7,316 matches
-
m-a învățat nimic de bunăvoie. Știam amândoi că nu voi deveni fotograf, totuși mă înfuriam dacă expuneam prea mult, dacă hârtia primea lumină sau dacă vărsam soluțiile. Îl ajutam în atelier, iar vara prin curte, să scoată din magazie ursul sau lupul, pușca Winchester sau vreunul dintre costume, la comanda clientului. Costumul de vânător, de indian, costumul Drumețului Inocent, la alegere, dar aveam și o rochie albă de dantelă, pentru doamne, cu o bicicletă, pentru poza de mare succes „Muțunache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
toate pozele posibile, iar pe deasupra mai aveau și idei personale. Că cică să-și bage mâna în gura lupului și dacă avem o sticlă de bulion în casă și că ce-ar fi dacă i-am pune, în plus, și ursul în cârcă. Engelhard îi sfătuia întotdeauna să renunțe, aproape duios, dar mereu înțelegător și, numai ca ei să aibă întotdeauna cu o fotografie mai mult decât ceilalți, se ducea în magazie să scotocească după șoimul acela de vânătoare putrezit, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a intrat în atelier un bătrân. Era desfășurată tocmai pânza cu Lacul la asfințit. S-a oprit în fața ei, o privea și bătea din picioare. Clătina din cap, dar n-a scos nici un cuvânt. Eu m-am ascuns în dosul ursului, să nu mă vadă. Îl priveam de acolo și aproape plângeam. Engelhart nu știa ce să creadă, dar n-a intervenit, cum nu intervenea niciodată — E vreo problemă? Vă nemulțumește ceva? l-a întrebat el plin de speranță pe client
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Nu vă sfiiți - l-a îndemnat Engelhart. Eu încerc întotdeauna să pun în practică observațiile clienților mei. — Cum să vă spun? Nu sunt aici decât de o săptămână, dar am observat că soarele nu apune în partea aceea. Am îmbrățișat ursul de la spate și am izbucnit în plâns și mi-am amintit totul. Îl strângeam de-i pârâiau paiele și mi-am ascuns fața în blana lui, ca măcar pe mine să nu mă audă. Engelhard plesnea de fericire. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
el în atelierul din stațiunea balneară. Din cap până-n picioare, chiar în costumul acesta, să zicem în fața sobei. Ar fi și caracteristic, pentru că el, la balul feroviarilor, începe să danseze întotdeauna de la sobă. N-am îndrăznit să ies din dosul ursului. Oricum va veni după-amiază după fotografii, și poate atunci. După ce bătrânul a plecat, Engelhard a încercat să mă liniștească, dar nu trebuia. M-am liniștit plângând. Nu înțelegea nimic. — Rar întâlnești oameni ca ăsta - mi-a spus el. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din care duhoarea de hoit se răspândește prin apăsarea unui buton. Iar când își termină treaba în jurul gospodăriei, toți țăranii din sat lucrează numai pentru el. Familiile instruite se așezau și, la lumina lunii, modelau din lut o mulțime de urși morocănoși ocrotindu-și puii. Aveau cu toții numai de câștigat: țăranii se distrau, partenerul meu a început să aibă tot mai mulți bani, iar turiștii se consolau într-o oarecare măsură pentru tot ceea ce pierduseră din cauza atelierului fotografic închis. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
într-o oarecare măsură pentru tot ceea ce pierduseră din cauza atelierului fotografic închis. De obicei, cumpărau dintr-odată câte doi, pentru siguranață, căci drumurile de întoarcere erau tare complicate. S-ar putea să se spargă și știu toți nebunii că un urs lipit nu mai e atât de valoros. Nu ți-e rușine? l-am întrebat, nu din superioritate morală, ci din curiozitate. — Mi-e rușine toată ziua, dar degeaba. Când îmi calculez venitul, îmi trece. Apropo! Domnul Engelhard nu făcea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mai indecentă poziție în care pot să stau în fața Domnului. În timp ce lucrează în mine, plănuiesc ce, cui să vând. Totul la jumătate de preț sau nici măcar atât. Pot să contez pe Moriț. Și am să-i cer ca amintire un urs. Puiul de urs o să-l distrug. Și mai am nevoie de haine. De Ziua cea Bună și gata. Teminați odată! îmi vine să strig. Mai durează mult? întreb eu, dar nu zice nimic. Îmi trebuie haine. Ziua cea Bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în care pot să stau în fața Domnului. În timp ce lucrează în mine, plănuiesc ce, cui să vând. Totul la jumătate de preț sau nici măcar atât. Pot să contez pe Moriț. Și am să-i cer ca amintire un urs. Puiul de urs o să-l distrug. Și mai am nevoie de haine. De Ziua cea Bună și gata. Teminați odată! îmi vine să strig. Mai durează mult? întreb eu, dar nu zice nimic. Îmi trebuie haine. Ziua cea Bună și gata. Simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mult? întreb eu, dar nu zice nimic. Îmi trebuie haine. Ziua cea Bună și gata. Simt că mi-a intrat cu fierul până la inimă. — Numai copilul! îi spun cu voce tare. — Fătul - mă corectează el. Așadar Ziua cea Bună, notele, ursul local. Iar costumul lui Benjamin în formol. Da, o să fac rost de un borcan pentru el. Ghemuit în soluția aceea, sigur va arăta ca un creier negru. — Cât mai durează? mă interesez eu. E o chestie de minute? Un dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Adevăratele lupte se duceau a doua zi după-amiază, în legătură cu cine trebuie să ajute la curățenie. Tom m-a luat în brațe la jumătatea holului, cu mult entuziasm. E înalt și lat în umeri și am dispărut în îmbrățișarea lui de urs pentru o vreme. —Sam, arăți minunat! a spus bucuros peste capul meu în timp ce încercam să tușesc, cu gura plină de fire din puloverul lui în care mă strivea. într-un final mi-a dat drumul. Am îndepărtat niște scame de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
putea topi gheața din inimi și de peste tot. În toiul rumorilor apăru un om mascat, care se sprijinea grațios de coada lucioasă a pianului. Era lung și musculos, fața - deși mascată - dezvăluia profilul său de vultur, vocea amintea mormăitul unui urs. Costumul lui de carnaval era ca o piele verde, croșetată din lână, din cap și până în picioare, lăsând vederii liniile și curburile trupului său viril. Ducea, cu grația unei fete, un coș plin de sticle și sticluțe. - Cine mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
doamna Palade peste două săptămâni, în biroul ei. - Înțeleg, zise Abdulah, cu fața suptă de foame. Și totuși, nu credeți că... Deodată, un zgomot necunoscut îl opri brusc. Părea că orăcăise o broască și în același timp se bășise un urs. Intrigați, Abdulah și doamna Palade se uitară în toate părțile, încercând să vadă cum și de unde vine sunetul. În clipa în care se auzi din nou, însă, Abdulah fugi din birou de jenă. Bășina de urs nu era de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
timp se bășise un urs. Intrigați, Abdulah și doamna Palade se uitară în toate părțile, încercând să vadă cum și de unde vine sunetul. În clipa în care se auzi din nou, însă, Abdulah fugi din birou de jenă. Bășina de urs nu era de fapt altceva decât zgomotul făcut de stomacul său înfometat. Inutil de spus că nici unul dintre așa-zișii săi prieteni, colegi și vecini de bloc nu îi împrumutară lui Abdulah, mai nou Irimescu, nici măcar o sută de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care conducea și strunea cu indicații scurte un grup numeros de închipuite fețe cerești. Erau Hipnos, cel cu somnul și fantasmele întunecate, Eugen, zeul cuzineților, Nemesis, răzbunătoarea, Enlil, Ra, Eter, lumina veșnică, Reea, pământul, fiica Gheei, Hera, apoi Baluba, stăpânul urșilor și fiu al unui robot, Marduk, celebrul Indra, Vali Nebunu’, Hades, Elefterie, patriarhul Pleistocenului, precum și John Gaudeamus, regele swing-ului, majoritatea fumegânzi și translucizi ca niște aburi, unduind asemenea fuioarelor și abia văzându-se, ceea ce însemna, destul de evident, faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de temperament care se remarcă prin zboruri în direcția Spiritului și a Dreptății, prin elanuri deosebit de puternice și traduse în acțiune, tocmai acele epoci par deosebit de înfricoșătoare pentru că în ele își dau întâlnire fărădelegi nemaivăzute și ticăloșii diavolești. Asemeni unui urs cu căpățâna însângerată și spartă care lovește o bârnă atârnată de o frânghie și care e lovit de această bârnă cu atât mai tare cu cât el însuși lovește mai tare această bârnă, omul se chinuie și se irosește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ușor aplecat, încercând să se ferească cât de cât de ploaie. Dincolo de întunericul copacilor trosni o creangă uscată. Aproape încremeni de spaimă. Brusc, își aminti de poveștile care circulau printre șoferii de la garaj. Se spunea că prin părțile lor apăruseră urși. Erau aduși din alte zone, mai intens populate unde începuseră să dea iama prin gospodăriile oamenilor. Deoarece nu era permis să fie împușcați, îi prindeau și apoi îi relocau în locuri nepopulate. Nu se semnalaseră atacuri, ba nici măcar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Spera totuși să vadă măcar ochii sălbătăciunii sticlind ori să-i distingă silueta întunecată. Da și, dacă o vedea, ce putea să facă? Nu mare lucru, dar cel puțin afla de unde vine primejdia. Bineînțeles că printre trunchiuri nu era nici un urs. Atât cât putea distinge prin lăstărișul des, nu era nimic. Îi era frig, hainele se udaseră de tot, ploaia pătrunzându-l până la piele. Mergea tot mai repede iar la un moment dat chiar începu să alerge. Nu știa dacă fugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el să se îmbărbăteze singur. Și apoi, ce ar putea să vadă prin ceața asta atât de groasă? Plecă mai departe, atent la toate zgomotele din jur. Un gând îi trecu prin minte, își aminti din nou de poveștile despre urși. Într-adevăr oricui i-ar fi fost imposibil să străbată cu privirea prin negură. Sălbăticiunile nu aveau însă neapărat nevoie să vadă, lor le era de ajuns să simtă mirosul. Încercă să-și amintească ce știa despre urși. Nu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poveștile despre urși. Într-adevăr oricui i-ar fi fost imposibil să străbată cu privirea prin negură. Sălbăticiunile nu aveau însă neapărat nevoie să vadă, lor le era de ajuns să simtă mirosul. Încercă să-și amintească ce știa despre urși. Nu mare lucru, dar era sigur că au un simț olfactiv foarte fin, ca toate animalele sălbatice. El era transpirat leoarcă și, în mod sigur, răspândea în jur un miros caracteristic de om și de frică totodată. Parcă învățase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucru, dar era sigur că au un simț olfactiv foarte fin, ca toate animalele sălbatice. El era transpirat leoarcă și, în mod sigur, răspândea în jur un miros caracteristic de om și de frică totodată. Parcă învățase la școală că urșii nu sunt carnivori. Asta îl mai liniști puțin, dar văzuse la televizor că nu se dădeau în lături nici de la carne dacă aveau posibilitatea, se semnalaseră chiar și atacuri asupra oamenilor. Simțea cum teama îl cuprinde încetul cu încetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zbârli, în timp ce un frison rece i se scurgea pe spinare. Nu mai avea scăpare. Să fugă, era prea târziu, nu avea nici o șansă să se îndepărteze de locul acela fără ca fiara să-l poată ajunge. Acum era sigur că un urs îi luase urma. Ce, altceva, putea fi? Era singurul animal a cărui dimensiuni puteau fi comparate cu ceea ce auzise el mai devreme. Știa că ursul nu se atinge de stârvuri, așa încât se hotărî să facă pe mortul. Nu era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îndepărteze de locul acela fără ca fiara să-l poată ajunge. Acum era sigur că un urs îi luase urma. Ce, altceva, putea fi? Era singurul animal a cărui dimensiuni puteau fi comparate cu ceea ce auzise el mai devreme. Știa că ursul nu se atinge de stârvuri, așa încât se hotărî să facă pe mortul. Nu era sigur dacă îi va reuși, dar era singurul lucru pe care îl putea face. Se lăsă pe o parte, ghemuindu-se strâns la pământ, străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
până în măduva oaselor. Toată ființa lui îl îndemna să o rupă la fugă dar frica îl paralizase de tot. O amorțeală rece îi cuprinsese membrele, țintuindu-l pe loc. Își cuprinse capul în mâini și închise ochii strâns. De acum, ursul era lângă el. Costi se aștepta să-i simtă răsuflarea pe obraji. Iar se făcuse frig, o adiere înghețată îl învălui dintr-o dată, venind dinspre locul de unde bănuia el că se apropie fiara. Apoi se făcu din nou liniște. Foșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încet în barbă. Cu cine te cerți, agent? întrebă Toma fără să-și ia ochii de pe geam. Ordonați? Dacă ai ceva de spus, vorbește cu voce tare! îl îndemnă Cristi tot fără să-l privească. Nu mai mormăi ca un urs la știubeiul cu miere. Mă scuzați, domnule inspector! tresări Vasilică. Mă gândeam cu voce tare. Nu-mi dădui seama că mă auziți. Văzând că Pohoață tace, Cristian îl îndemnă din nou: Hai, dă-i drumul! Spune, ce te frământă? Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]