17,320 matches
-
Virgil, care venea pentru prima oară într-o asemenea sălbăticie. Se opriră amîndoi lîngă o salcie scorburoasă și priviră sceptici în toate părțile. Cît vedeai cu ochii numai stufăriș, ochiuri de mocirlă din care ieșeau, cu zgomote înăbușite, bulbuci, sălcii uriașe cu scorburi întunecate, arini aplecați de furtuni în toate părțile și, din loc în loc, cîte un petec de pămînt mai acătării, plin însă tot de bălării. Și cum crezi tu c-ai să poți prinde pește din hîrdăul ăsta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sau ocolind locurile mocirloase, pînă ajunseră într-un loc mai deschis, unde, pe o porțiune destul de mare, se întindea apa liniștită a lacului. Din loc în loc însă se zăreau niște ridicaturi de pămînt ca niște insulițe, pline toate de frunze uriașe de captalan, de unde răsunau mereu cîntece de păsări și orăcăitul broaștelor. Uite un triton! strigă fericit Bărzăunul ghiontindu-l pe Virigil și arătîndu-i cu degetul în apă. Virgil privi temător gîngania subțire și neagră ce spinteca apa cu mișcări iuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nu vezi că-i plin de rădăcini peste tot ? Vrei să mi s-agațe cîrligul în ele? Hai mai departe! Și mai merseră iar o postată destul de bună, pînă ajunseră într-o pustietate de necrezut. Peste tot se înălțau sălcii uriașe și fel de fel de arbuști curioși, alături de stînci negre și ascuțite, țîșnite ca niște semne de exclamare din adîncul întunecos al lacului. Nu-i bine nici aici, zise de data asta Virgil. Mă ia cu răcoare! Parc-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și ridică dintr-un umăr. Apoi scoase un strigăt prelung, lovindu-se cu palma peste gură și o luă la fugă înaintea tuturor. După ce intrară bine în adîncul pădurii începură cu toții să cînte, să chiuie, să se ascundă pe după copacii uriași și să rîdă cu mare poftă ori de cîte ori cineva cădea sau scăpa piciorul în mocirlă. Întîmplarea de la mlaștină P oate să zică oricine ce vrea. Că, vorba ceea, gura lumii îi slobodă. Dar eu personal voi combate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
copacilor dintr-un loc în altul. Totul părea ca-n junglă, ba chiar și mai avan. Erau fel de fel de copaci, unii mai groși, alții mai subțiri, unii înalți și umbroși, alții scorburoși și uscați ca niște schelete; vedeai uriașe sălcii plîngătoare, cu crengile întoarse pînă la pămînt, sub care puteau să-și afle adăpostul nu numai Muma pădurii, ci și rudele ei mai apropiate; întîlneai numeroase trunchiuri răsturnate ori încîlcite unele peste altele. Noi însă n-aveam de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
merge pe albia pîrîului, întrucît trebuiau trecute multe praguri de piatră, peste care apa se arunca în cascade. Ajunși pe un tăpșan fără verdeață, dar cu nenumărate vîrfuri de cremene de diverse culori, zăriră, nu departe înaintea lor, un perete uriaș de stîncă... Piatra Domniței! Am ajuns la Piatra Domniței! strigă fericit Bărzăunul bătînd din palme și arătîndu-le tuturor o priveliște de basm. Piatra Domniței Î ntr-adevăr, o priveliște mai frumoasă ca aceea nici că se putea imagina. Piatra Domniței răsărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
atîția! Ce-o f-f-ffi oare acolo? întrebă Nuțu. Forța de atracție a acelui loc straniu era mai puternică decît orice cuvînt. Fără să mai spună nimeni nimic, porniră în grup compact. Cu fiecare pas tavanul se ridica formînd o boltă uriașă și, după scurtă vreme, li se înfățișă ochilor o priveliște cum nu mai văzuseră niciodată și cum nu crezuseră că poate exista. De sus, din vîrful unui zid de piatră, cioplit parcă de mînă omenească, se desprindea un șuvoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
desprindea un șuvoi de apă care cădea în bulboana de la baza stîncii, născînd acel zgomot înfiorător. Și, cît vedeai cu ochii, în toate părțile se deschideau alte bolți, care mai de care mai mare și mai frumoasă, susținute de stîlpi uriași de piatră. Totul părea dăltuit de cea mai măiastră mînă. Stalactitele și stalagmitele, răspândite peste tot, păreau colții unui uriaș adormit cu gura deschisă. Fiori nemaicunoscuți pînă atunci, de admirație amestecată cu teamă și curiozitate, săgetară cu mii de ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i os. E un fil-fil-fildeș! strigă Nuțu fericit că poate da o explicație atît de savantă. Cum adică, fildeș? întrebă Bărzăunul. Nuțu însă nu mai avu timp să explice, căci în aceeași clipă ochii tuturor se îndreptară spre un craniu uriaș, aproape cît un frigider, înnegrit de piatra depusă pe el de-a lungul vremurilor și înconjurat de mai multe oase de dimensiuni extraordinare. V-vedeți? se învioră Nuțu, străduindu-se din toate puterile să fie cît mai explicit. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
putea continua vreodată povestea întîmplărilor lor. După ce am ieșit în drum și am făcut cotul spre fîntînă, l-am zărit pe Vlad. Venea, pesemne, de la magazinul din centru și părea ostenit și morocănos. Ducea pe umăr, făcută colac, o frînghie uriașă, nouă-nouță. Cum a dat cu ochii de mine a zîmbit mai mult forțat și m-a salutat ridicînd degetul mîinii drepte pînă la frunte zicînd "vivat". L-am întrebat ce vrea să facă cu frînghia, dar mi-a răspuns tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-și rupă mîinile pentru nimeni. Zis și făcut. Porniră deci cît mai veseli spre marginea pădurii, unde trebuiau să-l aștepte pe Nuțu. Nimeni n-a observat însă că de undeva, din apropierea cantonului părăsit, mai precis din umbra unei uriașe tufe de liliac, doi ochi urmăriseră toate mișcările și două urechi ascultaseră toate vorbele care s-au spus. Ei bine, trebuie să vă spun, pentru că și acest fapt își are însemnătatea lui, că atît ochii cît și urechile erau proprietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
unde mlaștina se lăfăia în toată urîțenia ei și de unde nu ar fi reușit să-i mai scoată pe calea cea bună nici cel mai încercat explorator. Oriunde te uitai nu întîlneai decît smîrcuri cu umbră deasă, bălării, stuf, răchiți uriașe, ochiuri de noroi care bolborosea și-n care, de se întîmpla să calci, te cufundai cel puțin pînă la brîu, fără să mai vorbesc de multe alte pericole pe care nimeni nu le-ar fi bănuit. Unde ne-ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
distinge nimic din cauza ramurilor încîlcite, începu să se audă iar un freamăt surd de strigăte, țipete, urlete și zbierete, cum nu mai auzise nimeni decît la filmele turnate în junglă... Apoi iar se făcu tăcere. Într-o vreme, o pasăre uriașă, neagră, din acelea de care văzuseră membrii primei expediții la Piatra Domniței, trecu pe deasupra lor fără nici un zgomot. Asta mai trebuia! Frica și curiozitatea fiecăruia se accentuară la maximum. Ce să facă?... Să coboare? Nici gînd. Să rămînă cocoțați acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el articolul și cînd avusese timp pentru așa ceva? Ce oameni, dom'le! În sfîrșit, ce rost mai are acum să mai facem caz de un lucru atît de mărunt, mai ales că în ziar apăruse și fotografia Ilincăi lîngă un uriaș colț de mamut. Bucuros măcar de atîta lucru, Bărzăunul nu mai stîrni scandal, așa cum fusese ispitit la început. Dar era atît de pornit, în primul rînd împotriva cumnatului său, încît se hotărî să-l facă de rîs cu prima ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și lăsă capul în jos fericit. Asta însemna că Ilinca tot ține un pic la el. Iar faptul că a venit chiar acasă pentru a-i vorbi, asta era de-a dreptul extraordinar. Tocmai cînd se cățărase într-un păr uriaș pentru a-și servi musafira cu cele mai mari și mai rumene pere, auzi lîngă el glasul lui Virgil: Bun noroc, fraților! salută el ca și cum atunci ar fi ieșit din mină și s-ar fi întîlnit cu ortacii lui. Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dar unde-ar putea fi oare o asemenea intrare? O găsim noi, strigă Bărzăunul fericit că i se dă dreptate. Și porni ca din pușcă spre pietrele așezate în formă de unghi ascuțit. Nu departe de ele, rezemată de blocul uriaș de stîncă, zări o altă lespede, dreptunghiulară, cioplită parcă de o daltă măiastră. Se apropie de ea și o privi ca pe-o pîine caldă, dar nu descoperi nici un semn pe ea. Ceilalți, care-i urmăreau fiecare mișcare, se apropiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a dus la dispariția, iar în masă, de specii, deci de viață. Dar viața, căt a rămas, rezistă pe Pămănt și apar celebrii dinozauri și reptile zburătoare și alte animale mari și cu o faună bogată pentru hrană. Dar dominația uriașelor animale care au terorizat omul a durat cam 160 milioane de ani, cănd un nou cataclism Cosmic a dus la dispariția lor în masă și definitivă. Oamenii de știință încă cercetează. Dacă vreți o părere personală, cataclismul a luat vieții
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Soarele, Pămăntul și Luna se află pe aceeași linie și domnișoara se află foarte aproape de tatăl său Pămăntul; oamenii vor resimți o mare oboseală, o stare de nervozitate și cu fenomene extreme cum sunt cutremurele, ploi violente, furtuni și marei uriașe! Evelin: Luna privită prin luneta astronomului pare doar o stăncă înghețată, dar ea are și alte influențe asupra vieții omului și, după fazele de evoluție, în spațiu după care oamenii au stabilit calendare după trecerea Lunii prin zodii. Domnul profesor
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
fi cei mai loviți". Despre cei care proferează îndemnuri malefice: "Trupuri fără suflet ne furnizează precepte care ne vor ajuta cum să murim". Și iată una din înfricoșătoarele viziuni fantastice: Se va vedea în văzduh la o înălțime extremă, șerpi uriași luptându-se cu păsările". Deci târâtoarele se vor înălța și vor ucide ceea ce are zbor, previziune a prăbușirii oricărei axiologii, apterii spirituali doborând pe cei înzestrați cu aripi. De asemenea, "Oamenilor le va plăcea să-si vadă propriile înfăptuiri uzate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
gândiri și abolirea ori pervertirea valorilor spirituale, suferința filozofică creatoare apare desuetă. Doar caricaturizări ale durerii, model Guernica lui Pablo Picasso, care nu mai stârnește compasiune, ci disconfort repulsiv față de atitudinea de a degrada, a schimonosi durerea. Ce distanță axiologică uriașă între Guernica și tabloul lui Mathias Grünewald, Răstignirea de pe Catapeteasma de la Issenheim, muzeul Unterlinden din Colmar! Suferința este o stare cosmică, și nu temă pentru un experiment pictural voit ultramodern. Răstignirea de la Issenheim pe de o parte, zguduie, bulversează ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
celor două zeci de bucătari de la bord, a chelnerilor în frac, a furni zorilor de coniac, și de fețe de masă, și de prosoape... Numai gândul la vasul acesta al acvariilor cu pisici de mare, raci tran dafirii și păstrăvi uriași, pentru care stăpânul lui a creat mici cascade artificiale și curgeri de apă printre pereții de sticlă, îi dă fiori lui Evgheni. Se vede bătrân și desculț, luând-o de la capăt și obișnuindu-se (oare a câta oară?) cu hachițele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de cafea răzbătând din direcția țăcănitului ritual. Lea se ridica, ne ciufulea drăgăstos pe fiecare și dădea drumul la pick-up. Desfăcea, pe urmă, tacticos, o ciocolată chinezească. Ghemuiți unul într-altul, pe canapeaua din bibliotecă, urmăream cu degetul conturul albinei uriașe de pe ambalaj ascultând Aventurile lui Sherlock Holmes de pe disc. Mama venea să ne ia pe seară, încercănată și tăcută, în taiorul ei gri. Obosiți, ne târam până la troleibuz, povestindu-i despre dragul meu Watson și bzzzzzzzzzzz, albina, cum, iar v-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
împinsese să aleagă această direcție de drum. Și nu regreta cu nimic: priveliștea era pe măsura așteptărilor! Zorii proaspăt mijiți îi descopereau încet cascada imensă, căzînd de undeva, de deasupra, mult dincolo de cît, încordat, putea privi. Se prăvălea dintr-o uriașă gură căscată deopotrivă spre cer și spre pămînt. Lupino privi cu nesaț. Picuri invizibili și ceața mai deasă, pe măsură ce se apropia îi îmbrăcaseră blana într-o pelerină de umezeală pătrunzătoare. Stătu neclintit, fascinat pentru totdeauna, pînă ce realiză că trebuie
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
elibereze. Un animal pe-aproape putea să însemne orice: iritare, ceartă, pericol. Dar, variantă de-a dreptul îngrozitoare, nu era exclus să aibă de-a face cu un pretendent la bunătățile cărate de ape! Domnule, nu vă sfătuiesc! Aici... viperele... uriașe... colcăie... imense... înfiorătoare! Pur și simplu nămolul se încăpățîna să nu se desprindă de pe ochi. "Bulgărele" mai mare, despre care Lupino bănui că trebuie să fie șeful, făcea eforturi disperate să-și zărească interlocutorul. Da, nu merită să vă apropiați
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cadă iarăși în abisul somnului fără de vise. Și-atunci, ca scăpată din lanțuri, binecuvîntata ploaie se rostogoli cu putere peste lume. Țarina încinsă sfîrîi la prima ei atingere; pătura de praf se culcă, ușor, ușor, la pămînt, sub greutatea stropilor uriași. Biciuit de rafale repezi, întunericul din miez de zi deveni clar și limpede. Groaza și fericirea puseră stăpînire pe Lupino: pentru prima dată, văzu chipul animalului salvat. CAPITOLUL 13 Întuneric. Lumin\ -D raga mea, ești chiar tu? O, ceruri, mulțu-mescu-vă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]