau și coborau Copoul, celebra asiriană a dispărut și ea. Poate grație întâmplărilor cu iz de mituri arhaice în spațiul rozelor mele policrome, sensibile și diafane, femeile din urbea noastră, la Judecata de Apoi, vor fi scutite de genunea de foc. Dar ce se întâmplă cu cei care nu au imaginație ultra-luxuriantă, așa ca mine? Se trezesc subit la realitate, văd în fața ochilor același rozariu, existent pe undeva în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nu se pot vedea multe în alte părți, cu o biserică unică, în felul ei, nu numai în țară, ci în toată această zonă a Europei. (Gavril ISTRATE) Iașul este și rămâne nu numai Capitala celor trei Uniri, nu numai urbea ce a dat întotdeauna semnalul începerii revoluțiilor la români (a se vedea 1848, 1989 și ori de câte ori se va impune) ci, mai ales, locul unde s-au ridicat și au înflorit marile direcții culturale. (C. M. SPIRIDON) Mă uit cu admirație și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
represibilul imbold lăuntric al omului de a face rău dispare, că binele mereu în opoziție cu maleficul se impune. Iau de pe perete icoana Sfântului Andrei, apostolul românilor, cu sentimentul că aparțin creștinismului dintotdeauna, iar Sf. Parascheva va binecuvânta și ocroti urbea de-a pururi. Vocația Iașului e un fel de arhivă spirituală, viața locuitorilor lui va avea mereu surse de inspirație și în același timp argumente temeinice de a ieși din anonimatul unor vremuri neprielnice. Voi încheia aceste pagini cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în una din aceste prefețe că „Timp de un deceniu umoriștii vasluieni și-au făcut datoria în cetate, veghind cu un ochi treaz asupra oamenilor, moravurilor și năravurilor." <„Sechestrați...", p. 3/> Teodor Pracsiu, reprezintă un reper în viața literară, a urbei vasluiene și nu numai. E bine să se amintească ceea ce spunea Valentin Silvestru, luat de autor ca motto la ultima carte: „Pagina scrisă are în ea scânteia veșniciei. Știi dumneata că scrisul e marele miracol al omenirii? Ce răspundere și
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
pe care le reînnoiește. Domnul Teodor Pracsiu a avut un rol deosebit în formarea și perfecționarea profesorilor de limba și literatura română și îndeosebi pentru noi bibliotecarii de până acum. Rămâne ca viitorul acestui domeniu de activitate, din viața județului, urbei și a școlii noastre, să confirme sau să completeze ceea ce noi am încercat astăzi, în strădania noastră de a aduce la lumină marea personalitate a domnului Teodor Pracsiu atât de apropiat profesiei noastre.
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
lanțurile umanismului socialist. Mama, vai de capul ei, vara mă ducea la oraș, mă urca, de la Piatra Neamț, într-un tren cu niște roți înspăimântătoare, roșii, și mergeam până la Bacău, apoi schimbam și coboram pe peronul gării Roman. Chiar în centrul urbei, în stânga intrării în catedrala episcopală, peste o stradă îngustă, se afla vila veche, boierească, a surorilor Agigea și Didina Coroiu, surorile bunicii după mama. Urmau câteva luni de trai orășenesc, de adevărate spectacole culinare, mai ales în ceea ce privea forma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
centre urbane din România comunistă, nu avusese nici o revista literară. Nu avusese teatru, nu avusese filarmonica, nu avusese nici măcar un liceu cu profil artistic, nu avusese nimic... A două capitală a României, cum o pregătea Ceaușescu să devină, era o urbe cu câțiva notorii poeți proletcultiști, reuniți în jurul unui oficios al propagandei comuniste și care făceau mult rău oricui încerca să se afirme în afară grupului controlat de securitate. Cu un număr relativ restrâns de prieteni, în 1991, am considerat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și ultima, de fapt) a rămas de pomină. Poposit mai devreme în oraș față de ora programată a întâlnirii, superrafinatul Tudor Țopa, care revenea la Târgoviște după mai mult de 40 de ani de absența, a avut suficient timp să cutreiere urbea și să se molipsească de o bună dispoziție suspectă. La întrevedere, într-un restaurant, n-a apucat decât să promită că ne va da pentru revista, fie niște pastile muzicale, fie niște traduceri din rusește, că, dintr-o dată, alunecat cumva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la suprafață, vechea mea predilecție pentru construcții medievale își află din prima clipă ținta în Castelul Săo-Jorge, situat pe una dintre cele mai înalte coline ce domină orașul, cealaltă ar fi esplanada Săo Pedro de Alcántara, din alt capăt al urbei. Castelul poate fi un reper excelent, față de care să-ți determini cu ușurință poziția în spațiu. Trecem printr-o succesiune de piețe dreptunghiulare, Do Rosiio și, respectiv, Figueira, unde se înalță statuia ecvestră a regelui Pedro IV, înveșmântat în armură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
făcut-o acum circa 15 ani, când nu a reușit să rețină mare lucru. Avem la dispoziție trei-patru ore, după care va debuta seria întâlnirilor în care suntem integrați majoritatea scriitorilor din Trenul Literaturii. Gran Via - principala stradă comercială a urbei, pe care urcăm acum - nu e atât de veche, ea a fost construită la începutul secolului nostru. De la intersecția acesteia cu o altă stradă, Calle de Alcala, facem 15 minute până la Puerta del Sol - un loc celebru al orașului. Traversată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-o pâclă, se văd building-urile înalte ale unui city supermodern, care pare să fi răsărit peste noapte în preajma vechiului, pitorescului și culturalului Paris. Este Parisul financiar, care avansează într-un marș implacabil, amenințând tihna și dezinvoltura ușor iresponsabilă a urbei artistice. VITALIE CIOBANU: Suntem tentați să mergem pe jos de-a lungul Senei până în rue d’Opera, la sediul Mission Literatur Express - locul de întâlnire fixat pentru manifestarea programată la orele amiezii. Dar timpul este prea scurt și renunțăm la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
programat o recepție la Primăria orașului, situată cam la 15 minute de mers pe jos. E o veche, spectaculoasă și foarte respectabilă clădire, pe care o revezi, sub chip de emblemă a ținutului, pe toate afișele și prospectele turistice ale urbei, contrastând cu arhitectura modernă, care luat locul edificiilor distruse în timpul războiului. Am ajuns la primărie cu întârziere, ajutându-i pe cei doi cameramani germani care însoțesc Trenul Scriitorilor să-și tăbârcească sofisticata aparatură. Un cuplu simpatic, nonconformist, aș zice: Margarete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
orchestră faimoasă în Kaliningrad, cu turnee în străinătate, ni se spune... VITALIE CIOBANU: Aerul festivist, de kitsch la comandă, al organizatorilor ruși contrastează flagrant cu realitatea. Kaliningradul e un oraș sinistru, o ruină jegoasă. Nimic nu amintește de faptul că urbea istorică peste care s-a suprapus, cu o nesimțire tipic rusească, „amprenta modernității” a fost întemeiat de nemți. Cred că ar fi chiar util să transcriu aici câteva date despre acest loc, pentru a face mai elocvent contrastul despre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au găsit pietre funerare cu inscripții din care se vede că Licinius ridicase iar la mărire cultul soarelui. Acum câteva culmi cu buchete mărunte de verdeață. Apoi, pe dreapta, Mahmudia: sat pe care noi l-am primit de la Turci ca urbe. Are un polițai ș-un vardist, dar nu-i decât un sat de 2000 de locuitori. Moschee, biserică. Mori de vânt. Arbori. Trăesc aici toate națiile Dobrogei. Oi care stau neclintite cu capetele subpuse unul supt altul la marginea apei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
natală, că Ion Iliescu nu are nici un interes să dezvolte orașul și zona limitrofă. În loc să declare Oltenița zonă defavorizată, pentru ca statul să aaloce sume în vederea dezvoltării localității, președintele vea aici, strângea mâna unor cunoscuți și cu același zâmbet șăgalnic, părăsea urbea. Lucrările de la Canalul Dunăre -București, au fost sistate, în scurt timp utilajele fiind furate, dezmembrate și vândute de cei cu apucături rele, la fiare vechi. Si în octombrie 2011, când și-a lansat ultima carte, a avut aprecieri negative la adresa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fiu al satului, erou Între eroii pașoptiști∗. ∗ Gabor I: Axente Sever, carte deschisă de istorie, cultură și legende, Sibiu, 2001. Comuna este situată, astăzi, În continuarea orașului Copșa Mică (la Începutul secolului era separată), pe șoseaua națională care duce spre urbea Sibiului, paralelă cu linia ferată și râul Visa, ce coboară din stațiunea balneară Ocna Sibiului și Își leapădă apele În râul Târnava Mare. Visa este un râuleț pașnic, redus În anotimpurile secetoase la o curgere cristalină a unor șuvițe de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
femeile de iubit se cheamă toate Sechelariu și cîinii vagabonzi se cheamă tot Sechelariu și stadioanele, sălile de cinema, clădirile poliției, spitalele, morga, parcurile, taxiurile, cișmelele, cerșetorii, bisericile tot, tot, tot se cheamă Sechelariu, după cum se numește marele primar al urbei, îți vine greu să-ți imaginezi că poate să existe cineva pe care să-l cheme Cimpoeșu. E, de altfel, modul său permanent de dizidență. Va fi greu, peste vreo sută de ani, în orașul care se va numi Sachelarie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Iași, mâine-n Focșani...!", nu? Crezi că Milcovul "golit dintr-o sorbire" e mai curat decât Bahluiul simiradinizat dintr-o ochire? Gândirostiviețuiesc sub ius valachicum, atât de pastoral: azi în Iași, mâine-n Focșani, poimâine la Strasbourg și răspoimâine în urbea Bahluviașiotă, că nu degeaba mi-or fost rudele, strămoșii, vecinii ori nănașii... oieri, păcurari, ași ai navetizărilor, cuintesențiale, între munte și câmpie, adicătelea, mai precis, între pleonasm șesuri întinse, plate și oximoron: giumalăuri pitice; între paradoxul verilor răcoroase trăite la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Paraschiv. Prin comparație, Iașii simiradinizați răsar ca un Taj Mahal al cugetului însetat de incertitudini. Apoi, să nu uităm, Darie: Simirad, cu ani în urmă, pornea la treabă cu entuziasm și bine intenționat. Multe va fi făcut și dres pentru urbea-i de erecțiune (ca să ne exprimăm precum Costachi Ciopi): fluidizarea traficului, asfaltarea drumurilor, disciplinarea taximetriștilor și a comercianților stradali, Ateneul Patafizic de la care iau deja leafă directorială Danilov și Pelicanul Ursachios, curățenia piețelor și a căminelor de veterani, sponsorizarea unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din Germania cu scopul declarat de a construi mori și diverse mașini. O dată cu trecerea timpului, industriile Iașilor au început să se diversifice, de la mici ateliere de confecționat chibrituri, la altele mai mari, care produceau pavele din lemn, ce acopereau ulițele urbei. Au fost luate primele măsuri de regularizare a cursului Bahluiului și a fost rezolvată, parțial, problema alimentării orașului cu apă potabilă. Mori dotate cu utilaje moderne veneau să îmbogățească activitatea economică a Iașilor jumătății de veac al XIX-lea, la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
problema alimentării orașului cu apă potabilă. Mori dotate cu utilaje moderne veneau să îmbogățească activitatea economică a Iașilor jumătății de veac al XIX-lea, la fel ca și la fabricile de bere, din ce în ce mai numeroase, odată cu creșterea numărului rezidenților străini în urbea moldavă. Necesitatea introducerii iluminatului public, într-un oraș care, încă, mai păstra veleități de capitală, a impulsionat dezvoltarea unor industrii specifice. Efervescența culturală de la jumătatea secolului al XIX-lea a contribuit și ea la dezvoltarea vieții economice ieșene prin apariția
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
însă, căderea economică a Iașilor. În anii următori, orașul a început să resimtă tot mai mult transformarea vechii capitale într-un colț de provincie. Impulsionarea industriilor locale, racordarea la infrastructură, deveneau condiții sine-qua-non, pentru a împiedica prăbușirea deplină a economiei urbei moldave. Investițiile semnificative au întârziat. Ele țin de altă epocă. Una nouă și pentru țară, care reține în fundal venirea prințului străin. Aparținând prin cultură și strămoși unei țări emancipate, prințul Carol a planificat atent renașterea economică a României. Printre
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
astăzi cititorului, am beneficiat de susținerea, afectuoasă și devotată, a familiei ori plină de considerație și respect față de investigația istorică a numeroșilor hușeni, prieteni, colegi și reprezentanți ai instituțiilor, care au înțeles importanța unei cărți de istorie locală pentru locuitorii urbei noastre. La toți mă gândesc sincer recunoscător, pentru efortul lor și sper că o ediție viitoare, beneficiind de același suport intelectual, le va aduce o mai mare satisfacție. Este un prilej special de a-mi exprima deosebita admirație și prețuire
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Bucuria marii biruințe, care ne-a adus întregirea neamului, a pus capăt suferinței și lipsurilor. Hușii și-au reluat viața liniștită. 5. Hușii în perioada interbelică Prin revenirea Basarabiei la România în 1918, s-a produs o adevărată renaștere a urbei hușene. Revirimentul a avut loc, îndeosebi, în plan cultural, în învățământ, în viața politică și în alte sfere de interes economic și edilitar-gospodăresc. Populația a sporit de la 15.625 în 1912 la 20.913 în 1918. Partidele politice centrale au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]