4,335 matches
-
se contracte, el răspunde cu o contracție adecvată, dar pentru aceasta el consumă energie. Se știe că ceea se consumă sunt rezervele de energie acumulate în celula musculară sub formă de ATP. Prin descompunerea ATP-ului înțelegem, de fapt, ruperea valenței macroergice (notată cu linioara ondulată) prin care ultima moleculă de acid fosforic este legată de restul moleculei de ATP, având drept consecință degajarea unei mari cantități de energie (7,3 kcal/mol), utilizată în contracția musculară. Concentrația de ATP în
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
fie la fel de eficienți în atac sau în apărare, în aruncările la cos de pe oricare post, în conducerea mingii sau în recuperarea ei la panou. Așadar nominalizam o alta caracteristica a jocului de baschet - tendința de universalitate a jucătorilor. I.4. Valențele formative ale baschetului Practicarea jocului de baschet are asupra practicanților influente multiple, variate si profunde, în funcție de gradele de implicare, de scopul implicării, în funcție de formele de practicare a lui, dar și în funcție de cadrul organizatoric în care se desfășoară jocul sau competiția
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
Practicarea jocului de baschet are asupra practicanților influente multiple, variate si profunde, în funcție de gradele de implicare, de scopul implicării, în funcție de formele de practicare a lui, dar și în funcție de cadrul organizatoric în care se desfășoară jocul sau competiția de baschet respectivă. Valențele formative ale jocului de baschet îl recomandă ca pe un mijloc eficient al educației fizice școlare, motiv pentru care este prezent atât în lecțiile de educație fizică obligatorii din clasele III - XII, cât și în celelalte activități sportiv - recreative din
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
III - XII, cât și în celelalte activități sportiv - recreative din școlile gimnaziale și din licee. În lecțiile de educație fizică, jocul de baschet se subordonează cadrului organizatoric al disciplinei educație fizică inclusă în trunchiul comun si orarul săptămânal al școlii. Valențele formative ale jocului de baschet se manifestă în trei direcții: Direcția recreativ-distractivă; Direcția compensatorie, de refacere neuro-psiho-motrică; Direcția formativă asupra personalității si caracterului elevilor. Desigur că, practicarea jocului de baschet în lecțiile din învățământul preuniversitar influențează si asupra motricitatii generale
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
ca parte componenta activa a întregului proces, ceea ce presupune ca elaborarea conținutului si formelor de practicare să țină seama de opțiunile elevilor cărora li se adresează direct. I.4.4. Curricula jocului de baschet în învățământul primar si gimnazial Datorita valențelor sale, baschetul este apreciat ca un mijloc necesar si eficient al educației fizice școlare, motiv pentru care îl găsim atât în lecțiile de educație fizică sau activitățile obligatorii ale elevilor, cât și în celelalte activități sportiv-recreative din majoritatea școlilor din
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
2 lecții pentru fiecare clasă. În fiecare lecție de educație fizică de circa 40-45 minute, spațiul rezervat jocului de baschet este de regula de 15-20 minute, spațiu care trebuie folosit cu mult discernământ de către profesor pentru a valorifica la maximum valențele formative ale acestui joc sportiv, în direcțiile amintite, respectiv: recreație, refacere si formativă a personalității. Curricula baschetului școlar, ca parte integrală a disciplinei educație fizică, preia obiectivele specifice pe care, în concordanță cu valențele jocului de baschet, le diversifica în
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
profesor pentru a valorifica la maximum valențele formative ale acestui joc sportiv, în direcțiile amintite, respectiv: recreație, refacere si formativă a personalității. Curricula baschetului școlar, ca parte integrală a disciplinei educație fizică, preia obiectivele specifice pe care, în concordanță cu valențele jocului de baschet, le diversifica în obiective operaționale proprii, obiective care urmează să fie realizate (rezolvate) apoi în lecțiile de educație fizică. Astfel, valențele formative ale jocului de baschet devin în curriculumul acestuia în școală în obiective specifice care, în
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
școlar, ca parte integrală a disciplinei educație fizică, preia obiectivele specifice pe care, în concordanță cu valențele jocului de baschet, le diversifica în obiective operaționale proprii, obiective care urmează să fie realizate (rezolvate) apoi în lecțiile de educație fizică. Astfel, valențele formative ale jocului de baschet devin în curriculumul acestuia în școală în obiective specifice care, în continuare, în practica se diversifica în obiective operaționale. Obiectivul principal al prezentei jocului de baschet în lecțiile de educație fizică din învățământul primar și
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
principal al prezentei jocului de baschet în lecțiile de educație fizică din învățământul primar și gimnazial este practicarea lui autonomă în cadrul unei competiții cu mai multe echipe, cu efectiv redus pe teren, ceea ce permite accesul tuturor elevilor claselor respective la valențele formative ale baschetului. Acestea sunt active, eficiente, numai atunci când jocul este practicat autonom, integral, repetat, cu o motivație suficienta din partea elevilor, capabilă să asigure imediat o “stare generala de bine” elevilor practicanți. Jocul de baschet este un mijloc important, principal
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
IX.3. Programarea și metodica predării jocului de baschet în lecțiile de educație fizică la clasele a V-a și a VI-a IX.3.1. Programarea predării jocului de baschet la elevii claselor V-VI Jocul de baschet cu valențe formative unanim recunoscute este tot mai prezent în lecția de educație fizică, disciplină obligatorie pentru toți elevii din gimnaziu. Este necesar să precizăm că locul jocului de baschet în lecția de educație fizică la clasele V-VI, corespunde verigii speciale
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
învățare (din acest punct de vedere, în înțelesul sintagmei copii cu cerințe educaționale speciale pot fi incluși toți copiii care întâmpină dificultăți de învățare și/sau de dezvoltare, cuprinși în sistemul de învățământ). Evoluția conceptului de educație specială a căpătat valențe noi în documentele Conferinței UNESCO asupra educației pentru persoane cu cerințe speciale, desfășurată la Salamanca în iunie 1994, prin care a fost asigurat un nou cadru conceptual, dar mai ales de acțiune, în vederea atingerii obiectivului de educație pentru toți, concretizat
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dezvoltat la elevi, iar pentru cei cu deficiențe mai accentuate acest lucru este mai greu de atins. Nu în ultimul rând, în cazul metodelor expozitive, educatorii trebuie să facă distincție între verbalism și verbalizare, verbalismul fiind o verbalizare exagerată, fără valențe educative. Metodele interogative (în special cele bazate pe conversație euristică) favorizează descoperirea noului, exersarea proceselor psihice, clarificarea, sintetizarea, consolidarea și sistematizarea cunoștințelor, verificarea și evaluarea performanțelor. Conversația tradițională (catehetică) de cele mai multe ori este contraindicată în cazul elevilor cu deficiențe, deoarece
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
să incite elevii pentru investigații și analize după programul școlar etc.). După terminarea lecției - pot urma activități de extindere a cunoștințelor și deprinderilor dobândite la experiențe obișnuite de viață. Sintetizând, putem spune că marele avantaj al acestor metode constă în valențele lor formative și posibilitatea evaluării continue și obiective a elevilor. Prin intermediul lor pot fi valorificate și operaționalizate în practică ideile de interdisciplinaritate și transdisciplinaritate frecvent invocate în activitatea didactică, favorizând în același timp colaborarea între educatori și desfășurarea lecțiilor în
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
referă în principal la o intervenție individualizată și personalizată adresată subiecților care se confruntă cu probleme personale/existențiale, educaționale sau profesionale. Consilierea, în înțelesul său clasic, se rezumă la o triplă perspectivă: psihologică, pedagogică și socială, asupra unor activități cu valențe etice pe care consilierul le întreprinde pentru a‑l ajuta pe client să se angajeze în acel tip de comportament care să‑l conducă la soluționarea optimă a propriilor probleme. Altfel spus, acțiunea de consiliere este destinată să‑l ajute
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
la cea alegorică, de la tușa fantastică la observația directă de reporter, recurge la expresia frustă, condensată și dinamică a ziaristului, dar și la mijloace ale prozatorului modern, cum ar fi fracturarea fluxului temporal, întretăierea planurilor narative, sondarea inconștientului și exploatarea valențelor simbolice ale situațiilor și gesturilor. Eseuri, poezii sau povești pentru copii completează opera unui scriitor prolific, nu întotdeauna și semnificativ. SCRIERI: Călătorie cu bucluc, București, 1955; Lauda tinereții. Cronică de reporter de pe șantierul Salva-Vișeu, București, 1956; Pământul spânzuratului, București, 1957
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
pe arbori, editat în 1975, oscilând între lirica simbolistă de atmosferă și tradiționalismul cu accente romantic-patriotice, dominat de figuri ale eroilor transilvăneni (Avram Iancu, Horea). Indecizia stilistică se menține și în următoarele cărți, unde se manifestă aspirația către poezia cu valențe metafizico-filosofice, eșuată progresiv în baladescul miturilor naționale. În Alegerea ființei (1977) coexistă versuri despre căutarea de sine, ființă, matrice existențială, adevăr, rațiune, conștiință, Sfânta Treime, cu poeme închinate Școlii Ardelene, lui Crișan, Gheorghe Șincai și Avram Iancu: „Trăiesc perfid cu
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
un periplu comparabil cu cel al Sey Mondy, protagonistul din Saludos al lui Alexandru Ecovoiu, „visează”, de fapt enunță, formulează, re-creează - povestind - Lumea. Se află în Vremelnicie pierdută o întoarcere a buclei asupra ei înseși, o autoprezentare a narațiunii, cu valențe în cele din urmă ontologice. Existent și viu ar fi doar ceea ce a fost povestit. Iar personajul mesianic, copilul nefericit, mort și înviat, e un povestitor, e povestitorul. El e desigur și „ultimul om” (asemenea „ultimului” Aureliano din Un veac
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
Craiova, 2001; Știu pe de rost moartea, Craiova, 2002; Poezii, Drobeta-Turnu Severin, 2002; Melopee pentru Anița, Craiova, 2003. Repere bibliografice: Constanța Buzea, O creangă cu albine cu tot, AFT, 1986, 1; Laurențiu Ulici, Prima verba, RL, 1986, 6; Valeriu Cristea, Valențele talentului, RL, 1989, 10; Gheorghe Tomozei, Cu o floare-n colțul gurii, FLC, 1989, 14; Coșovei, Pornind, 54-56; Lucian Chișu, Forța ascunsă a lirismului, L, 1996, 34; C. Stănescu, Un extraterestru, ADV, 1997, 2260; Ciprian Chirvasiu, În zăgazurile metaforei pure
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
particular al lui P. din ciclul Icoane de dor. Există, de asemenea, atât ca atitudine lirică și revelație cosmică a sonurilor, cât și ca definire a cadrului spiritual mereu reevaluat, destule elemente și sintagme eminesciene încorporate. Pe de altă parte, valențele unor prelucrări nuanțate ale motivelor populare se impun în Cântece din fluier (1960), prima carte personală din exil, unde se instituie un dialog al singurătății pe plaiul veșnic invocat, înfrățit cu celestul („Revarsă-ți harul tău pe plaiuri,/ Pe coama
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
a lui P., În marea și-n mormintele din noi (1967), oferă parcă o sinteză a motivelor cultivate în anii exilului. Poetul și-a limpezit cântarea, iar simbolurile sunt clar sensibile. Metafora drumului inițial s-a revelat în lăuntricul drum, valențele mioriticului se axează exclusiv pe metafizic, nota religioasă a cântecului se descifrează în semnificațiile implicate în răstignire, jertfă și renaștere spirituală, cosmicul se transformă din peisaj în rost, în destin stelar al ființei, moartea e doar adormire. Poetul damnat pare
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
tehnici sunt certe și au fost confirmate de critică. În Bocet pentru Ion Zăpadă sau Farfuria zburătoare, din volumul Zidul în care s-a tras cu pușca (1979), realul contemporan, de o banalitate adesea sordidă, este proiectat în transistoric, dobândind valențe mitice. Această carte, poate cea mai interesantă ca varietate, are și o valoare de document, aici R. aplicând cu mare curaj tehnicile sale compoziționale pentru a camufla și scoate în afara timpului prezent mărturiile cu privire la greva minerilor din Valea Jiului din 1977
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
mult mai gravă. Înrudită în esență, preocuparea pentru recuperarea timpului de odinioară se realizează aici polifonic, pe multiple planuri și cu o varietate de tehnici, mergând de la inserarea de text „autentic” (jurnal, scrisoare) la monologuri îmbinate cu narațiuni ce au valențe dramatice. Colectivitatea însăși este pusă în discuție în momentul când bătălia care se dă pentru memorie depășește granițele dramelor individuale și atacă însăși ființa etnică. Condiția de „suplinitori” devine o categorie socială specifică epocii, reprezentând refuzul accesului la împlinire. Lupta
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
Petroșani, 2000; Ta-ram-ta-ta sau Cinci băieți și dulcea libertate, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Liviu Petrescu, „Vara”, RL, 1972, 22; Constantin Cubleșan, Roman polemic, TR, 1975, 41; Petru Poantă, „Prin defileu”, ST, 1976, 3; Popa, Dicț. lit. (1977), 469; Mircea Popa, Valențe ale prozei scurte, TR, 1979, 44; Radu Ciobanu, „Uitarea și neuitarea inocenților”, T, 1984, 4; Ovidiu Moceanu, „Uitarea și neuitarea inocenților”, ST, 1984, 10; Viorel Dârja, „Uitarea și neuitarea inocenților”, CL, 1984, 12; Braga, Sensul, 178-182; Maria Razba, Corneliu Rădulescu
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
debut: poemele etalează mozaicul straniu al existenței, dând sugestia sfârșitului, marcat de gravitatea spunerii, de unde se insinuează compasiunea și drama. Motivele cele mai frecvente - trupul martirizat prin propria-i condiție, frigul, rana, masca, întunericul, descompunerea, soarele orb, străinul, dublul - dobândesc valențe simbolice, înscrise cu o căutată originalitate în perspectiva „lumii ca teatru”. Un ritual al suferinței se adecvează unei existențe descifrate în notele tragicului: „Te costă păgubitor de mult/ curajul de a-ți inventa o identitate./ Nu poți lua decât/ o
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
într-un conglomerat ce dă formă finală substanței lirice: „labirinturi de cristal, / fulgerate / de șerpi negri / înhămați la harfe de aur, / și lacuri, în șiraguri, de sunete” (Adâncuri de mare). Îndepărtându-se de efortul atingerii stării pure de poezie cu valențe metafizice, Erezii marine (1980) evidențiază relația erosului cu spațialitatea, marea ritmând, stingând elanuri și ștergând urme ori ducând spre infinit sentimentul limitării ființei. Iubirea pentru androgin (femeia cu „trupul zvelt de băiat”), cu rezonanțe amintind de miturile Antichității elenistice, diversifică
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]