2,042 matches
-
prin contrast, prezența actorilor, puși astfel total în valoare, sau poate sugera nonsensul existenței umane, absurdul, disperarea. în piesa En attendant Godot, de Samuel Beckett, regăsim unitatea locului clasic, dar Beckett exprimă prin acestea inerția exasperantă a vieții celor patru vagabonzi, faptul că eroii sunt prizonierii unei zadarnice așteptări. Singurul element al decorului este un arbore care crește în decursul piesei, semn că timpul se scurge inevitabil, antrenând personajele către moarte. Spectacolul de teatru nu se poate dispensa de muzică, „dintre
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
de Sebastian Melmoth - îmbrăcat în negru, dar, ca și cetățeanul din rue des Beaux Arts, cu ținuta ușor detracată: parcă ar fi avut o pulbere mai fină decât făina presărată pe el, cravata strâmbă, pantalonii necălcați: ceva între senior și vagabond. M-a trecut brusc un fior neplăcut, ca presentimentul unei primejdii. Necunoscutul a încercat să intre în vorbă cu mine, câteva banalități (nu mai știu dacă vorbea maghiara sau româna), un răspuns al meu evaziv, dorința de a scăpa cât
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu exactitate decât de cele iscălite de Marcel Granet și Charles Guignebert -, de pe rafturile părintești, unde figura și Codul lui Hammurabi). Cât despre Orientul din apropiere, Levantul deloc străin strămoșilor noștri imediați, gustul căruia mi l-a trezit Panait Istrati, vagabondul, l-am întrezărit sub semnul voluptăților secrete și moleșitoare, la care se dedaseră cavalerii cruciați, cei purceși din sânul ilustrelor familii apusene cu coroane în stemă și în inel, și printre care eu l-am inventat pe detracatul bântuit de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
-o" mereu? Am menținut (sub control) economia urbană? Am avut grijă ca fiecare centimetru de pământ (ocupat sau neocupat) să fie întreținut cum trebuie? Am avut grijă ce facem cu deșeurile? Am luat măsuri să nu fim invadați de câini vagabonzi? "Brandul" orașului, competitivitatea lui țin și de capacitățile științifice și tehnologice cu care am înțeles să-l dotăm. Gestionarea durabilă a orașelor poate ține și de numărul mare de biserici, dar și de știința și tehnologia care pot ameliora calitatea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
1987), "Invention du chômage et politiques sociales au début du siècle", Les Temps modernes. Chômages et chômeurs, nr. 496-497, noiembrie-decembrie, pp. 53-92. Topalov Christian (1994), "Marché, solidarité, équité", Le Courrier du CNRS, nr. 81, pp. 81-82. Wagniart Jean-François (1999), Le vagabond à la fin du XIXe siècle, Paris, Belin. Lucrări și articole despre oraș Generalități privind orașul Blanc-Coquand Carole, Heudron Christelle, Le Gad René (coord.) (1996), À la recherche de la ville perdue, Paris, L'Harmattan. Cornu Marcel (1972), La conquête de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
du Centre Pompidou, 1987, și "Le social du troisième type", Face à l'exclusion, le modèle français, Paris, Esprit, 1991. 66 J. Donzelot, op. cit., 1984, p. 175. 67 Vezi Marc Ancel, La défense sociale, Paris, PUF, 1985; Jean-François Wagniart, Le vagabond à la fin du XXe siècle, Paris, Belin, 1999, cap. 4. 68 Concepția potrivit căreia este posibil a transforma raporturile sociale modificând amenajarea și conținutul spațiului a fost de multe ori denunțată, mai ales de către sociologia urbană marxistă, în anii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
putem ajuta c-o vorbă bună, mai glumim, și atât. Dar la necaz ești tot singur. Dacă te trezești în drum, unde mergi? Pot fi cazuri de viață și moarte, nu exagerez. În România, noaptea te poate ataca vreun câine vagabond sau vreun bețiv. Dar aici, după 10 seara, apar pe drum drogații. Iar ăștia nu judecă, nu știu ce fac! De asta mai întreb o dată: ce fac asociațiile românilor? Scrisoarea 172 Sicilia și Sardegna sunt în sudul Italiei, foarte aproape de partea de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mi-am închipuit că este încă funcțional ... și eventual cu internat în care să cer voie a locui în cele câteva nopți. Dar ... stupoare... Peste tot uși deschise, geamuri sparte, fân împrăștiat pe parchet sau dușumele. În sfârșit, de la un vagabond bătrân ... ce lenevea pe un așternut de fân ... aflu că în aceste camere au stat caii nemților până la plecare. Norocul meu. Într-un colț de cameră alăturată, mi-am făcut și eu un pat din fân, ales a fi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
a morții și înmormântării lui. Trecutul și prezentul, realitatea și coșmarul se amestecă. Hawksmoor găsește cadavre de copii în fața tuturor acestor biserici, toți strangulați, dar fără urme de degete, amprente ori alte indicii. Polițistul descoperă și aleargă după un misterios vagabond poreclit "Arhitectul". Capitolul lui Dyer se termină cu un cuvânt iar al lui Hawksmoor începe cu același cuvânt; numele primei victime a lui Dyer la temelia unei biserici, Thomas Hill, e numele primului caz al lui Hawksmoor. În mod evident
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru a înfrânge moartea, trebuie să se lupte cu ea de foarte de timpuriu. Ciuma îi ucide părinții, cruțându-l. Își pierde credința în Dumnezeu, pe care îl numește "acel mare Dumnezeu al spaimei". Scapă din casa cu ciumați, devine vagabond, vede "fantome" (numite Oameni Găunoși, exact ca în Eliot) și se scufundă într-o lume care e moșia nesfârșită a "mortalității". Minute, veacuri, sentimente, ființe sunt toate "țărână". Acest cuvânt se repetă obsedant în toate capitolele. Își zice Faust (diavolul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aplicată! Îmi place enorm Bucureștiul. Cartierele rezidențiale clădite în veacul al XIX-lea: rondurile și intersecțiile unde se joacă copii și sunt mulți pomi; izul de tei în centru; caldarâmul cu viața lui fetele la plimbare (cu aroganța lor), câinii vagabonzi, chioșcurile totul se petrece afară în stradă. Bisericile. Magda Cârneci mi-a spus odată că motivul pentru care bisericile ortodoxe sunt așa de mici și întunecate ca pântecele matern este că-l întruchipează pe Dumnezeul ortodox, care e acolo în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dispară sub pământ, înfrățindu-se cu canalele de scurgere ale Bucureștiului. Distanțele pe care le parcurgeam traversând orașul și deplasările mele prin Cartierul Grivița Roșie îmi dădeau, pe vremea aceea, o senzație de libertate comparabilă, bănuiesc, cu umila libertate a vagabonzilor. Căci era o parte de vagabondaj în viața mea de atunci, și nu numai în a mea. Toată lumea trăia astfel, mult timp îl petrecea afară, la cozi, la aprovizionare, la diferite demersuri. Lumea căuta de lucru, se întorcea acasă, ieșea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
motive care îi excludeau din piața muncii. Obsesia de a găsi de lucru sau, cum zicea acea „novlimbă“ stalinistă, de „a se încadra în câmpul muncii“ era cu atât mai puternică cu cât o lege din ianuarie 1949 îi numea „vagabonzi“ pe toți cetățenii de ambele sexe, în vârstă de 15 până la 55 de ani, care nu puteau face dovada unei activități remunerate de stat. Trebuie să subliniem faptul că acești „vagabonzi“ nu aveau dreptul nici la cartelele de rații, care
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cu cât o lege din ianuarie 1949 îi numea „vagabonzi“ pe toți cetățenii de ambele sexe, în vârstă de 15 până la 55 de ani, care nu puteau face dovada unei activități remunerate de stat. Trebuie să subliniem faptul că acești „vagabonzi“ nu aveau dreptul nici la cartelele de rații, care însemnau șansa de a supraviețui! Populația era împărțită în patru categorii, care primeau, pentru un răstimp de trei luni, tichete de patru culori: negre, albastre, verzi și roșii. Cei cu tichete
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
rare - erau rezervate muncitorilor fruntași, „stahanoviștilor“ români care depășeau norma de producție. Aveau dreptul la o rație dublă față de tichetele albastre. După calculul specialiștilor, în anul 1952, dintr un total de 17 milioane de locuitori, cam 2,5 milioane erau „vagabonzi“, cărora li se adăugau un milion de șomeri din toate categoriile sociale. Pentru aceste două categorii sociale, regimul prevăzuse lagăre de muncă, în special vestitul canal Dunăre-Marea Neagră, pe care l-am pomenit deja, unde munceau, în 1949, cam 60
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
-lea. În acest cadru urban, parohia sau cartierul și, mai ales, apartenența la o aceeași meserie, corp sau comunitate sînt cele care constituie solidarități fundamentale. Tensiunile sociale. Dar aceste cadre de siguranță au limitele lor. Pe de o parte, nomazi, vagabonzi, cerșetori, "fără foc nici loc" sînt numeroși, victime ale mizeriei sau ale vreunei infirmități, și numărul lor crește brusc la fiecare criză. Ei au fost mult timp respectați și ajutați, ca imagini ale lui Hristos. Dar, în secolul al XVI
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
încearcă închiderea lor pentru a-i pune la muncă. Această tentativă de strîngere masivă a săracilor, reluată în special de autoritatea monarhică la mijlocul secolului al XVII-lea, se soldează, de fapt, cu un eșec: locurile de internare sînt insuficiente, iar vagabonzii prea numeroși. Pe de altă parte, viața socială nu merge fără tensiuni. Cînd survine o recoltă slabă, cînd impozitele regale devin prea grele, atunci nemulțumirea populară poate izbucni într-o revoltă violentă: după o scurtă explozie de mînie, adesea ucigătoare
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și ,,cruciada săracilor”. ,, Nu trebuie să uităm că cei care plecaseră erau oameni săraci, porniți din Franța și Germania, pentru a scăpa de exploatare, de foametea și mizeria de acasă. Imensa majoritate o formau țăranii. Dar printre ei erau destui vagabonzi și criminali și un grup de feudali, mici cavaleri sărăciți, care se grăbeau și ei spre Orient și care se apucaseră să prade încă pe meleagurile Europei. - Cruciada sărăcimii eșuează astfel cu totul !” Și mai vorbim în continuare, puțin despre
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
gîndește și vorbește aiurea este prezentă și în alte aspecte, mai ales că această debusolare este întreținută din umbră de ticăloși. Se vorbește mereu în presă despre încercarea autorităților de a elimina mizeria ambulantă de pe străzi, de a stîrpi cîinii vagabonzi. Imediat sar indignați să protesteze ,,iubitorii de animale”. Se vorbește de ,,genocid” , de ,,masacre”, de ,,abatoare” , iar ,,marele” tribun tuna și fulgera plin de indignare în fața Europei, plin de indignare și plin de ,,iubire creștinească” cum că ,,în România se
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
baghetei aș face ca: 1) războaiele să dispară, să domnească în lume pacea 2) aș dori ca să dispară banii, fiindcă ei sunt sursa tuturor relelor în societate 3) aș face să dispară pentru totdeauna bolile, suferința 4) ar dispărea toți vagabonzii, nu ar fi oameni săraci 5) aș construi un azil pentru câinii vagabonzi 6) aș rezolva pozitiv toate problemele ce țin de dezvoltarea politică și economică a țării 7) ar dispărea procesul de migrație al populației noastre peste hotarele țării
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Valentina CEBAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93133]
-
2) aș dori ca să dispară banii, fiindcă ei sunt sursa tuturor relelor în societate 3) aș face să dispară pentru totdeauna bolile, suferința 4) ar dispărea toți vagabonzii, nu ar fi oameni săraci 5) aș construi un azil pentru câinii vagabonzi 6) aș rezolva pozitiv toate problemele ce țin de dezvoltarea politică și economică a țării 7) ar dispărea procesul de migrație al populației noastre peste hotarele țării 8) aș oferi tinerilor posibilitatea de a căpăta studii superioare, celor dotați, deștepți
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Valentina CEBAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93133]
-
e cel mai mare dar dat de Dumnezeu. Viața cu toate bucuriile ei: dragostea, familia, copiii, banii, avere, cu toată frumusețea naturii, cu tot farmecul ei” Al doilea grup - „Viața nu e frumoasă de loc, fiindcă există multă sărăcie, boli, vagabonzi, corupție, poluarea atmosferei. Lumea e rea, invidioasă, se gonesc toți după bani. Omenia rămîne pe ultimul loc ...” Elevii comentează poezia Patriciei Carli, care vorbește din numele unei flori, ce urmează a fi ruptă de cineva. Floarea dă o lecție tuturor
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Valentina CEBAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93133]
-
propriul corp și rezultatele muncii. Corpul politic este deci format nu doar din oameni raționali, ci și din "proprietari", termen ce sugerează că persoana civilă are drepturi juridice bine definite. Fără îndoială că sunt excluși din societatea politică cerșetorii și vagabonzii, a căror existență este una decăzută din însuși condiția umană. C.B. Macpherson a insistat asupra acestui aspect, susținând că cei lipsiți de proprietate nu pot fi parte din contractul originar, pentru că ei nu mai sunt în situația de a-și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și recuperarea unei identități și a unei demnități pierdute (în acest sens, este ilustrativă scena din romanul lui Balzac, singura, de altfel, când Chabert apare în uniformă; prin opoziție, carrick-ul mizer exprimă nonidentitatea, decăderea și asumarea unei stări umile de vagabond, ascunderea celui care îl ajutase pe Napoleon să cucerească Egiptul și Europa). Analogii în privința conferirii unui identități pot fi stabilite și cu opera lui Sthendal (aici, identitatea este câștigată prin raportare la idealul eroic napoleonian). În proza lui Eliade vestimentația
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
retragere În sine, abandonarea conversațiilor binevoitoare. S-a instalat tăcerea. Deosebirea era frapantă. Cu câteva ore Înainte traversasem un câmp, dintre Arad și Borș, invadat de pungi de plastic, de peturi, de mizerie cu care se conviețuia confortabil. Și câini vagabonzi pe ogoare, solitari sau În grupuri de asalt, hălăduind bezmetici, probabil Înfometați. Iar asta În partea cea mai civilizată a țării. Mai În interior a fost și mai provocator. La toate parcările, câțiva câini leșinați de foame sau lenevind, sătui
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]