3,613 matches
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > GERMINĂRI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2278 din 27 martie 2017 Toate Articolele Autorului germinări Pe verdele-ntins germinează semințe Ce cresc în celulele lor în dulcele chin al facerii, Sus în văzduh plutește licoarea unei raze Lumina se rotunjește-n boabe și-n flori Răspândind mireasma acestui anotimp sălbatic, Sălcii și plopi îmi ies în cale și ascult Chemări târzii de graur pitite-n amintiri, Se-aud pocnind semințe ce-ncearcă să
GERMINĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373412_a_374741]
-
ocări și-afronturi... Cand au ajuns la pod, Îngenunchiați în glod, Pălmuiți, loviți cu spini, Precum Isus printre păgâni, Limbi tăiate, în ochi sare, Calcați cu sete în picioare, Cu-ochii străpunși de ace, Îmbrânciți încolo-ncoace... Plângeau zarea și văzduhul Peste martirii ce-și dau duhul Loviți în piept, în cap, Pân-la cer jeliri nu-ncap... Spintecați cu ascuțișul, Jalea lor o duce Crișul Din Șimand de sub greul nor Unde-i plâng români cu dor... În apă aruncați legați, Batjocoriți
1919 de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371350_a_372679]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SUNTEM PE PĂMÂNT... Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Suntem pe pământ bătaie de clopot, Ce-mprăștie norii, aducând curcubeul, Ne mistuim în văzduh dând în clocot, Luptând pân la capăt cu dorul, cu greul... Suntem pe pământ izvor de iubire, Ne naștem din munții ce mame își spun, Și curgem prin viață căutând mântuire, Ne stingem cândva între cer și pământ... Suntem pe
SUNTEM PE PĂMÂNT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371397_a_372726]
-
Pavel: Voi sunteți temple ale Duhului Sfânt'' (I Cor. 3, 16). Aici chemăm pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe ceilalți sfinți, invocați în rugăciune, și fără această atenție rugăciunile noastre nu se întorc către noi ci rămân plutind în văzduh, nu ne folosim de ele. Este ca și cum ne-am uita într-o vitrină încărcată cu toate bunătățile, dar între noi și ele rămâne un geam și nu putem pune mâna pe ele. Astfel și rugăciunile noastre, sunt despărțite de noi
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
Pavel: Voi sunteți temple ale Duhului Sfânt'' (I Cor. 3, 16). Aici chemăm pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe ceilalți sfinți, invocați în rugăciune, și fără această atenție rugăciunile noastre nu se întorc către noi ci rămân plutind în văzduh, nu ne folosim de ele. Este ca și cum ne-am uita într-o vitrină încărcată cu toate bunătățile, dar între noi și ele rămâne un geam și nu putem pune mâna pe ele. Astfel și rugăciunile noastre, sunt despărțite de noi
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
te vezi pe tine într-o oglindă. Când simți că îmbrățișarea brațelor ei te cuprinde în suave atingeri, să știi că în universul ei a intrat o legendă a sublimului. Descătușată de propiile ei nemărginimi se va avânta toată în văzduhul dorințelor și formele ei vor fi împrumutate eternității ca un model de simboluri. O lumină romantică va pluti peste munții ei înmuguriți și pajiștile văilor îmbrăcate în florile câmpului te vor purta spre adîncurile unde și păstrează tezaurul renașterii. Fă
TEMPLUL IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371440_a_372769]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > E PRIMĂVARĂ-N SUFLET Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului E primăvară-n suflet Iarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii, Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii. Copacii își înalta smeriți, brațe spre cer, Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintată, Pădurea se alintă cochetă, în alb înveșmântată.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cânta dorul, O frunză în
E PRIMĂVARĂ-N SUFLET de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371490_a_372819]
-
un fir de iarbă și încă unul.) Priviți firele acestea de iarbă! Sunt fire de iarbă, îmi veți spune. Da, e adevărat, sunt fire de iarbă. Unul și-a ascuțit sabia și încearcă să urce cât mai sus pe scările văzduhului, în timp ce altul culege roua dimineții și parfumul florilor. Cel care urcă în văzduh va deveni în scurt timp o păstaie ce aleargă după soare. Sorele îi fură culoarea și se usucă. (Ascultă.) Firul de iarbă fură culoarea soarelui? Fânul? Dacă
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
fire de iarbă, îmi veți spune. Da, e adevărat, sunt fire de iarbă. Unul și-a ascuțit sabia și încearcă să urce cât mai sus pe scările văzduhului, în timp ce altul culege roua dimineții și parfumul florilor. Cel care urcă în văzduh va deveni în scurt timp o păstaie ce aleargă după soare. Sorele îi fură culoarea și se usucă. (Ascultă.) Firul de iarbă fură culoarea soarelui? Fânul? Dacă voi spuneți, eu aș spune mai degrabă lăcomia de a aduna ce-i
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
culoarea soarelui? Fânul? Dacă voi spuneți, eu aș spune mai degrabă lăcomia de a aduna ce-i mai presus de puterile tale. Când aduni prea mult te îmbolnăvești, simți așa, o slăbiciune și totuși te arunci și mai sus în văzduh până ce boala îți va cuprinde fiecare celulă, te va mări mai mult decât ți-ai imaginat și când nici nu te aștepți, după ce a cucerit și ultima ta fărâmă de energie te va secera și vei gusta sângele rece al
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
fi o florăreasă care va împrăștia publicului de la Sala Palatului buchete de flori spirituale, de flori ce vor radia căldura cântecelor de iubire, neasemenea altora, atât de iubite pentru tulburătoarea frumusețe, pentru neasemuitul lirism în măsură să apropie omul de văzduh, ca și cum văzduhul tot cântec ar fi! Din această pricină, văzduhul, chiar, nu poate tempera cântecul celor doi magnifici artiști, Al Bano și Romina Power. Dimpotrivă, văzduhul e cântecul lor în prelungire, e iubire în mistuirea umanului cu idealul, e frumusețe
AL BANO ŞI ROMINA POWER DIN NOU ÎMPREUNĂ, LA SALA PALATULUI, PE 5 NOIEMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371549_a_372878]
-
florăreasă care va împrăștia publicului de la Sala Palatului buchete de flori spirituale, de flori ce vor radia căldura cântecelor de iubire, neasemenea altora, atât de iubite pentru tulburătoarea frumusețe, pentru neasemuitul lirism în măsură să apropie omul de văzduh, ca și cum văzduhul tot cântec ar fi! Din această pricină, văzduhul, chiar, nu poate tempera cântecul celor doi magnifici artiști, Al Bano și Romina Power. Dimpotrivă, văzduhul e cântecul lor în prelungire, e iubire în mistuirea umanului cu idealul, e frumusețe în concurs
AL BANO ŞI ROMINA POWER DIN NOU ÎMPREUNĂ, LA SALA PALATULUI, PE 5 NOIEMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371549_a_372878]
-
buchete de flori spirituale, de flori ce vor radia căldura cântecelor de iubire, neasemenea altora, atât de iubite pentru tulburătoarea frumusețe, pentru neasemuitul lirism în măsură să apropie omul de văzduh, ca și cum văzduhul tot cântec ar fi! Din această pricină, văzduhul, chiar, nu poate tempera cântecul celor doi magnifici artiști, Al Bano și Romina Power. Dimpotrivă, văzduhul e cântecul lor în prelungire, e iubire în mistuirea umanului cu idealul, e frumusețe în concurs cu sine, e artă și miraj în act
AL BANO ŞI ROMINA POWER DIN NOU ÎMPREUNĂ, LA SALA PALATULUI, PE 5 NOIEMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371549_a_372878]
-
de iubite pentru tulburătoarea frumusețe, pentru neasemuitul lirism în măsură să apropie omul de văzduh, ca și cum văzduhul tot cântec ar fi! Din această pricină, văzduhul, chiar, nu poate tempera cântecul celor doi magnifici artiști, Al Bano și Romina Power. Dimpotrivă, văzduhul e cântecul lor în prelungire, e iubire în mistuirea umanului cu idealul, e frumusețe în concurs cu sine, e artă și miraj în act! Cum de s-au despărțit?! Nimeni, poate nici ei, frumoșii artiști ai anilor ’80, nu știu
AL BANO ŞI ROMINA POWER DIN NOU ÎMPREUNĂ, LA SALA PALATULUI, PE 5 NOIEMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371549_a_372878]
-
sânge și-un soare hapsân Pândește-ntre cetini sculptate pe stâncă! În straie de aur, tu tremuri și taci. Mă-ntorc spre tulpină. O rană adâncă Străbate pământul prin lanuri de maci. Ce secetă oarbă mă prinde stângace! Se cerne văzduhul în lacrimi de lut, Tu-n sorți de izbândă aduni printre ace Un crez botezat dar la oaste pierdut, Sălbatic mi-e timpul prin setea zăludă Port chipul cioplit într-un vis pelerin, Dar iată, o voce străină și crudă
ÎNTORS DINTRE GERURI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371585_a_372914]
-
zdravăn zid de apărare și-mi împreunez mâinile a rugăciune. Mi se răcește sufletul și trupul. Florile au miros de descompus, pământul e ucis în fiecare clipă și mă agăț de-un singur gând, să nu ajungă apă până la cer. Văzduhul este în dizolvare, plânsul norilor se transformă în hohote și-ndeamnă omenirea la cugetare. - Ce faceți, voi suflete de copaci, trecuți în nevegetație de răii pământului? Știu că voiați să stați cu mine, cu ei, cu noi, aici și să
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
Articolele Autorului Kuppenheim, Baden Württemberg Sâmbătă, 10 Decembrie 2016 Omul e umbră dorului de pe pământ... Oricât ai fi prin alte zări străine Adăpostit în aur și în puf, Nu-i nicăierea pe pamant mai bine Ca in Acasă ta de sub văzduh! Respectul meu și pentru alte case Și pentru cei ce locuiesc în ele, Oricât ar fi de noi și de frumoase, Nu sunt cum e Acasă de sub stele! Acolo unde ți-a fost dat în soarta Să vezi lumină pentru
ACASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371600_a_372929]
-
roade-adunatori? -Eu le dărui al meu cânt Ca lucreaz-al lor pământ Și vreau treaba să le fie Dragă , cum îmi este mie. Spornica , dar și ușoară , Munca lor să li se pară . -Lie , ciocârlie mică , De ce cantul te ridică În văzduh , tot către soare Unde arsita-i mai mare? -Eu mă duc cu cantul meu Să mă rog lui Dumnezeu Pentru toți care trudesc Pe pământul strămoșesc , Să le dea lor sănătate , Pace-n viață și bucate . Mă mai rog lui
OMAGIU COPIILOR) de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371621_a_372950]
-
ÎN TAINA RUGĂCIUNII Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Liniște la căpătâiul părinților mei cerul senin stăpânește sufletul meu mormântul crucea de piatră aici păstreză trecutul privirea mângâie locul gândul alină văzduhul mama și tata aici eternitate privesc în jos adânc piatră flori pământ părinți mormânt taine inimi tăcute ce-odată au bătut simt rece din cer de gheață alunecau cuvintele rostite cad lacrimi părinții jos adânc înăuntru crucea afundă pământul sufletul
LACRIMI ÎN TAINA RUGĂCIUNII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374857_a_376186]
-
înfiorătoare. La ușă s-a creat busculadă, copiii n-au mai putut ieși, iar părinții de afară, în marea lor disperare, bulucindu-se unii peste alții, au blocat ieșirea. Au urmat scene apocaliptice. Părea că Iadul a coborât pe pământ. Văzduhul s-a umplut de țipetele de groază ale părinților înnebuniți de spaimă și ale copiilor chemându-și părinții să-i salveze. Au rămas acolo înecându-se de fum, zbătându-se și răcnind de durerea cărnii care sfârâia arzând. Vacarmul parcă
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]
-
tocmit de un elefant să-I împletească un hamac. Măgarul e un mare înțelept; citește în stele și dă în gropi. Despre cei de la conducere autorul scrie: Oameni cu umbre de lup, viclenii trâmbițate drept înțelepciune, bogați în fapte strâmbe, văzduh otrăvit, păduri jefuite, furtul nu-l mai ține nimeni în frâu, bogăția unora din sărăcia multora, cine-i cruța pe cei răi, îi vătăma pe cei buni. Cine vrea binele țării este luat la ochi de stăpânire. Înțeleptul este tolerat
SEMNAL EDITORIAL – MIHAI PRUTEANU: MASCA OMULUI ÎN TRAISTĂ DOMNULUI de NICHOLAS DIMA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374989_a_376318]
-
IN MEMORIAM Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Din rădăcina ta, rămas-am rămurea... O, brad frumos, cetină-tristă în amurg, Să rătăcesc sub pleoapa lumii singurea... Pe prundu-ncărunțit, azi, lacrimi-calde-mi curg. Văzduhul - o harfă ce-mi strigă durerea Când zări înghețate cu privirea parcurg, Din rădăcina ta, rămas-am rămurea... O, brad frumos, cetină-tristă în amurg. Prin gând înzăpezit, acolo, într-o stea, Te văd, brad-luminat, departe într-un burg, Zâmbindu-mi
IN MEMORIAM de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375032_a_376361]
-
mitologia greacă „Precul Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr / Așa el sprijină lumea și vecia într-un număr.“ Imediat ce scriitorul stinge seara lumânarea, pe cer își face prezența luna, stăpâna mării, a tot ceea ce este nemărginit, galbenul, apa și văzduhul. Luna e lumina ce aduce cu ea imaginea bătrânului „dascăl“ uitată într-un colț, dar absolut neceasară universului, a tot ceea ce mișcă, pământului ce a prins formă și a devenit energie mângâiat de lumină și scăldat în albastru. „Pe când pământul
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]
-
e lumina ce aduce cu ea imaginea bătrânului „dascăl“ uitată într-un colț, dar absolut neceasară universului, a tot ceea ce mișcă, pământului ce a prins formă și a devenit energie mângâiat de lumină și scăldat în albastru. „Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată / Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, / Pe-atunci erai Tu singur, / Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei,“ spune scriitorul în „Rugăciunea unui dac“. Văzduhul nu putea să fie înțeles fără ochii deschiși
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]
-
lumină și scăldat în albastru. „Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată / Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, / Pe-atunci erai Tu singur, / Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei,“ spune scriitorul în „Rugăciunea unui dac“. Văzduhul nu putea să fie înțeles fără ochii deschiși spre tainele luminii. Albastrul poate să fie înțeles, gustat prin lumină, prin ochiul cel galben. În „Crăiasa din povești“ albaștrii ochi adună toate basmele, toate tainele acestei lumi, în timp ce parul cel galben
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]