37,166 matches
-
sale de trenul european. De astăzi, România reprezintă ea însăși o categorie aparte în rîndul statelor care doresc să adere la Uniunea Europeană. Din 12 state candidate, România este singura ai cărei cetățeni au nevoie de vize pentru Europa. Vorbele în vînt și angajamentele neîndeplinite ne-au îndepărtat de Occident. Din acest moment putem considera vizele pentru români ca singurul indicator palpabil al temperaturii reale dintre România și Europa." Cronicarul e de acord cu nemulțumirea lui Bogdan Chirieac, dar cu ce sînt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
fiind ostracizări de diferite grade. Ați publicat totuși, în anii la care vă referiți, numeroase volume de versuri: Sufletul nostru (1949); An viu - nouă sute și șaptesprezece (1949); Tinerețe (1953); Florile patriei (1954); Versuri alese (1955), apoi Vârstele anului (1957); Dialogul vântului cu marea (1957); Sărbătorile zilnice (1961); Spectacol în aer liber (1961); Să ne facem daruri (1963). În ce măsură aceste volume poartă pecetea epocii în care au fost scrise? Ultimele cinci volume de care pomeniți reprezintă "întoarcerea poetului la uneltele sale". După
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
sau Japonia, adică o țară de care lumea să depindă într-un fel. Nu avem nici o limbă de largă circulație, ca spaniola sau portugheza, încît lumea, ceilalți, interesații, să pătrundă în marile circuite internaționale prin intermediul ei. Cine se dă în vînt după cultura noastră? Cu cîtva timp în urmă, am organizat un An cultural românesc în Japonia, pe banii japonezilor. Acum va trebui să le întoarcem gestul japonezilor, să organizăm un An japonez în România și mă apucă groaza. În mintea
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
un fel de respirație lirică: poetica poate supraviețui mulțumită lui. Insuficiența se convertește în soluție vitală, printr-un discurs declarator al unei dependențe fatale: Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,/ Atîrnînd mereu ca un fruct de o creangă în vînt,/ Ca de un arc încordat o săgeată,/ Ca de propria sa etimologie, un cuvînt" (Suficientă mie). Între sine și mulțime, între prezent și trecut, între muțenie și strigăt, autoarea se obiectivează în dezechilibru: "Mi-e greu cu mine,/ Cu ceilalți
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Dovadă că omenirea/ Și-a condamnat la moarte/ Nu atît criminalii,/ Cît sfinții" (Nord). Elocvent este peisajul suav-macabru al îngerilor atîrnînd în crengi, aidoma unor fructe uscate sau al unor spînzurați, "toți cu hainele vestejite,/ Fibroase,/ Cu aripile încîlcite de vînturi,/ De mult nemaiîncercînd să se desprindă/ Și să cadă,/ Ca și cum ar ști/ Că mai jos sunt alte crengi, pe care se veșteșesc/ Alți îngeri" (Agățați în crengi). Să fie viziunea democratică doar o viziune transcendentă? Cîinele și copilul, gata să
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
acutizează pînă la paroxismul expresionist care prinde în vîltoarea lui deopotrivă structura, cromatica și epica imaginii, aburul metafizic învăluie ca o atmosferă densă nenumărate scene bizare, aproape nepămîntești, iar un simbolism difuz și tardiv alunecă în imagine mînat de un vînt care bate parcă direct din lumea lui Kafka sau a lui Gustav Mhering. Iar în spațiul acestei lumi în care misterul înalt se îngînă cu un grotesc scos, uneori, direct din rigolele existenței, se așază, învăluite cu o tandrețe virilă
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
întregi că anul acesta s-au săvârșit în țară minuni peste minuni. Pe fața pământului au apărut animale și plante nemaivăzute. Deschiși au fost ochii orbilor și destupate urechile surzilor. Mișcate picioarele ologilor au fost. Morții cei dragi au înviat. Vânturile dojenite s-au domolit, iar marea cea turbată, de-a fost certată, s-a liniștit. Bucatele și vinul s-au înmulțit. Păsările au clocit ouă de două ori, iar liliacul a dat a doua floare. Nici un prunc beteag nu s-
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
flori fără mari pretenții: După prânz, ne-am dus în grădină, și ne-am tologit sub un bătrân plop ce ne umbrea cu tufoasele lui ramuri. Daliile îmbrăcate în bogatele lor rochii colorate și gingașii tamarini se legănau la adierea vântului, în vreme ce garoafele, rozetele și micșunelele ne îmbălsămau cu dulcele lor parfum". în Flora română, grădina cu ierburi "locale" devine prilej de îndemn patriotic - și cucerire amoroasă. Onisim Cerențel îi scrie doamnei Florineasca, convingând-o de superioritatea florilor simple, românești! Bun
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
Constantin Țoiu 1952, iulie. Orașul sub pulberea galbenă de praf. Unii spun că e un praf asiatic adus de vînt de la o experiență, nimeni nu știe de care. Se lasă pe lucruri, pe orice. Îți intră în gură și cînd stai cu ea închisă și nu vorbești. Cearceafurile pline de praf și ele, se ia pe corp, îți intră în
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
El, în pat, din cauza maladiei, discută cu ea și cu slujnica bătrînă de la țară... " Ăsta nu-i praf de pe la noi, spune bătrîna ștergîndu-l cu cîrpa, e un praf mărunțel și nu se ia, cine știe de unde l-o fi adus vîntul... Și să nu cadă el... Să stea el așa zile și zile de nu se mai vede soarele... Coniță, zău dacă-i lucru curat. E de la vrăji, cine știe, zău parcă e seară mereu, nu știu cum să zic, nici păsările nu
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
mai au cum... Ea, conița, cu bărbatul ei bolnav este din lumea actrițelor îmbătrînite gata să iasă la pensie și care nu mai iese deloc din cauza prafului, ce stăruie în atmosferă mascînd oamenii, colorîndu-i, dîndu-le aspectul unor spectre aduse de vîntul acela înălțat parcă de pe stepele asiatice de dincolo de Urali... În afară de praf, în oraș domnește acum moda proletară. Bărbații, cînd e frig, cu lodene pe ei și căciuli rusești cu clape de zici că sînt niște năvălitori abia descălecați în București
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
indecent, beteșugurile, infirmitățile... După ce ies din metrou, încep să colind orașul... Ajung la eleganta Fifth Avenue și, încet, încet, ajung în Broadway unde mă opresc la numărul 97, Broadway ARMY NAVY STORE pe cînd ziarele vechi aruncate gonesc măturate de vîntul oceanic pe calea nebună; singura stradă din New-York care o ia razna, cum îi vine, toate celelalte străzi fiind drepte ca trase cu rigla. O ia razna, la propriu și la figurat. Harlemul mizer și părăsit în aparență, hotelele de
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
grele, silențioase străbăteau spațiul de legendă medievală, germană. În mijlocul tăcerii, din cînd în cînd troznetul, geamătul cîte unui trunchi poate mai înalt decît toate și, de aceea, prinzînd numai el de sus de tot, în vîrf cîte o poală de vînt rece, tăioasă, nepercepută de ceilalți arbori mai mici, turbura liniștea. Pămîntul uscat, plin de cetina îngălbenită mirosea a rășină curată, a biserică în sărbătoare. Numai fagii luminoși, prietenoși, păgîni (i se păreau inginerului-vagabond), cu trunchiurile lor îndrăznețe, imponderabile, ca aluminiul
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
nu spune publicului "am să cânt pentru dumneavoastră" sau "am să dansez pentru dumneavoastră", ci "am să gândesc pentru dumneavoastră". Gândirea în desfășurare devine spectacol: " Sfârșitul lumii dac-ar fi să fie/ Ce-ar fi mai mult decât explozia-n vânt/ A unui glob de păpădie/ Care dispare semănând?// Pe sine însăși lumea încă vie/ Se înmulțește dispărând: Sfârșitul lumii care întârzie/ Amână alte lumi, la rând." (Sfârșitul lumii) în carte nu există nici un text mortificat. Poemele nu au toate aceeași
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
de aplauze, iar studiate de critici suscită numeroase interpretări. Un asemenea poem este Suficientă mie, a cărui rezonanță rămâne multă vreme în conștiința cititorului: " Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,/ Atârnând mereu ca un fruct de o creangă în vânt,/ Ca de un arc încordat o săgeată,/ Ca de propria sa etimologie un cuvânt.// Ce-am însemnat înainte de-a fi fost pe pământ,/ Ce sens visat de demult devenit speranță uitată/ Mă străbate sărind peste rând/ și făcându-și
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
asociază, în mod tipic, urării; în același timp, textul pune în evidență, printr-o simplificare care alunecă în comic involuntar, clasicul paralelism cu natura devenit clișeu școlăresc în interpretarea poeziei populare: "Cu începerea scrisorii / îți doresc mirosul florii / și pe vîntul care bate / îți compun această carte". Cele mai amuzante sînt detaliile banale prezentate ca acțiuni pregătitoare și însoțitoare ale scrisului - "Aseară la ora șase / mi-am tras scaunul la masă / și pe el m-am așezat / și de scris m-
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
și pe el m-am așezat / și de scris m-am apucat". Evident, în mod simetric începutului e tematizat și sfîrșitul comunicării, așa cum se întîmplă în fragmentul care urmează, introdus tot printr-un vers de tipul "descriere de natură": "Bate vîntul de la munte, / aș avea de scris mai multe, / dar din scris mă mai opresc / să văd ce răspuns primesc". Textele din care am citat mai sus pot fi comparate cu cele - foarte numeroase - dintr-o mai veche colecție de folclor
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
eșecului: Adevărata măreție a lui Iona - nota Nicolae Manolescu într-o cronică din 1968 - este de a fi luat cunoștință de sine, de forța sa: de aici înainte, el va putea fi ucis, dar nu înfrânt". Nu erau vorbe în vânt. Într-un grad sau altul, și lucrul se poate constata urmărind biografiile auctoriale, scriitorii de valoare au făcut ei înșiși experiența acestei măreții. Tot avea Iona senzația de a fi "geamăn" și nu știa cu cine. Ei bine, a fost
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
s-a pornit nu doar cu stângul, ci și cu josul în sus. Fără o lege a lustrației, care să stipuleze limpede cine, de ce și pentru cât timp pierde dreptul de a ocupa anumite funcții publice, totul e vorbă în vânt. Prin înființarea Consiliului, s-a oferit cu cinism iluzia că lucrurile se vor rezolva de la sine și că în viitorul parlament și în alte instituții publice nu vor intra uneltele fostei Securități! Or, în clipa de față s-a ajuns
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
le fure". Și într-un plan pitoresc, coroborîndu-l pe cel dintîi: "Faimoșii blue jeans, în fond niște nădragi de lucru, cuceriseră lumea întreagă și nu rubașca, tineretul crescut și educat pînă la sațiu în spiritul "umanismului socialist" se dădea în vînt după rock and roll și nu după cazacioc, cînta cu plăceri cvasi-religioase Stranger in the night și nu Kalinka, Kalinka maia. Aceiași tineri, crescuți în spiritul lui Pavel Korceaghin, Pavlik Morozov și Zoia Kosmodemianskaia, se identificau cu James Dean, Elvis
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
Marina Constantinescu * Stau și mă uit pe geam. Pe o antenă schimonosită de vînturi, din vîrful unei case, doi porumbei privesc lumea. Tăcut. Sînt petrecuți, cu spatele unul la celălalt. Admir un corp cu două capete. Așadar, fiecare vede alt orizont, altă perspectivă asupra norilor și florilor, asupra soarelui și a lunii, a poveștilor
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
petrec acolo, să nu-l contaminez, la rîndu-mi, cu ce-i profund în spiritualitatea și credința noastră. O ctitorie de care nu avea voie nimeni să se atingă. Și, totuși. De anul trecut, din vară, ne luptăm cu morile de vînt. Nepriceperea și reaua-credință sapă și sapă și sapă. Pelerinajul spiritual de la Muzeul }ăranului Român s-a mutat vis-ŕ-vis, la mormîntul lui Horia Bernea. Paznic neputincios. Mai rău, s-a încercat refacerea, din memoria neexersată cu acest tip de exercițiu autentic
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
noastră până de curând, pe de altă parte să dezamorseze prejudecățile cu privire la Europa. În ceea ce privește ideologia de dreapta, Adrian Marino e tranșant într-un subcapitol intitulat Teoriile antieuropene: Nae Ionescu, Noica, }uțea. Scurtele analize și concluziile teoriilor celor trei din Roza vânturilor, Modelul cultural european și Proiectul de tratat, Eros... nu mai lasă loc nici unui comentariu. Bun cunoscător al istoriei ideologiei românești, Adrian Marino face apel la exemple din istoria noastră cultural-politică pentru a demonstra deopotrivă tradiția și deschiderea istorică a românilor
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
săltăreț e versul în Tablou de seară, alterat de inserția câte unui neologism distorsionat: "Orizontul/ se poleie"; "Deja moare/ Cel din urmă/ Raz de soare"; Chiar divina/ Cântăreață/ Cu blândeață/ Grea și multă/ Nu prelude! Ce se-aude/ Doar e vântul/ Cu al său șuier?/ Ba, e cântul/ Unui fluier!" (p. 52-55). Simțul poetic al naturii nu are deocamdată suficientă experiență de transpunere artistică. Un limbaj pre-eminescian emană desuetudine: "Luna-i tristă și moroasă/ Decât ea mai trist sunt eu/ Tristă
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
chinul, mâhnirea au pus stăpânire pe sufletul adolescentului. Nopțile, plâng până și florile, "încinse în lacrimi" (p. 44). Cad stele palide, ce răspândesc confuzia între viață și moarte (p. 45). Râsul este învins de "durerea infernală" (p. 46). În poemul Vântul bate miezul nopții, lacul plânge și el, impresionat de povestea tristă a poetului (p. 51). Durerea lui nu are nici o consolare și o constată, ca Octavian Goga, extinsă la întregul neam: Se plânge poporul în grea sărăcie,/ Un altul suspină
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]