3,550 matches
-
se apucă să-i prepare cele două poțiuni. Guibert o întâlnise prima oară în timpul refugiului. Trăia din ajutoarele pe care statul le acorda refugiaților. Spăla rufe într-o copaie mare, în noroiul din preajma fântânii de la porțile Toulonului, cu picioarele goale vârâte în niște cizme soldățești. Alături erau Paolina și Elisa, surorile tânărului Napoleon. Încă de pe atunci Marioritza avea o mare influență asupra lui. Tendința de a se face temut și ascultat, instinctul de dominare cedau în fața ei. Cu părul fluturând mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
jăndarii? Cine slujbașii mai măricei, cu lefuri mari, de trimăși În colònii? Neghina, pleava, drojdia, scursura de la ei din Regat! Care cum face o poznă la ei, pentru care ar trebui să Înfunde pușcăria - pașol na Rumânskii Sibir! În loc să-i vâre la ocnă, la ei, de răi, ni-i trimete nouă, de buni, oameni buni! Da’ ci-i pământu nostru al Moldovei, dom’țători: groapă di gunoi? umblătoare? Da uită-te la ei cum ne vin când ne vin; desculțăi, dezbrăcățăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că o să le venim Învățători În sat... Basarabenii noștri, ei Își zic: primitori, bucuroși de oaspeți, dar uneori zău că-ți vine s-o iei la fugă, ori să le pui În cap strachina, tava, ulciorul pe care ți le vâră-n mână, În gură, În suflet: Da’ ia mai luaț’! Da’ ia mai cinstiț’! Da’ ia mai gustaț’ și din aiastalantă, da’ Înc-o lecuță...» -și când culeg poamele și când taie porcul și când au nuntă, botez, Înmormântare, ori, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ne ducem să ne uităm: Bărbații În vârstă sapă gropile. Dar o iau la goană când se apropie flăcăii cu tărgile. Mama se supără, Îi ceartă, Îi amenință, mai și plânge și așa, plângând-beștelindu-i, Îi scoate de pe unde s-au vârât și-i silește să se apropie; și să-i Îngroape. Mai mult de mila mamei oamenii dau fuga: Îi răstoarnă, fuga-fuga, În gropi și vâslesc fuga-fuga din lopeți; să-i astupe; să nu pută. După aceea se răspândesc care Încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să mănânc (așa-s copiii!). Mama i-a spus Teclei să insiste, la nevoie, să mă silească (c-așa se face binele: cu de-a sila) dar mă las eu? ; să-mi dicteze mie o fată? Tecla vrea să-mi vâre cu forța mâncarea În gură - să tot Încerce! Mi-e ușor să nu mă las și-i și spun: - Nu mă las și nu mă las, Îi comunic liniștit. - De ce, Întreabă ea, fără interes. - Fiindcă nu vreau să mă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mine cu mâinile mele. Las la o parte amănuntul că m-ar azvârli mama din casă cu tot cu pește, că ea nu-și spurcă oalele și sufletul - dar n-aș apuca să-i dau prilejul să mă certe că i-am vârât În casă broaște-cu-solzi... Așa, fiindcă nu m-ar lăsa Mănenii. Nu mi-ar cere, mi-ar comunica: - Acela (sau: aceia) mi-i dai mie! De când mă știu pe două picioare, primăvara-vara-toamna - la gârlă mă știu, cu copiii. Scăldându-ne, stropindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întrebe. - ’Ntreab-o câți ani are, Îl dezleagă Mătușa Domnica. Moș Iacob trage mult aer În piept, apoi, de parcă s-ar azvârli de pe pod În gârlă - la vreme de secetă: - Devușca, daragaia! Câți la tine, aiasta, let? HÎ? Let, let? - Își vâră mâinile cu degetele rășchirate sub ochii tătărușați ai devușcăi și le agită: Scolco? Scolco? Devușca, la Început se ferise - să nu-i scoată bătrânul ochii. Dar acum a priceput - și râde! Râde, de parc-ar cânta; râde, gâdilată, cu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
asta... Și asta... Uite, asta-i pentru la iarnă, când o fi frig, brrr! - mama tremură foarte tare și foarte bine - devușca râde, o bate pe mama pe umăr, stând pe scaun. Și asta-i pentru... Pentru? Mama s-a vârât Între ea și mine, cu spatele Încoace; ca să nu văd eu ce-i arată. Se apleacă spre parașutistă, Îi tot șoptește În românește - de unde rusește? Văd umerii devușcăi ridicându-se, a nepricepere. Mama o ia de la capăt cu arătatul. - Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dată Îndeplineam rolul, rostul meu: alergam În casă, luam o brăcace (un ulcior tronconic și cu buza foarte evazată, aproape ca un bild suprapus - special pentru ce urma să fac) și coboram În beci. Dezbârnam vrana cu ciocanul de alături, vâram În poloboc chișca - nici prea mult, să nu stârnesc drojdia, nici prea puțin, să nu trag aer sugeam o dată, de două ori; a treia, ca-n poveste, era cea bună: venea vinul - Îl Îndreptam spre brăcace, apoi scuipam, o dată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zicea Moș Iacob ceea ce zicea și din care eu nu Înțelesesem nimic pe loc, ci mai târziu, mult mai târziu, fiindcă Îmi spuseseră părinții: Mănenii aveau colindele lor, „păgâne” și amestecate, doar câte un vers, cel mult o strofă se vâra, să amintească despre Isus, că s-a născut, numaidecât se Întorceau la cerbi și brazi, la nunți cu stelele, iar de colindat, colindau cum se colindă: În cete, umblând din gospodărie În gospodărie după prietenie și neprietenie - și chiar dușmănie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aceea îi amintea de zilele de festival, când i se aduceau cadouri. Îmi poți spune, Baba, când mă pot aștepta să am un fiu? îi șopti el. Sampath, nefiind în dispoziția necesară să-i răspundă, își retrase piciorul și-l vârî sub el. Se temea puțin de polițist, care nu numai o dată țipase la el când ignorase regulile de trafic în timp ce mergea cu bicicleta la serviciu. — Nu trebuie să te-ngrijorezi, îi spuse grăbit domnul Chawla, nedorind să-l supere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ape erau miliarde de țânțari, formând adevărați nori care, la lăsarea serii și în zori, acopereau soarele și făceau viața imposibilă oricărui om sau animal ce s-ar fi apropiat. Gacel văzuse cămile înnebunite de durere când țânțarii li se vârau grămadă în ochi și în gură, care o rupeau la fugă bezmetice, aruncându-și încărcătura sau călărețul la pământ și dispărând din fața ochilor, ca să nu se mai întoarcă niciodată. Pe malul unui sebhka trebuia să treci, prin urmare, doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar zice că amintirea ei te urmărește și te chinuiește. Cu toate astea, faptul că le-ai tăiat gâtul soldaților te lasă total indiferent. Nu primi răspuns. Targuí-ul se mulțumise să ridice din umeri și își vedea de treaba lui, vârându-și curmalele în gură pe sub văl. — îmi ești prieten? întrebă Abdul pe neașteptate. îl privi surprins: — Da. Bănuiesc că da. — Tuaregii își scot vălul în fața familiei și a prietenilor... Dar tu încă n-ai făcut asta în fața mea. Gacel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
celor de aceeași rasă, știi tu... încearcă să te întorci cu informația de care am nevoie. — Dacă bănuiesc că vin ca spion, tuaregii ăștia sunt în stare să-mi taie gâtul. — Dar dacă n-o fac, o să fii caporal. îi vârî în palmă un pumn de bancnote mototolite. — Convinge-i cu asta. Sergentul major Malik-el-Haideri îi cunoștea bine pe tuaregi și-i cunoștea bine pe sclavii lor. De-abia adormise, când simți pași în apropierea cortului său de campanie. — Domnule sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
poate ține lângă ea, ar trebui să renunțe la el, dar nu așa merg lucrurile Într-o relație. Lesley se Încăpățână să se bosumfle. Nu văd ce motiv ar avea. Tare aș fi vrut să mă aplec și să-i vâr lingurița de ceai pe nas; măcar așa să mai zdrăngănească ceva prin capul ăla sec. Nu i-ar strica o schimbare. 4 După cum mă lămurise deja Linda, eu nu eram invitată la ședința din seara aceea, iar acesta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ca să pot ține sub observație coridorul. Nu a intrat nimeni, În afară de Jeff, care a venit cu mine să arunce o privire. Bănuiesc că nu-i prea venea să creadă. Dar a făcut și el ceea ce făcusem și eu - și-a vârât capul pe după marginea ușii ca să se uite Înăuntru. Nu a atins nimic. — Ați mai văzut și pe altcineva cu excepția domnului Roberts? — Cine e domnul Roberts? am Întrebat pe un ton neutru. Polițistul răspunse răbdător: — Domnul Jeff Roberts. — A, da. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
adresă din Holland Park și mențiunea „cam Între șase și nouă“; cealaltă era cartea de vizită a lui Felice Bortshe, groasă și albă, pe care nu scria decât „Felice Bortshe, Consultant de Artă“, plus o adresă de New York. Le-am vârât pe amândouă În buzunarul blugilor. Încă stupefiată, am privit către Chestie. Pe viitor, trebuia să mă deprind să-i spun Planeta Nedescoperită. Dar, cum aveam să-i zic Fiicei Chestiei, dacă vreunul dintre clienții lui Felice Îmi va comanda să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Sam, zise Lou. Tu răspunde-mi la Întrebare. El se foi pe bancă, Întreaga sa degajare pierind fără urmă. Lou Îl transformase Într-un puști de școală generală, pe care maică-sa tocmai l-a prins fumând În dormitor. Își vârî mâinile În buzunare și Își plecă ochii. O pală de vânt mătură strada, făcându-mi părul să fluture și așezându-l la loc cu o grabă prea puțin măgulitoare. OK, am Înțeles, trebuie să-l spăl. — Nu știu despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mare nefiind vrednică să-i primească apa. Ai cuvântat frumos, fie ca gura ta să se umple cu aur, spune Nasr, după cum Îi stă În obicei. Poetesa se apleacă deasupra unui taler imens, plin cu dinari de aur, Începe să vâre monedele, una câte una, În gură, În vreme ce asistența numără cu glas tare. Atunci când Djahane Își Înăbușă un sughiț, gata să se Înece, Întreaga curte, În frunte cu monarhul, izbucnește Într-un râs sincer. Cămărașul i-a făcut semn poetei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
postul, făcând legământ să câștig mai târziu zilele pierdute. Cadiul se sperie, asistența se frământă, fața suveranului este indescifrabilă. Hotărăște să-l isodească pe Abu Taher: — Tu, care ești un cunoscător al tuturor ascuzișurilor credinței, poți să-mi spui dacă, vârând monedele de aur În gură și scoțându-le de Îndată, khwaje Omar Încalcă postul? Cadiul adoptă tonul cel mai neutru: — Vorbind la modul cel mai riguros, tot ce intră pe gură poate Însemna o Încălcare a postului. Și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un dezechilibrat și un obsedat, nu-l frecventați mai mult decât trebuie. Îi port multă afecțiune, e mai sincer și mai credincios, mai pur chiar, neîndoielnic, decât toți discipolii mei, dar este capabil de cele mai Îngrozitoare nebunii. Oftă, Își vârî mâna În buzunarul largilor pantaloni cenușii pe care-i purta pe sub tunica albă: Iată zece livre de aur, dați-i-le din partea mea; nu mai are nimic, Îi este, poate, foame, dar e prea mândru ca să ceară de pomană. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o parte ca să-și cumpere protecția la Curte. De acolo ne vin toate nenorocirile. Vistieria fiind goală, șahul se Împrumută de la ruși și de la englezi care, spre a se vedea plătiți, obțin concesiuni și privilegii. Prin acest mijloc s-a vârât țarul În treburile noastre, și ne-am vândut pe nimic toate bogățiile. Noua putere este pusă În fața aceleiași dileme ca și foștii conducători: dacă nu reușește să perceapă impozitele În maniera țărilor moderne, va trebui să accepte tutela Marilor Puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
arătam și eu bine și am ieșit în stradă. Signora Maria ne dăduse ceva ca să ne poarte noroc. O poză cu Madonna, în format de buzunar. Tata avea în batistă niște frunze uscate, a luat câteva și mi le-a vârât în buzunar. „De la bunica. Aduc noroc!” De acum înainte, nu ni se mai putea întâmpla nimic rău. Bunica și Madonna vegheau amândouă asupra noastră. Tata m-a luat de mână și am pornit spre stația de autobuz. Ședeam pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Opera nu mai dădea spectacole și mama exersa acasă pentru stagiunea din toamnă. Exercițiile ei la vioară se auzeau pretutindeni în casa scărilor, ca și sus, pe acoperiș. Vioara stătea totdeauna într-un colț al sufrageriei, sprijinită de perete și vârâtă într-un toc de piele, iar mie îmi era interzis s-o ating. Mă temeam mereu că are să alunece și o să cadă. Oricum, era un lucru vechi, din Italia. Cândva, dacă vom ajunge cu toții în vest, mama o va arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din tabel. Dar așa spunea sectoristul. Când sectoristul suna la apartamentul nostru, ușa de la bucătărie se închidea în spatele lui și al tatei. O oră mai târziu, se deschidea iarăși. Între timp eu n-aveam voie să ies din sufragerie. Sectoristul vâra carnetul de notițe în buzunarul pantalonilor și își ștergea broboanele de sudoare cu dosul mâinii. Palma lui umedă aluneca peste părul meu, degetele grăsuțe îi erau moi ca o catifea. Oare la fel se purta și cu elementele dificile? După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]