KorAP: Find »[drukola/base=urlet & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...98 >

2,433 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

Franței; nu dădea Însă nici o adresă. În 1967, Într-o dimineață de martie, Încercând să facă niște chiftele de dovlecei, bătrâna răsturnă o oală cu ulei clocotit. A mai avut puterea să iasă În holul blocului; vecinii au alergat la urletele ei. Seara, ieșind de la ore, Bruno fu luat de doamna Haouzi, vecina de deasupra, care-l duse direct la spital. L-au lăsat să-și vadă bunica doar câteva minute; arsurile erau ascunse sub cearșafuri. I se făcuse multă morfină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
se Îndreptă spre camera lui făcând pași mici, de cel mult douăzeci de centimetri. Brigitte vru să se ridice, Marie-Thérèse o opri cu un gest. Trecură vreo două minute, apoi auziră, venind din cameră, un soi de mieunat sau de urlet. De data asta, Brigitte se repezi. Michel stătea Încovrigat, la piciorul patului. Ochii Îi erau puțin ieșiți din orbite. Chipul lui nu arăta nimic care să semene a mâhnire, nici a vreun alt sentiment omenesc. Chipul lui era invadat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
ai ajuns? articulă apariția, ai nevoie de ajutor ca să-ți instalezi cortul? — Mă descurc..., răspunse Bruno cu o voce sugrumată, mă descurc, mersi. E În regulă..., adăugă el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva secunde mai târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru, ieși cu doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru, ieși cu doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră. Masculul apăru și el tropăind, În sula goală. Era un bărbos destul de solid, de vreo cincizeci de ani, cu părul lung, cărunt. Îl luă În brațe pe unul din maimuțoi și Începu să-l giugiulească; era grețos. Bruno

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
mișcările gâtlejului. Valurile de plăcere se amplificară În trupul lui, se simțea legănat de vârtejurile submarine, apoi brusc i se făcu foarte cald. Ea Își contracta ușor pereții gâtlejului, toată seva lui năvăli dintr-odată În sex. Ejaculă cu un urlet; niciodată nu mai simțise atâta plăcere. 7 CONVERSAȚIE DE RULOTĂ Rulota Christianei era la vreo cincizeci de metri de cortul lui. Intrând, ea aprinse lumina, scoase o sticlă de Bushmills, umplu două pahare. Zveltă, mai scundă decât Bruno, fusese desigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
sărit de la etajul șapte. A murit pe loc...”, rosti cu o satisfacție bizară o femeie de lângă el. Sosi o ambulanță, doi bărbați coborâră o targă. În clipa când ridicau trupul, Bruno zări craniul explodat, Își Întoarse privirea. Ambulanța porni În urlete de sirenă. Astfel sfârși prima iubire a lui Bruno. Vara lui ’76 a fost probabil perioada cea mai cumplită din viața lui; Împlinise douăzeci de ani. Canicula era sufocantă, nici măcar noaptea nu aducea un strop de răcoare; sub acest aspect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
liposucțiune, de injecții cu silicon - un șantier Întreg... Anne n-ar fi acceptat niciodată. Închizând ochii, i-am vârât un deget În chiloți, eram absolut bleg. În acel moment, În camera de alături, Victor a Început să plângă furios - cu urlete lungi, stridente, insuportabile. Anne și-a pus un halat de baie și s-a repezit la el. Când a revenit, am rugat-o să-mi facă un aburel. Nu știa să sugă, Îi simțeam dinții; dar am Închis ochii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Fără copii și fără femei, Intrăm În lac La miezul nopții (Iar apa, pe trupurile noastre bătrâne, e atâta de rece). Imediat după ce scrisese acest text, Bruno căzuse Într-un soi de comă etilică. Fu trezit peste două ore de urletele fiului său. Între doi și patru ani, copiii ajung la o conștiință de sine sporită, care le provoacă crize de megalomanie egocentrică. Obiectivul lor e atunci să-și transforme mediul social (În general format din părinți) În niște sclavi supuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
lor e atunci să-și transforme mediul social (În general format din părinți) În niște sclavi supuși celei mai mici dorințe a lor; egoismul lor nu mai are limite; e consecința existenței individuale. Bruno se ridică de pe mocheta din salon; urletele se Întețeau, trădând o furie teribilă. Pisă două tablete de Lexomil În puțină dulceață, se Îndreptă spre camera lui Victor. Copilul se scăpase pe el. Ce naiba făcea Anne? Lecțiile de alfabetizare a cioroilor se terminau din ce În ce mai târziu. Luă scutecul murdar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
și politicoasă; dar anumite priviri nu puteau să Înșele și, puțin câte puțin, Își dădea seama că nici pe plan sexual nu e tocmai la Înălțime. Avea totuși momente de plăcere năprasnice, fulgurante, la limita leșinului, care-i smulgeau adevărate urlete; dar asta nu avea nici un raport cu virilitatea, ci mai curând cu finețea, cu sensibilitatea organelor. Pe de altă parte, Bruno era neîntrecut la mângâieri, Christiane i-o spunea, iar el știa că e adevărat, rar i se Întâmpla să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
plin de miresme; era o superbă dimineață de primăvară. Uitase de cât timp era acolo, iar gândurile lui, detașate de trup, pluteau senine printre culmi când fu readus la realitate de ceea ce, mai Întâi, i se păru a fi un urlet. Îi trebuiră câteva secunde ca să-și reorganizeze percepțiile auditive, apoi trecu rapid În camera de alături. Așezat lângă pat, Bruno cânta cât Îl țineau bojocii: I-a adunat pe toți aici Chemarea scumpei looor mămici, Căci e pe moarte, Maammaaaaaaa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

ne certăm deloc. Răspunde la ce te-am întrebat. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu m-ai întrebat harnic. Ce m-ai întrebat? BĂRBATUL CU BASTON: Te-am întrebat de ce vii. Dacă tot vii, spune de ce vii! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Acoperit de urletele câinelui.): N-ai dreptul să mă întrebi nimic! Nimic! Eu nu ți-am pus nici o întrebare. BĂRBATUL CU BASTON (Încercând să acopere urletele câinelui.). Am! Am dreptul să te întreb! Pot să te întreb orice, e dreptul meu să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BASTON: Te-am întrebat de ce vii. Dacă tot vii, spune de ce vii! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Acoperit de urletele câinelui.): N-ai dreptul să mă întrebi nimic! Nimic! Eu nu ți-am pus nici o întrebare. BĂRBATUL CU BASTON (Încercând să acopere urletele câinelui.). Am! Am dreptul să te întreb! Pot să te întreb orice, e dreptul meu să te întreb orice! Da! Eu am descoperit câinele, e al meu... Acum trei zile l-am descoperit, e, al meu... Eu l-am hrănit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dreptul meu să te întreb orice! Da! Eu am descoperit câinele, e al meu... Acum trei zile l-am descoperit, e, al meu... Eu l-am hrănit, eu... De unde ai știut că am descoperit câinele? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Urlând peste urletul câinelui.): N-am știut nimic, nimic... Și ce dacă... Eu treceam pe aici... Eu treceam pur și simplu pe aici... BĂRBATUL CU BASTON: Ba nu treceai pe aici! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Toată lumea trece pe aici! Și eu treceam pe aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
acționa dezlânat; în cădere BRUNO se agață de cei doi, își pierde rând pe rând punctele de sprijin și se agață de marginea gropii; cei doi nu îndrăznesc să intervină, sunt paralizați de spaimă; din adâncul gropii se aude un urlet dement, BRUNO luptă ca să iasă, reușește să se ridice puțin, este tras din nou în adânc; se agață de lucrurile din jurul gropii care alunecă însă sub forța care îl trage pe BRUNO în groapă; BRUNO urlă, strigă după ajutor, plânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în reconstituire.): Ce e, mă? BRUNO: Ajutor! Ajutor! GRUBI: „Ce e, mă?” BRUNO: Ajutor! Grubi! (Se produce o învălmășeală cumplită pe marginea gropii; personajele, dându-și seama de pericol, încep să-l ajute pe BRUNO; lupta este violentă și grețoasă, urlete, hohote; sunt gata să cadă cu toții în groapă, învălmășeală de trupuri, țipete, strigăte scurte, disperate, toate pe fondul urletului amenințător din groapă.) GRUBI: Ce dracu’... VIZITATORUL: Cum e posi... MAJORDOMUL: Na! Ține! Trage! Uuuu... GRUBI: Prinde! Na! Uah! BRUNO (Urlet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cumplită pe marginea gropii; personajele, dându-și seama de pericol, încep să-l ajute pe BRUNO; lupta este violentă și grețoasă, urlete, hohote; sunt gata să cadă cu toții în groapă, învălmășeală de trupuri, țipete, strigăte scurte, disperate, toate pe fondul urletului amenințător din groapă.) GRUBI: Ce dracu’... VIZITATORUL: Cum e posi... MAJORDOMUL: Na! Ține! Trage! Uuuu... GRUBI: Prinde! Na! Uah! BRUNO (Urlet continuu, disperare și silă.): A! A! Picioarele mele... VIZITATORUL (Țipă isteric.): Domnilor! Domnilor! MAJORDOMUL: Taci, prostule! (etc., etc. etc.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
urlete, hohote; sunt gata să cadă cu toții în groapă, învălmășeală de trupuri, țipete, strigăte scurte, disperate, toate pe fondul urletului amenințător din groapă.) GRUBI: Ce dracu’... VIZITATORUL: Cum e posi... MAJORDOMUL: Na! Ține! Trage! Uuuu... GRUBI: Prinde! Na! Uah! BRUNO (Urlet continuu, disperare și silă.): A! A! Picioarele mele... VIZITATORUL (Țipă isteric.): Domnilor! Domnilor! MAJORDOMUL: Taci, prostule! (etc., etc. etc.; regizorul va compune această învălmășeală cât mai grotesc și mai real cu putință; țipetele, urletele și strigătele personajelor vor fi alese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Uuuu... GRUBI: Prinde! Na! Uah! BRUNO (Urlet continuu, disperare și silă.): A! A! Picioarele mele... VIZITATORUL (Țipă isteric.): Domnilor! Domnilor! MAJORDOMUL: Taci, prostule! (etc., etc. etc.; regizorul va compune această învălmășeală cât mai grotesc și mai real cu putință; țipetele, urletele și strigătele personajelor vor fi alese în funcție de imaginația, posibilitățile și temperamentul actorilor; impresia de pericol real, violent și nebănuit va trebui însă cât mai evident sugerată; în sfârșit, cu eforturi supraomenești, BRUNO este scos din groapă; cei patru se prăbușesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vă spălați pe cap cu piese d-astea! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Pierdut.): Vai, Lili, doar știi ce mi-ai promis! VIZITATORUL (Luând-o de mână pe FETIȘCANĂ.): Ha, ha... Să mergem! Domnilor, veți primi ilustrate din provincie! GRUBI (Scoțând un urlet.): Nuuu! Să nu crezi c-o să fie așa de simplu! Se ridică și-l apucă de guler pe VIZITATOR.) Și noi cui povestim actul întâi? Ce, ne crezi proștii? Ia stai jos! (Îl bruschează.) FETIȘCANA (Țipând.): Să nu dai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
urcă dincolo de limita la care poate fi ajuns, chiar deasupra ceasului.) GRUBI: Las’ că v-arăt eu vouă... TOȚI: - Ce-i cu el? — E nebun? — Ce face? — Jos cu el! S-a agățat de ceasul revoluției! Săriți! FETIȘCANA (Scoțând un urlet care e, evident, în afara piesei.): Ce vrei să faci? Grubi! VIZITATORUL (La fel, pe un ton indiferent.): Zău, iar începi? GRUBI (Furios.): Las’ că v-arăt eu revoluție! BRUNO: Nu se poate! MAJORDOMUL: Ia uitați-vă ce-ați făcut din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cui, la început mai slab, apoi pendulează puternic. Flacăra lumânării tremură. Apocalipsa la apogeu. Trompeta sare din cui și se rostogolește pe jos. Îndepărtarea apocalipsei. Zgomote în descreștere. Zvâcniri îndepărtate. Sunete care se sting. Din când în când câte un urlet. Zgomotul ploii pe acoperiș. Tăcerea se lasă treptat. Picăturile se răresc. Se opresc. Flacăra lumânării se liniștește. PARASCHIV se liniștește. Se târăște pe jos până la trompetă. O ia. O mângâie și o șterge cu palmele. Se așază turcește. O duce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
prin crăpăturile din chepeng curg fire de praf.) MACABEUS ( Pentru sine.): Ce tâmpit! PARASCHIV: Ți-am promis, ți-am promis... MACABEUS ( În punctul de sus al morbidității și excitației.): Ia dă-ți pantalonii jos! PARASCHIV (Nebun.): Trompeta, unde-i trompeta? (Urletele Apocalipsei; sunetele pot sugera un raid aerian, se pot auzi sirenele unui oraș în flăcări.) MACABEUS (Trăgând de hainele lui PARASCHIV, răsturnându-l pe jos.): Omoară-mă, omoară-mă! PARASCHIV (Ripostând, trăgându-se, urlând.): Vreau să ies, vreau să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PARASCHIV, stingând dintr-un gest și lumânarea de pe masă; îl trage pe PARASCHIV de picioare, îl ia pur și simplu în brațe și-l trântește în colțul încăperii.) Ai să fii al meu, sfințișorule... (Începe să-și dea jos haina.) (Urletele apocalipsei, raze de lumină pătrund prin crăpături, mai mult rafale de lumină, tot restul scenei se petrece pe fondul haosului de deasupra pivniței, pereții se zguduie, din tavan curg praf și bucăți de tencuială; deasupra se aud, eventual, semnele unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spatele lipit de pereți.) Stai așa... Ți-ai pierdut capul... (Duios.) Te doare capul? MACABEUS (Fascinat, dezumanizat.): Capul... întoarce capul... (Îl prinde de un picior și încearcă să-l tragă; PARASCHIV izbește cu picioarele, o luptă penibilă.) Întoarce-te... PARASCHIV (Urlet, izbituri, gâlgâit, de aici încolo cuvintele sale se transformă în mugete.): Uâââ... Hâââ... Ha! MACABEUS: Jos! (Hohot de râs; tremur al brațelor, al capului, cade în genunchi, se rostogolește peste PARASCHIV.) Sfințișorule... (Râs, muget, haine sfâșiate, urletul lui MACABEUS în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]