3,885 matches
-
prăvălită, În mijlocul andarun-ului, era oarecum compromițătoare, ea se putea explica lesne prin nevoia de a mă ascunde privirilor. Onoarea era salvată, așadar, dar, În ceea ce privea viitorul, era limpede că trebuia să plec. Mi se ofereau două căi. Cea mai vădită era aceea de a ieși, travestit În femeie, și de a merge la legația americană, pe scurt, de a continua drumul Întrerupt cu câteva săptămâni Înainte. Dar „mama” mea insistă să-mi schimb hotărârea. După ce făcu un tur de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sunnit și șiit, varianta ismailită a lui Hasan Sabbah și, mai aproape de noi, babi-i, cheikhi-i, bahai-i. N-am uitat să amintesc că „paradisul” nostru avea drept origine un vechi cuvânt persan, „paradaeza”, care Înseamnă „grădină”. Matthias Webb mă felicită pentru vădita mea erudiție, dar atunci când, Încurajat de elogiul său, i-am propus o colaborare regulată, păru stingherit și brusc indispus: — Vreau, Într-adevăr, să vă iau de probă, dacă promiteți să renunțați la această manie agasantă de a vă presăra textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aș fi plecat, nici nu m-aș fi Întors. Privirea Îi șovăi, adoptă tutuiala: — La ce te gândești? Răspunsul Îmi țâșni de pe buze: — La tine. De la Istanbul la Tabriz. Un zâmbet, poate stingherit, dar care nu se voia, În mod vădit, o stavilă, Îi străbătu chipul. Iar eu n-am găsit altceva mai bun de făcut decât să citez propria-i formulă, devenită, Între mine și ea, un fel de cod de recunoaștere: Nu se știe niciodată, drumurile noastre s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pasă! informase deja Adrianus, binevoitor, pe cine era și pe cine nu era dispus să îl asculte. Acum, Domnișoara se odihnea întinsă pe sofa și sprijinită disuasiv în cotul drept, pe o perniță verde de velur, cu ciucurași. Abandonând cu vădită tristețe, țigara abia începută, în scrumelniță, alături de suratele ei defuncte, distinsa amfitrioană culege din buzunarul de la piept al capotului, o batistuță turcoaz, semitransparentă, umezită în prealabil cu esență de trandafiri, o duce patetic la ochiul stîng, mai bulbucat și mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Grigore întrebă încet: ― Ești mulțumită, iubirea mea? ― M-am amuzat foarte, foarte bine, murmură Nadina și, după o mică pauză, abia stăpînindu-și moleșeală, adăugă: Dar acuma sunt așa de obosită că... Bărbatul o privea. Îi era milă de extenuarea ei vădită. Îi șopti blînd: ― Ai dansat prea mult... Ce are a face! Bine că ești mulțumită... Eu te las, inima mea! Noapte bună! O strânse în brațe și-i sărută buzele fierbinți ca flăcările. Desfăcîndu-se alene din strânsoarea lui, Nadina zîmbi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
relatării lui Isaia: în Isaia nu se găsește nici un paralelism la povestirea din 2Rg 18,14-16. Cartea lui Isaia nu vorbește, așadar, de supunerea lui Ezechia și de tributul plătit lui Senaherib pentru a-l îndepărta de cetate. În mod vădit, povestirea din Is 36-39 „înlătură” o dificultate majoră a textului din 2Rg care juxtapune fără explicații două povestiri ale eliberării Ierusalimului: prima oară, cetatea este salvată de inițiativa „umană” a lui Ezechia care plătește tribut lui Senaherib și a doua
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
spre stația troleibuzului 95, cu care ajungea în centru, de unde până la slujbă îl lua pe 88, asculta câteva minute frazele muzicale ale arhitectului. Își dăduse repede seama că acesta nu mai repetă la nesfârșit aceeași gamă, ci construiește, dovedind o vădită evoluție tehnică, mici melodii bizare pe baza ei. Degetele lui, la început atât de stângace și împleticite, deveniseră agile și suple, tari ca fildeșul la vârfuri. Totuși melodiile păreau cam fără ritm, curgând, doar note întregi sau chiar note duble
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scena. Fiica mea a ales Out of the East a lui Lafcadio Hearn. Dar acum e prea târziu ca să-ți mai citească. ― N-am să pot ceti deloc, babà, vorbi Maitreyi. Englezeasca mea e incomprehensibilă (spuse cuvântul acesta cu o vădită grijă de pronunție și accent). ― Dar, Allan, nu mi-ai spus nimic despre iubita ta, reveni Geurtie, nemulțumită că intervenția ei n-a corespuns așteptărilor. ― Oh. Lasă-mă, că n-am nici o iubită! strigai eu, înfuriat și de prostia mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mine, dar care n-are nimic de-a face cu gândirea. Din fericire, adăugă zâmbind împăcat. Orlando izbucni deodată într-un râs scurt, își scoase ochelarii și începu să-i șteargă migălos cu batista. - Ești dat dracului! spuse cu o vădită satisfacție. Dar să știi că nici Orlando nu se lasă mai prejos. Hai cu mine, că m-așteaptă o surpriză... - Care e? îl întrebă. Băiatul întinse brațul și i-o arătă. Femeia înainta încet, pe gânduri, și oarecum la întîmplare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
picioarele strânse sub corp și sprijinindu-se de pardoseală cu mâna întinsă. Erau ea și încă o colegă, Luli Constantinescu, singurele din clasă purtând uniforme de atlaz negru într-o vreme când uniformele nu erau obligatorii, și alese în mod vădit, ele două, să ocupe poziția aceea privilegiată datorită fizicului lor plăcut. Brațul Getei cu care se sprijinea de pardoseală își amintea Paul era ușor îndoit din cot spre interior, adică invers decât firesc, spre șold, atât era de elastică. Îi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un spațiu de participare la spectacolul sportiv/gradene; un spațiu administrativ, ospații de intrare, olocuri numerotate, otribune speciale cu grad diferit în ierarhia: materială, politică și socială. Olimpismul reprezintă în mileniul al treilea o participare sportivă structurantă universală, cu un vădit caracter moral, olimpismul se bazează pe fairplay și începe să aibă o amprentă economică, prin subordonarea la un grup mic, la câte o afacere, la obținerea de informații, prin transmiterea unor reclame. Federația română de patinaj Funcția socială organizatorică a
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
segmente care participă la formarea articulației respective se micșorează, se execută în plan sagital, extensia este mișcarea inversă celei de flexie, prin care două segmente articulate între ele se îndepărtează unul de celălalt, se execută în plan sagital. Procesual trebuie vădită influența procedeelor de relație dintre public și corpul sportivului performant, trebuie menționată transferarea sportivilor în antrenori și arbitri sau finanțatori, trebuie comentată renunțarea la imaginea jocului ca euforie gratuită, căci reprezintă o dirijare a jocului, către un sistem de exerciții
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
erou, eliberarea mulțimii de frica de moarte și de zei. Trebuie să utilizăm un sistem fairplay cu irizații istorice, economice și sociale în analizarea fenomenului sportiv din perspectivă culturală, întrucât sorgintea religioasă a sportului presupunea adesea o educație cu o vădită acceptare a morții reale în lupta sportivilor (la popoarele din alte continente, la romani și celți în Europa prizonierii erau sacrificați, să nu uităm de Abraham și fiul său Isac!). Imaginile de la Olimpiada din 1936 au devenit modele pentru viitoarele
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
etc.), alcătuiește, utilizând preponderent termeni din această categorie, un indirect omagiu închinat dacismului și, totodată, un avertisment: Te bucură, moșule, baciule, de zestrea bordeiului, / brazii, gorunii, păstrează-i ca brâie de viscol..., fiindcă, oricum, ajungem, suntem / pe marginea genunii. Un vădit atașament față de strămoși, față de pământul natal, față de tot ce constituie zestrea neamului, se remarcă în multe dintre poemele din volum (Sfinte transfuzii, Legenda perfectă, Râu blestemat etc.): De ce, râu sărman, blestemat / (blestemat cu blestem de durere!) / de ce încă te mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Dealul, Săracul colacul și veșnicia, de pildă), R. V. Giorgioni creează pagini de poezie autentică, în care fiorul sacru se insinuează, subliniindu-și aportul la compunerea întregului. Disipate în volume, ritualurile (Mirungerea) sunt fragmente de incunabule sau epifanii. Dincolo de latura vădit religioasă, aspirația spre o lume - de a cărei existență e convins: mai este o lume pe lume - după chipul gândului poetului rămâne o permanență, exprimată metaforic și prin imaginea grădinii oamenilor primordiali, fiindcă La poarta grădinii / învârtind în aer o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lumii, neînstare să mai citească: Scriu poeme cu Îngeri / pe care nu le mai citește nimeni - / alfabetul e vechi, mâna e singură, / prea înceată, / parcă nimeni n-ar mai vrea să mai știe / lumina dintâi, necreată!..., neputința venind dintr-o vădită îndepărtare de credință. Firește, aplecarea spre sacru, presupunând o legătură străveche, de generații, poate fi, ceea ce se și întâmplă uneori, asociată cu folclorul, cel puțin la nivel prozodic și la cel al imaginarului artistic, unde se exprimă eterna spaimă a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și afurisenie, în veacul vecilor. Gestul iertării păcatelor, amplu desenate de slujitorii Domnului, nu intra în obicei. Numai Dumnezeu avea drept de iertare... Din foarte multe motive - și puncte de vedere - și această carte a lui Vasile Ilucă are un vădit caracter polemic, manifestat, în primul rând, prin comentariile pe care le face, în legătură cu o chestiune sau alta. Și sub acest aspect, epoca ce face obiectul cărții capătă o imagine “în mișcare”, în măsură să stârnească nu numai interesul, dar și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
soluție - le găsește Dumnezeu! Numai că aici lovește și în cel care nu respectă o convenție. Că ce e morala altceva decât o sumă de convenții impuse de diriguitorii societății, în funcție de ideologiile și teologiile lor. În rest... cartea are un vădit caracter moral și nu lasă nici o portiță nonconformiștilor. În fapt, ai valorificat o „morală sătească” dar și una orășenească de sorginte creștină. Nu ai dat nici o șansă „libertinismului” și „păcatului”. Prin limbajul blamant al cărții, ea se înscrie în tradiționalismul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
ea se înscrie în tradiționalismul ortodox. Încă odată subliniez puterea ta de reconstituire imaginativă a cursului narațiunii, ce-i dă atractivitate și putere de sugestie a dramaticului ei conținut. Acestea au fost primele mele impresii după lecturarea cărții, cu un vădit ton de reproș, la 25 noiembrie 2005. După două zile de meditație (27 noiembrie 2005) reiau legătura cu Constantin Clisu prin internet și aflu că inflamatele mele notițe despre cartea lui „Restul e... tăcere” nu le primise. Și o fac
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
pace ori voi râde. Dar eu am insistat cerând amănunte și mirîndu-mă în același timp că nici Eleonora nu se hotăra să pună punct jocului. ― Ce mai e nou? Cu cine ai vorbit? ― Cu o prietenă, spuse ea, în mod vădit, la întîmplare. ― Și? ― Și ce?... Ce anume vrei să știi.? îmi întoarse întrebarea, recăpătîndu-și, brusc, calmul. ― Te-au crezut, într-adevăr? ― Le-am dat asigurări că e minunat aici. Lume multă, distracție, prieteni. ― Ai imaginație, am exclamat impresionat de dezinvoltura
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Domniței Bălașa să devină pentru București, printr-o intensă campanie mediatică, „ceea ce este Mica sirenă pentru Copenhaga“. Ni se spune că Hasdeu l-a sfătuit pe Karl Stork cum s-o înveșmânteze, iar descrierea de la p. 26 e făcută cu vădită empatie. „Buclele ei se revarsă de sub un acoperământ grațios peste un ișlic de sobol împodobit cu surguciul din diamante și panaș de pene fine, cum numai femeile de neam domnesc aveau dreptul să poarte. E îmbrăcată cu o haină croită
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mea, savuram satisfacția de a-i fi păcălit pe cei care mă credeau mort". Să rezum. Ați scris biblioteci, domnilor, despre valorile "olimpiene". Ne-ați vorbit despre "seninătatea clasică", ați elogiat "nobila simplitate" a statuilor grecești și ați citat, cu vădită satisfacție, afirmația grăbită a lui Goethe după care tot ce e clasic e "sănătos", iar tot ce e romantic e "bolnav". Ați zis că "măsura" e admirabilă și că "excesul" e dubios, bătând atâta monedă pe tema "limpezimii" grecești încît
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dacă trebuie să pornim înapoi, "aventura" se îngroașă. La ultimele douăzeci de intersecții, am fost atent și n-am văzut nici un indicator pe care să scrie: "Cicero". Cristian B. oprește mașina pe dreapta, lângă un negru, și, într-o engleză vădit aproximativă, întreabă în ce direcție e Cicero avenue. Negrul pare să nu fi auzit niciodată acest nume sau n-are chef să se obosească lămurindu-ne. Ne întoarce spatele. Mai mergem o sută de metri și oprim lângă alt negru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
interesat să dezlege taina. Adică să înțeleagă și el despre ce era vorba în propozițiune. Tocmai de aceea se frăsuia de mama focului, scheuna în surdină și-și lingea botul. Din când în când, făcea câte un salt, cu intenția vădită de a atinge măcar blănița iepurașului care abia își mai mișca mărgeluțele ochilor. „Cine e persoana?” păreau a întreba privirile lui Garçon. Manuche, în schimb, o făcea pe niznaiu. Ea nu se mai arăta deloc interesată în chestiune, socotind, probabil
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
școalelor rurale din județul Vaslui, format de domnul prefect în unire cu domnul deputat Bastaki, este făcut poate formal-corect și conform cu ordinele ce ați dat d-voastră; însă accesibil de modificări, întemeite pe privirea reală a lucrurilor și pe trebuințele vădite ale localităților. Făcând acuma revizia tuturor comunelor în cari nu sunt școale, vă voi trimite în curând un tablou minuțios asupra acestora, în care veți găsi toate indicațiile necesare spre-a putea hotărî, prin proprie inițiativă, înființarea școalelor respective. Pîn-atuncea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]