413,626 matches
-
Romanul evocă drama războiului și sfârșitul unui artist. Trecutul pierdut declanșează obsesia memoriei, cu întoarceri în timp până în 1939-1940. E vorba și de un spațiu pierdut, sudul Basarabiei, învăluit în ambiguitate. Cursivitatea tonului melancolic dobândește virtuți poetice, descriptive, naturiste, nostalgice. Urmând "firul amintirii", naratorul descoperă omul "singur în fața istoriei", vegheat de ochiul triunghiular al lui Dumnezeu, ascuns în metafora discului solar. George Meniuc e unul dintre puținii scriitori basarabeni postbelici, a cărui operă (antologată în ceea ce are mai bun și mai
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
pe cît de hotărîtă pe atît de convingătoare, conform căreia, scutit de demonica năzuință de a-l "imita" pe Demiurg, precum omul artei, medicul ar fi mai apropiat de Dumnezeu decît acesta: El repară perturbațiile normalului, lăsînd natura să-și urmeze cursul, așa cum a hotărît Creatorul. în esența ei, lucrarea medicului stă în evlavia și grija față de opera dumnezeiască". în consecință, opera artistului e o victorie a vieții pe calea producției de artificial (cuvîntul artificial provine din cel de artă!), în timp ce
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
scriitoricești, înzestrat cu simțul fraternității literare". Oare cînd i se va tipări acestui nedreptățit, cu masca, în pofida vitregiilor îndurate, pururi jovial-ironică, volumul de amintiri rămas în mansucris, Jungla cu visători? Dată fiind această matrice pe "dinăuntrul lucrurilor" pe care o urmează C. D. Zeletin, e firesc ca portretele și analizele ce le dedică marilor noștri scriitori să fie neconvenționale, spontane, respingînd clișeele a căror elaborare dar și reluare se situează adesea pe direcția unor vanități culpabil împărtășite, cuceritoare instantanee ale recepției
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
în ascunderea adevărului, Biserica însăși - o șleahtă de nemernici protejându-și interesele chiar și prin crimă, iar Opus Dei - mâna criminală a detestatei (de el) Biserici. Mișmașul lui, al cărui unic fundament real este caracterul ambiguu al picturii marelui florentin, urmează punct cu punct toate rețetele și poncifele pe care mizează grosolana literatură de aventuri de peste Ocean: mister opac, violență nemotivată, dedesubturi primejdioase, societăți secrete, coduri tăinuite, lipsa totală de psihologie, câte un ucigaș psihopat și câte o cuconiță isteață-foc și
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
cum spuneam mai sus, stilul administrativ-birocratic, ilustrat de formule fixe ("pe cale de consecință", 14.04), de grupurile nominale proliferante ("acceptarea amendamentelor la apendicele anexei la Protocolul..." 14.04), de frecvența mai mare în uz a infinitivului ("acest proiect de lege urmează a fi dezbătut", 14.04; un "Consiliu... propus a se înființa", ib.; "reasigurările în România, care se propun a fi adoptate", ib.), de construcții prepoziționale atipice ("cad din incidența acestei propuneri", 10.02), de o anume preferință pentru ce relativ
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]
-
sunt, mai degrabă, excepția. Să nu se creadă însă că prozatorul este un nostalgic al vechiului regim. Dimpotrivă, el crede în valorile democrației, dar observă cu luciditate și tristețe cît de puțin au fost pregătiți românii pentru transformările care au urmat anului revoluționar 1989. Democrația a căzut ca un meteorit peste România și fiecare a supraviețuit așa cum a putut în noile realități politice, economice și sociale. Îngerul de la benzinărie este o carte despre fața nevăzută a unor realități pe lîngă care
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
mi-am permis fel de fel de nebunii pentru că nu conta. Și nu regret, pentru că acele agremente le-am avut, am gustat eu și prietenii mei din ele și era și o sfidare pe care îni plăcea să o practic". Urmează penitența. Mai întăi tănărul aspirant la literatură intră pentru șase ani "în clandestinitate", și aceasta resimțită ca fiind "foarte interesantă". După alți șase ani devine model la Școala de Arte Plastice, stănd "în pielea goală să mă deseneze fetele și
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
-și compromite adversarii, începănd cu scriitorii și cărturarii noștri cei mai de seamă?). În 1989, ăși înplinește visul din tinerețe de-a ajunge ambasador al României la Paris (ambasadorul golanilor, după cum Eugčne Ionesco s-a proclamat academician golan), după care urmează o carieră parlamentară în curs: Providența m-a făcut senator eu nu am nici un merit. Și tot ea a făcut să fiu reales. Cea mai lungă carieră din viața mea a fost cea de parlamentar. Toate acestea s-au întămplat
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
din praf le schimbă comportamentul ? Am mai scris pe această temă, inspirat și de Biblie. Dacă citim Isaia, 1/21 ...26 vom vedea clar ce rău a făcut plumbul în Cetatea lui Israel. Nu este însă clar de unde provenea. Va urma....
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
nouă legată, pe de o parte, de contextul istoric în care ele au fost create î intervalul 1940 î 1960 î, dar și de experiențe interioare foarte speciale, oarecum hașdeine, pe care artistul le face în această perioadă. Fragmentul care urmează face parte dintr-un text ceva mai amplu care va însoți imaginile din catalogul, în curs de apariție, al expoziției. (P.Ș.) ,,Noi, moderniștii, vrem să ne menținem într-o revoluție continuăîDacă se întîmplă să ne încătușeze vreo formulă, noi
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
ar fi fost un plagiat (Eugen Barbu ar fi jubilat infinit în fața acestei fantasmagorii). Emil Manu încheie stupefiant o astfel de presupunere: "Să-l credem pe Ion Caraion și să-l considerăm pe Marin Preda un plagiator? " (p. 100). Nu urmează nici un comentariu critic, nici o investigație! Într-o biografie cu adevărat serioasă nu poate fi lăsată în ceață o acuză de asemenea proporții tocmai despre prozatorul pe care ăl consideri "starostele " (?!, p. 18) scriitorilor români. Era absolut necesară o elucidare a
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
o dată în cotloanele-i cele mai ascunse și cu umile detalii salvate numai de carisma evocatorului), ci și al vieții așa-zicînd istorice, care-o înrămează mai mult ori mai puțin (ne)convenabil pe cea dintîi. Desigur, firul anecdotic nu e urmat întocmai. Un amestec de erudiție, moralități, politichie, arhaisme, năzdrăvănii lexicale, "obscenități" ș.a.m.d. predomină sub chipul unor digresiuni care ne opresc (nu fără savoare) la tot pasul. Jouisseur al asociațiilor, autorul alunecă lesne de tot de la un subiect la
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
ar fi fost un plagiat (Eugen Barbu ar fi jubilat infinit în fața acestei fantasmagorii). Emil Manu încheie stupefiant o astfel de presupunere: "Să-l credem pe Ion Caraion și să-l considerăm pe Marin Preda un plagiator? " (p. 100). Nu urmează nici un comentariu critic, nici o investigație! Într-o biografie cu adevărat serioasă nu poate fi lăsată în ceață o acuză de asemenea proporții tocmai despre prozatorul pe care ăl consideri "starostele " (?!, p. 18) scriitorilor români. Era absolut necesară o elucidare a
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
activitatea de pensionar“ pentru a coordona microcolectivul), precum și un tehnoredactor (Vasile Ciucă) și o secretară de redacție (Georgeta Cîrstea, care în august 2001 părăsea ultima corabia care se scufunda a Editurii Minerva), au fost încadrați la amintitul Institut, cărțile elaborate urmând să apară în cadrul Fundației Naționale pentru Știință și Artă, care ne-a oferit și sediul, fundație non-profit aflată tot sub egida Academiei Române, salvându-se astfel tot ce se mai putea salva din zestrea profesională a Editurii Minerva. Au putut așadar
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
iar atunci cînd o face, acestea rămîn fără răspuns. Pentru a fi mai explicit voi da doar cîteva exemple. Nicăieri în carte nu se pomenește de Tratatul Iliescu-Gorbaciov de la începutul anilor ’90. În legătură cu Piața Universității și mineriada care i-a urmat, președintele spune că se știe cu precizie că în ziua violențelor din 13 iunie în Piață nu se mai aflau studenți. Din cine erau compuse atunci acele „grupuri anarhice” care au incendiat mașinile poliției și au devastat sediile Poliției, SRI
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
regiuni a continentului s-a schimbat într-o jumătate de secol ca prin minune.[...] Asta e bine; asta dovedește netăgăduit eficacitatea principiului naționalităților pentru propagarea civilizațiunii. Experiența făcută cu tînăra Românie va fi desigur un îndemn pentru diplomația europeană să urmeze mai departe cu aplicarea acestui roditor principiu, și întrucît privește pe celelalte mici naționalități rămase încă fără stat particular. Dar, ca toate principiile, și acesta de care vorbim are un mic inconvenient, neglijabil fără-ndoială, însă destul de caracteristic pentru a
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
Simionescu și Alexandru George, performanță realizată, evident, și cu sprijinul Editurii Minerva, ale cărei merite trebuie să le pomenesc aici foarte des. Dar, după 1990, ediția s-a împotmolit și de atunci încoace abia a apărut volumul 9, în 1992, urmat de o pauză lungă și dezamăgitoare. Să mai notez că ediția a urmărit pe linie publicistică evoluția criticii lovinesciene și s-a oprit la nivelul anului 1922. Câte volume ar mai fi necesare pentru a transcrie activitatea criticului până în 1943
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
regizorul pe marginea subiectului: “Imperiul american, care domnește acum asupra lumii, va avea de respins, fără încetare, atacurile barbare, care vor fi constante. 11 septembrie 2001 a fost primul dintre aceste atacuri, care a reușit să atingă inima imperiului. Vor urma desigur și altele. (...) Văzut de la Washington, să fii francez, bulgar sau japonez e același lucru, toți niște barbari (...) Mă simt din ce în ce mai decalat față de societatea din jur. Cred că e semnul cel mai obișnuit al bătrîneții. Accelerarea constantă a vieții și
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
ceva în cor... Englezește... (câteva pagini lipsă...). La birou mi-am văzut colegii cu ziarul deschis la pagina a treia... Acolo era publicat comunicatul Ministerului de Interne. Clasic. Vrând să fugă de sub escortă și nerespectând somațiile legale, au fost împușcați. Urma lista. Cu Codreanu în frunte. Regele fiind plecat, răspunderea cădea pe umerii lui Călinescu... Pe când formula „vrând să fugă de sub escortă“ era a lui conu Costică Argetoianu, prieten cu Armand Călinescu și „Venerabil de gradul 33“. Amănunt esențial... Cazna lui
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
față de tradițiile europene, pe de alta o anume familiaritate, o experiență a conviețuirii (mai puternică, se pare, în discursului estic decît în cel occidental). Totdeauna interesant și semnificativ rămîne și felul în care sînt descrise tradițiile iudaice. În cele ce urmează, excludem din discuție textele dogmatice sau propagandistice, pentru a ne opri asupra discursului jurnalistic: cel mai potrivit indicator al mentalităților, stereotipurilor, tendințelor generale dintr-un anumit moment istoric. În jurnalism, fiecare dintre cele două tendințe pomenite se poate asocia cu
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
fie în vreun fel elvețiene.Trebuie să încetăm să mai favorizăm apariția unor fenomene atît de cumplite precum cele generate de ideologia sîngelui și a gliei, petrecute în secolul XX. Unul din aceste episoade apare și în romanul meu. R.B.: Urmează banala întrebare cu care de obicei se încheie interviurile: la ce lucrați acum? C.H.: La o istorie complementară aceleia din romanul Muzica înghițită, al cărui principal personaj a fost mama. Acum este la rînd tatăl. Acțiunea se petrece în Elveția
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
un plutonier... Aici nu e de voi! E treabă de Stat. Cum arăta plutonierul ? întrebau anchetatorii, oamenii lui Horia Sima. Țăranii au o memorie și un spirit de observație grozave... După răspuns a fost identificat nenorocitul. Iar după el au urmat ceilalți. Nici șoferii n-au scăpat! Am citit declarația plutonierului. Vechiul meu prieten, Alecu Rioșanu (subsecretar la interne sub Antonescu), mi-a arătat dosarul... Atât plutonierul, cât și țăranii susțineau că drama a durat o oră! Cel puțin. De ce atâta
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
pagini, cădem din loc în loc peste câte o reflecție generalizatoare: „Mi se pare limpede că ’ne țesem’ viața într-o dulce inconștiență și că numai de la un anumit punct al ei ne dăm seama de ceea ce suntem și de ceea ce urmează să devenim.” Dincolo de aparența de truism, e disimulat aici tragismul intrinsec al acelui „anumit punct” în care se află memorialistul la data evocărilor: punctul de unde se distinge cu claritate în față capătul drumului sau „ceea ce urmează să devenim.” Momentul e
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
suntem și de ceea ce urmează să devenim.” Dincolo de aparența de truism, e disimulat aici tragismul intrinsec al acelui „anumit punct” în care se află memorialistul la data evocărilor: punctul de unde se distinge cu claritate în față capătul drumului sau „ceea ce urmează să devenim.” Momentul e cu atât mai tensionat cu cât e însoțit și de teama că episoade semnificative ale trecutului au tendința să se sustragă memoriei: „De fiecare dată am sentimentul că izbutesc să rețin o întâmplare extrem de importantă pentru
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
m-am implicat. Dar reproșul esențial se referă la Academia Română: ar fi vrut să refuz a deveni membru, sau - dacă accept - să provoc un scandal imens, demascând prezența în acest for a unor politicieni siniștri. Refuzul meu de a-i urma recomandarea a determinat ruptura unei prietenii de o viață întreagă. Ultima mea scrisoare, nedeschisă, a rămas pe noptiera sa din spital: n-a mai dorit să asculte ce aveam de spus...” Și, peste câteva rânduri, ca ușa ce se închide
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]