1,983 matches
-
am hotărât să ne întoarcem neapărat. Ghiaurul (Ștefan) ajungându-ne din urmă a făcut război crâncen cu noi și ne-a omorât mulți oameni; doi frați de-ai mei și-au găsit moartea de eroi-martiri. Ne-au pierit luptători de vază, precum și caii noștri, noi înșine am venit cu un cal”. Este important de reținut amănuntul potrivit căruia tătarii au năvălit în nordul Moldovei, ajungând până la Ștefănești, nu departe de Suceava. Hanul știa că Ștefan și oastea sa erau în sudul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la 9 dimineața. Înainte să apară Ștefan, regele s-a așezat pe tron cu coroana cu care fusese încoronat, scaunul maiestății fiind înconjurat de prelați și magnați, clerici și mireni, enumerați la finele documentului. Chemat de rege prin trimiși de vază, domnul a fost condus împreună cu toți boierii, purtători de arme, în fața regelui. Domnul era călare, iar în fața lui mergea cel care purta „steagul cel mare de mătase, de culoare roșie, pe care erau pictate frumos în aur blazoanele Țării Moldovei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
viața, căci asupra comisarului rus Svetlitzki, pe care-l întâlnise în Finlanda și care îl întovărășea la Torneo, s-a găsit un ordin către Timofeiev, comisarul din Torneo, de a-l împușca pe ministrul român. Svetlitzski era o persoană de vază la Petrograd și prieten cu Troțki. Colonia noastră americană a reușit să ducă în Finlanda, peste liniile frontului, pe Gurănescu, primul secretar al Misiunii române. El a rămas șase săptămâni cu gărzile roșii în Finlanda. Am lăsat în urma noastră, la
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
o dorește cu mediul "de jos"? Ar fi o explicație, dar nu ne dăm seama cât de plauzibilă când se aude de niscaiva interese pecuniare și de distribuția unor funcții. Oricum, nu știu cum să interpretăm conduita unuia dintre intelectualii noștri de vază, l-am numit pe Gabriel Liiceanu, care, dorindu-și, după toate probabilitățile, și statutul de "director de conștiință", nu se dă în lături de-a aplica două măsuri diferite în sancționarea unor cazuri analoage. Pe când, în virtutea acelorași date, o persoană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sugestie a Monstrului din Găgești, ce propunea cândva, înainte de Regimul Zoe-Petre-Constantinescian, ca anul următor să se cheme "An Internațional de Luptă împotriva lui Brucan". De ce? Pentru că, la toate recepțiile date de ambasade la București, unde era invitată și intelectocănimea de vază a capitalei, magul din Dămăroaia se înființa primul și... rădea totul, de parcă ar fi fost Dan Giosu la sindrofiile Institutului European, adecă apt să soarbă aperitivele la două mâini și șase păhăruțe). Un "an Ștefan Petică" te-ar aranja? După cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tânără de atunci un scurtcircuit din ale cărei energii mă hrănesc și acum. Când m-am mutat în București, după 1983, am venit cu toată această placentă arhetipală după mine. În Capitală trăiau la un moment dat mulți maramureșeni de vază, era regretatul Laurențiu Ulici, Alexandru Ivasiuc, până în 1977, la cutremur, prozatorii Nicolae Breban, Augustin Buzura și Ioan Groșan, a venit apoi la sfârșitul lui '89 poetul Ioan Es. Pop, sunt cântăreții Grigore Leșe, Ducu Bertzi, Narcisa Suciu și Paula Seling
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gemuleț are el taina lui. Deasupra mormântului sunt multe candele. Sunt și lumânări de aprins pe Sfântul Mormânt. Ai un fel de vas pe care Îl pui să ardă fără să curgă ceară pe Sfântul Mormânt. Mai este și o vază cu flori, crini albi și... atât. Cam atâtea se pot vedea cu ochii trupești, dar cu ochii sufletului vezi mult mai multe. Când intri ești pământean iar când ieși ești altul, transformat, mai plin de Duh Dumnezeiesc, te sfințești din
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
casa, văd terenurile, mă bucur și îmi reîncarc bateriile. S. P.: - Legat de familie. Ce poziție ocupa familia dumneavoastră în cadrul comunității, în cadrul comunității mici, a satului ? D. G.: - A, nu familie importantă, dar tata meu a fost o persoană de vază, și-n plus, a avut ceva teren acolo, era foarte respectat, era o persoană care are foarti mulți fini și cumetri, vreo 17, la număr. O persoană care toată viața lui o muncit din greu, dar a și petrecut, s-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
muncit din greu, dar a și petrecut, s-a respectat. Tatăl meu a fost o persoană care-o făcut război, cu lagăr. A fost pe frontul de est și... vreau să spun că a fost o persoană respectată, și de vază, nu ieșită, așa, din comun, dar deasupra mediului, să spunem, așa, sau poate mai sus la nivelul satului, mult mai sus. S. P.: - De-obicei nașii în sat sunt persoane respectate în societate... D. G.: - Da, da, da. În momentul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Epitropia Sf. Spiridon pare să fi recunoscut tacit această diferență. În adevăr, reviziile făcute Ospiciului Golia erau rare și au avut, timp îndelungat, un caracter exclusiv administrativ, în timp ce Ospiciul de la mănăstirea Neamțului era inspectat în mod frecvent de epitropi de vază, era tratat pe picior de egalitate cu un spital și denumit aproape oficial de pe la 1860 "Ospital", denumire care nu a fost niciodată acordată Ospiciului de la Golia. La Golia exista în schimb, cum am amintit și mai sus, o viață religioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Datorită apropierii imediate de Spitalul Sf. Spiridon, Ospiciul servea de staționar pentru cazuri psihice acute, mai greu de rezolvat, fiind primiți chiar și bărbați (pentru 2-3 zile) până la rezolvarea internării la Neamțu. Comisarul de Poliție, Administrația Municipală sau persoane de vază apelau direct la Golia pentru internarea unor rude scăpate, servitori etc., dacă se bucurau de protecția Epitropiei, care deseori dădea dispoziții în acest sens, trecând peste prevederile legale și fără nici un fel de comisie medico-psihiatrică. În acest fel se internau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
făcut scriitorul nonagenar Al. Cazaban, invitat la o reuniune literară de la Casa Scriitorilor, pe la începutul anilor ’60. A fost poftit în prezidiu, unde se aflau, după cât îmi amintesc, I.M. Sadoveanu, Tudor Vianu, Șerban Cioculescu și parcă și alți scriitori de vază, iar la celălalt capăt al mesei, opus locului în care se afla Cazaban, un înalt activist cultural al vremii, reprezentând C.C.-ul sau Ministerul Culturii. Când i-a venit și lui Cazaban rândul să vorbească, s-a ridicat și a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fost președinte Divanului domnesc sub ultima domnie a lui Grigorie Ghica. O nouă perioadă electorală se deschidea deci tot atât de vie, tot atât de hotărâtoare pentru soarta Moldovei, căci candidații la domnie se iviseră deja în număr considerabil, între care cei mai în vază erau fostul domn Mihail Sturdza și fiul său, prințul Grigorie Sturdza. Lupta între tată și fiu de la scaunul domniei, din cauza condițiunilor nenaturale în care se prezenta, s-a întors în folosul țărei, căci curentul opiniunei publice s-a îndreptat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
capră. Tânăr cum eram, cu o față nu tocmai respingătoare, cu mustețele răsucite a război, învestit cu cea mai înaltă și mai râvnită funcțiune a statului în județ, eram, pot a zice fără să mă laud, personajul cel mai în vază, foarte încunjurat și căutat mai ales în casele unde erau domnișoare de căpătuit. Astfel dulcea perspectivă de a dobândi o soacră îmi era deschisă pretutindene. Însă gândul însuratului nu-și făcuse încă drum în inima mea. Nu-mi sosise ceasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de tineri care însuflețeau societatea. Mă împrietenisem cu deosebire cu familiile Tufelcică, Robescu, Apostoleanu, Dăscălescu și Stamatin, în casele cărora întâlneam ospitalitatea cea mai cordială și îmi petreceam tot timpul ce îmi rămânea liber. Unul dintre tinerii atunci mai în vază era Iorgu Dăscălescu, un băiet frumos, inteligent și cât se poate de hazliu. Unde se ducea umplea casa de veselie. Avea un deosebit talent pentru pictură; era bun înotător, bun călăreț și făcea gimnastică ca un acrobat. Vă închipuiți ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că nimene n-are să îndrăznească să se opuie unei procesiuni conduse de arhipăstorul țărei. Mitropolitul Calinic Miclescu, om de un caracter slab, blajin desigur, a cedat mulțimei din cauză de timiditate, căci dealtfel el fusese unul dintre cei mai în vază unioniști, pe când era egumen la monastirea Slatina, și n-ar fi căutat de bună voie să desfacă un fapt politic la realizarea căruia el însuși conlucrase. La prima ciocnire însă a procesiunei cu forța publică, Mitropolitul a dispărut și n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
populație sîrbească concentrată la sud de Dubrovnik (Ragusa), orașele erau puternic influențate de italieni, în primul rînd de venețieni. Majoritatea acestora aveau instituții autonome respectate de succesivele puteri ocupante. Guvernul se afla în mîinile unor consilii alcătuite din cetățenii de vază din partea locului. Limba comerțului și a administrației, latina pe vremea romanilor, a devenit acum italiana; limba italiană și-a menținut dominația pînă de curînd. Situația aceasta nu a împiedicat totuși dezvoltarea literaturii croate, al cărei centru era în secolul al
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a fost descris ca "un stat autonom guvernat conform obiceiurilor și altor reglementări juridice fundamental comune tuturor celorlalte bajrakuri." 17Un trib era format dintr-un grup de bajrakuri și avea în fruntea lui un bărbat provenit dintr-o familie de vază. Chestiunile majore era rezolvate de adunări din care făceau parte membrii de sex masculin ai tribului, iar procesele erau judecate pe baza legilor cutumiere nescrise. Deși era de presupus ca triburile din regiunile muntoase să plătească taxe, acestea erau foarte
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în 1727. Bosnia avea la vremea aceea un administrator inteligent, Ali Pașa Hekim Oglu, care a fost vizirul țării din 1753 pînă în 1740, cînd a fost trimis în Egipt. El guverna ajutat de un consiliu format din oameni de vază ai provinciei și din reprezentanți ai guvernului central. După plecarea lui, situația țării s-a deteriorat. În ciuda faptului că teritoriul ei nu a mai suferit nici o invazie din afară timp de aproape cincizeci de ani, elementele militare din interior au
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Cu acest evident sprijin înalt, societatea a putut recruta persoane foarte influente. Din Grecia propriu-zisă i s-au alăturat Theodoros Kolokotronis, cel mai puternic comandant militar, Petrobei Mavromichalis, conducătorul districtului Mani din Pelopones, Germanos, mitropolitul Patrasului și alți oameni de vază. În Principate, fanarioții erau bineînțeles atrași de această mișcare națională. Clasa negustorilor, cu un procent de circa 54, domina numărul membrilor de rînd. O foarte mare parte a acestora erau recrutați din Principate și din sudul Rusiei. Militarii, clerul și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
înlocuia tribunalul instituit în 1798. Senatul era format din șaisprezece oameni, care urmau să primească salarii de la administrația centrală și reprezenta interesele ei. Potențialei opoziții i s-a închis gura prin numirea în posturi a șefilor și a oamenilor de vază. A fost totodată înființată o organizație numită Garda; membrii acesteia erau trimiși în districte și în rîndul clanurilor, îndeplinind funcții polițienești și juridice. Comandanții Gărzii erau numiți căpitani și erau aleși dintre bărbații de frunte ai clanurilor. Toți membrii acestei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și să culeg buchete interminabile de flori și apoi să împodobesc casa bătrânească cu ele. Tătăneasa, piciorul cocoșului, roinița, neghina, maci, albăstrele și mai ales sânziene când se apropia 24 iunie le așezam pe la geamuri, deasupra ușii și prin toate vazele, spre groaza bunicului. Bunicile noastre spuneau că de Sânziene fetele trebuiau să-și facă coronițe din sânziene pentru ca, aruncându-le seara pe acoperiș, a doua zi să găsim fire din păr de animal în ele. Dacă găsești, atunci se spune
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pagini, el e asemenea unei femei îndelung neglijate, care tocmai a fost frământată temeinic de un bărbat: simte că s-a întâmplat, în sfârșit, acel ceva ce trebuia să se întâmple. Citind până la capăt romanul Arhanghelul dreptății, un om de vază, pe nume Bebe M., era să plesnească de fericire. Autorul, un american mort de o sută de ani, îl descria aievea chiar pe el, Bebe M., în chip de sfânt pogorând pe pământ ca să împartă adevărul și dreptatea. La oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
reface, așa de slăbiți erau. În zadar îi puneau la un regim deosebit de refacere; și mulți au murit, fie din cauza bătăilor, fie a lipsei de alimente sau a muncilor istovitoare sau accidente de muncă, sau înecați. Printre oamenii mai de vază, l-am întâlnit pe Episcopul Cherteș și am concelebrat cu el când putea, căci de multe ori se simțea slăbit și nu putea să celebreze; de multe ori rămânea la baracă și nu era scos la muncă, sau era pus
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
când m-am îndrăgostit de un băiat de 14. Băiatul era frumos și desena minunat. Pe undeva prin casa părinților mei, la Codlea, găvâzdit într-un dulap, mai există, cred, un tablou pe care l-am primit de la el: o vază cu niște flori de toate culorile pe un dreptunghi de placaj. S-a nimerit că trebuia să mergem împreună, pentru o festivitate de 23 august, pe stadionul din orășelul nostru. Alcătuiam un grup statuar. Noi doi - o pereche, pe lângă altele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]