6,525 matches
-
ca prin vis ningea cu nimeni peste lume un ochi ningea în sine-nchis [12] Și ca un fulger coboram 'n-adâncurilor reci câmpii ningea cu nimeni peste lume ningea cu morți peste a fi [13] Ningea și iar ningea urlând ninsoarea care se năștea pe ea din propria-i ninsoare ningându-se în veci pe ea [14] Ana, strigam, un fel de-abis în locul vechiului meu trup plutind prin lume ca apus în golul sferei ce-l astup [15] Și
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
pe Fernando care se trezea după cruntele lovituri primite de la Maria Carla. Acesta vedea stele verzi din cauza durerilor ce suferea în zonele deteriorate destul de rău, după aparențe. Nu era în stare să facă nici un pas fără să-i vină să urle. Carlo constata că el scăpase ceva mai ieftin, ca prin miracol. Telefonul sună și Nicola răspunde în cele din urmă: - Alo! - Alo! Unde naiba sunteți ticăloșilor? De ce nu răspunde-ți? Nu v-am spus să mă țineți la la curent
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
când am ajuns în dreptul cimitirului, mi s-a asociat în minte cu o imagine asemănătoare când mergeam la Alexandria , în vizită la frații bunicului matern.” Nu pot să nu simt o durere cumplită în suflet. Aproape că îmi vine să urlu, văzând peisajul dezolant al României de azi, jefuită, scuipată, trădată, batjocorită de mafioții, de cei care s-au perindat la conducerea Țării. Doamne, strig în mine, pentru ce s-au jertfit, pentru ce și-au dat viața cei peste 300
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
tine și mine, între bine și rău. Dumnezeu e plin de iubire; nu se poate mânia pe nimeni, pe absolut nimeni; nici pe cei care își afișează prostia; incompetența, neștiința, fie că sunt la putere, fie că sunt în opziție, urlând de durere, fără să fie cuprinși de vreo boală; - înverșunare doar, încăpățânare și ambiție. Sosește timpul, când la Palate se schimbă garda: Opoziția preia puterea; se face rocada. O iau pe-delete, ce mare grabă! Au timp destul... durează doi ani
ŞACALII de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367828_a_369157]
-
de viu în Temnița Troienelor Uriașe și să așteptăm vreo minune care să-l salveze! Tot așa să-i plângem și pe tovarășii săi, Sabie de Raze și soldații săi, îngropați în troiene de Nămețilă! Când deasupra lor Vânturile Lățoase urlă și dansează ritmuri îndrăcite, te întrebi cine-i mai poate salva pe bieții vestitori ai Primăverii? Dar ce face Primăvara și Mărțișor al ei? De ce nu mai vin odată? Ei bine, în Grădina Fericirii Veșnice șederea era deosebit de plăcută pentru că
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
benchetuim sau tragem aghioase pe cuptor, ai? Urâciunile făcură ochii cât cepele. Generalul continuă: - Aaa! Păi, nu se poate! Nu se poate, drăguților, că acuși aplic regulamentul pe spinarea voastră! Și altoi pe cocoașă o babă sfrijită din apropiere care urlă de durere. - Trăiți, domn’ general! Ce facem? întrebară câțiva. - Cum, bă, eu trebuie să vă spun ce să faceți? Eu să vă spun? Și începu să plesnească prin aer cu biciușca, repezindu-se spre câte o namilă. Eu trebuie să
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
scrie clar strategia și tactica în caz de ceva! Scrie, bă? - Scrie! strigară matahalele și babele în cor. - Scrie, bă, că în caz de pericol ne apărăm în formație “Pungă” și atacăm în formația “Vârf de săgeată, buluc cu toții”? - Scrie! urlau tolomacii, deși habar n-aveau de regulament (unii nici nu auziseră de așa ceva). - Atunci, s-a-nțeles clar ce aveți de făcut, bă? - ‘Țeles! strigară în cor. După ce se făcu liniște, un bleg de vânt lățos bătu cizmele: - Trăiți, dom
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
el calm, cu pași rari, iar când se apropie de el, răcni: - Cum n-ai înțeles, mă, nenorocitule? Și jap! cu biciușca. Înțelegi, mă? Și iar jap! Comentezi, mă, ordinele mele? Jap! Jap! Sabotezi, mă, poruncile Măriei Sale? Jap! Jap! Nenorocitul urlă de durere: - Văleleu, să trăiți, am înțeles! Prăpădenie se opri gâfâind: - A înțeles toată lumea ce avem de făcut? - Trăiți! Am înțeles! urlară cu toții convinși. - Atunci, la atac, idioților! Formația “Buluc cu toții”! Prăpăd, prăpăd să faceți! Toți se buluciră spre ieșire
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Înțelegi, mă? Și iar jap! Comentezi, mă, ordinele mele? Jap! Jap! Sabotezi, mă, poruncile Măriei Sale? Jap! Jap! Nenorocitul urlă de durere: - Văleleu, să trăiți, am înțeles! Prăpădenie se opri gâfâind: - A înțeles toată lumea ce avem de făcut? - Trăiți! Am înțeles! urlară cu toții convinși. - Atunci, la atac, idioților! Formația “Buluc cu toții”! Prăpăd, prăpăd să faceți! Toți se buluciră spre ieșire, se luară de păr, se călcară în picioare, își dădură pumni (așa, ca să-și ridice moralul războinic). De priceput nu pricepuseră nimic
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
îl văzu pe Nor Alb căsăpind la nespălații vineții, turbă de furie. Buzele-i groase începură să-i tremure, bulbucații ochi îi ieșiră din orbite, din vânăt la față se făcu tăciune, iar fălcile începură să se agite. De departe urlă: - Te spulber, băă, cearșaf umflat! Te fac cârpe, grăsane! Și se aruncă asupra lui ca un taur înfuriat. Nor Alb îi repezi un pumn în fălcuțe și un picior în burtă, dar Nor Vânăt îi suflă cămeșoiul până în înaltul cerului
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
pe moși, și hai să plecăm. - Acum îi luăm și mergem, răspunse stăpâna. Și împreună cu celelalte păsări se repeziră spre moșii cei negri, îi prinseră cu ghearele cât putură de repede și se înălțară în zbor, în timp ce moșii cei negri urlau furioși de mama focului. Moș Gerilă îi strigă lui Moș Crăciun: - Am să mai scap eu și te voi găsi din nou, Moș Crăciun! - În veci, n-ai să mai scapi, Moș Gerilă! îi strigă stăpâna cotanelor. Voi avea grijă
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
spre colivia cea uriașă, și o ridicară, fiindcă ei o lăsaseră trântită pe jos, atunci când plecaseră. După ce o ridicară, în cotănelile lor, atunci se repeziră spre moșii cei negri și îi aruncară unii peste alții, făcându-i pe aceștea să urle. Îngerul care avea lacătele, repară ca prin farmec încuietorile și puse lacătele cele noi. După ce încuiară bine, dădură să plece, dar Moș Gerilă le strigă îngerilor și cotanelor: - Nu mă las până nu voi scăpa iar, nu m-ați învins
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
și ea, strălucind pe cer, în timp ce cotanele și moșii furioși o priveau. Peste câteva clipe, păsările își luară și ele zborul, fâlfâind puternic din aripi și făcând gălăgie, fără să se mai sinchisească de Moș Gerilă și ai lui, care urlau de furie, din cauza neputinței. Auzindu-le urletele și fiindcă li se părea că sunt insuportabile, viscolul începu să arunce cu troienele de zăpadă în colivie și în ei. În același timp, cum toate erau din nou bune și frumoase în
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
i se-nchideau. Atunci m-a sărutat și vraja s-a schimbat! Ne-ntâlnim doar la răsărit și la apus: Ea noaptea e un corb, eu ziua sunt un lup. Noaptea-i place să zboare în lumina lunii, frații mei urlă, sirenele îi ajută, împletiți cu țipete răgușite de corb... Zorile ne preschimbă, ea mă sărută, eu alerg iute să-mi apăr haita vânată. Referință Bibliografică: Între apus și răsărit / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V
ÎNTRE APUS ŞI RĂSĂRIT de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 () [Corola-blog/BlogPost/367962_a_369291]
-
pe față cu cele patru puncte? sângele se află în mare ai putea descrie valul peste care treci cu cercul ființei tale ai putea aștepta încă o zi fără suspine cu zâmbetul acceptând drămuirea iubirii? nu spun urmei ce-mi urlă în față: trecători suntem voi și muți și prea plini cuvântul vine prin ochi și moartea o credeți sublimă minunate ființe prin viață hoinari atingeți pământul cu tălpile goale nu spun să tacă trecutul e sec și urma pe val
O PALMĂ DE GÂND DEASUPRA LUI SUNT de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366801_a_368130]
-
de pas efemer, un ochi se închide, suspina, o noapte nebună, sublima. Pereții pictați cu tine, mi-aruncă un timp în spinare. Atârnă o piatră de gât, un lup mă privește mirat, prin ce iaduri mai treci, om stricat. Mă urlă o lună nebună, cuvantul prin iarbă mă crește. - Honey, I'm a lawyer. - Yes, I know There are big differences between uș. We can not be together. I love you, but there is no communication. - I agree with you. No
FĂRĂ CRUCE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366813_a_368142]
-
Asta, ăăă, nu-și găsise câteva clipe vorbele, indiferent de spusele neveste-mi, nu trebuie ... Că pe mine unul să nu mă pui să stau fără preocupare, ori să aștept la nesfârșit ceva, sau pe cineva, că-mi vine să urlu de urât ce mi se face. Eu sunt obișnuit să-mi schimb mereu locul, de la un minut la altul, de la o oră la alta, să navighez, să umblu, în fine ... Mă, Istrate, obișnuiește să-mi spună nevastă-mea, ție dacă
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
mă arătasem iarăși îngrijorat, ar fi necesară, totuși, și un bandaj elastic. Nu e de joacă!... Prin fața noastră tocmai trecea o tânără pereche, împrăștiind în jur vocea unei cântărețe revărsată dintr-un casetofon voluminos cât un geamantan. Boys, boys, boys urlau difuzoarele în vibrație maximă. El, un ins slăbănog, căra aparatul făcând un efort aproape supraomenesc, judecând după grimasa feței și transpirația care-i inundase trupul. Ea lingea impasibilă dintr-un cornet de înghețată. Cei întinși la soare se ridicau în
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
mult i se puteau citi pe buze decât auzi. O seamă de prichindei, mânjiți pe alocuri cu nămol, îi urmau în șir pe cei doi, bâțâindu-se în ritmul muzicii, ca un cortegiu miniatural de bacante și satiri. Traianeee! Traianeee! urla o mamă, cu mâinile pâlnie la gură, văzându-și odorul că se îndepărta prea mult. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Medeea de pe Istru (1) / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 564, Anul II, 17 iulie 2012. Drepturi de
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
iulie 2011 Toate Articolele Autorului Mă-ntorc la Tine, în sfârșit, La sânul cald al lui Avraam Căci, Doamne, multe am greșit, Din tot ce-am vrut, nimic nu am! Am rătăcit pe mări bătrâne, Visând fecioare desfrânate Și parcă urlă-n mine-un câine Ca un ecou prin vechi palate... Mă-ntorc la Tine, e târziu? Ți-am auzit astăzi chemarea, Un strop de apă în pustiu, Căci prea sărată este marea! Din câte mi-am dorit în viață Acum
MĂ-NTORC LA TINE, E TÂRZIU? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366860_a_368189]
-
norme și convenții, într-o expresie rafinată, ajungând, uneori, până la măiestria calofilă. Într-un alt text e proclamată vocația pentru libertatea pentru esențial, pentru cazza primă, închipuită ca un exorcism terifiant,(Libertatea mea va fi despuiată de toate veșmintele inutiule!...Urlă lupoaica și cositoarea cea strălucitoare și întruna flămândămerge înainte, mereu înainte ... ), ca un paroxism sensorial. Ecroșeul e o imagine a exploziei numenale. E multă imaginație în aceste proze, îndulcită adesea prin inflexiuni psalmice, multă secreție patetică trasă prin filtrul romanticului
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
îmi spusese cu alura celui ce știe totul, a celui care e edificat în orice privință. Iar ea, află de la mine, a continuat să trăiască printre dărâmături, până în preziua inundării fostului oraș. Trăia laolaltă cu câinii rămași fără stăpân, care urlau sinistru, noapte de noapte, printre grămezile de moloz și beciurile fostelor clădiri. Era văzută căutând prin gunoaie și hrănind câinii ca pe proprii ei copii ... Cu forța au scos-o de-acolo, fiindcă nu părea să aibă de gând să
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
beciurile fostelor clădiri. Era văzută căutând prin gunoaie și hrănind câinii ca pe proprii ei copii ... Cu forța au scos-o de-acolo, fiindcă nu părea să aibă de gând să se ferească din calea apelor crescânde. Se zbătea și urla cu voce groasă de câine. Mai mulți ani a stat după aceea închisă într-un ospiciu!... Apoi, eliberată de acolo, întâmplarea a făcut că l-a întâlnit, prin intermediul ei, pe fratele Anicăi, tocmai rămas văduv ... . Atunci când lemnăria popicăriei începuse să
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
să-și acopere ochii, să nu vadă ce-l așteaptă ... Sentimentul meu atunci a fost că-mi vine să-l iau în mâinile mele, să-l ... să-l pun la loc și să ... să las să continue viața ... am ... am urlat cu disperare, am fost ... nu vă pot spune, ca int-un coșmar, AM TRĂIT UN COȘMAR. Rep.: În secolul XX, pește 273.000.000 de oameni au murit datorită avortului. Numărul acestor copii avortați depășește de câteva ori numărul persoanelor ucise
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
mai prididește, aleargă de la o casă la alta cu cetitul, apoi de la o groapă la alta. Au rămas atâtea femei vădane, că te apucă dorul de ele. Ogoarele sunt asfixiate de bălării, n-are cine să le mai muncească, câinii urlă după stăpânii lor și stau pe morminte nopți de-a rândul. Deja s-au apropiat. Au dat peste câteva bucăți de lemn din podul care a fost așezat deasupra sicriului. Treaba e ca și terminată. Își trag răsuflarea înainte de final
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]