3,889 matches
-
o troiță la răscruci, freamătul bătăii de aripă a unor îngeri intră în recuzita unei lirici cu tentă religioasă. După instalarea la putere a comuniștilor, B., în stihuiri răspândite prin presa vremii, lepădând obida și oțărârea, își îmbracă stanțele în veșmânt convențional, impudic de sărbătoresc, arătându-se voios până la cecitate de atâta „belșug de bine”. „Brigadierul”, „tractoristul” sunt eroii pe care acum îi exaltă, în vreme ce „speculanții”, „sabotorii”, „yankeii” îi reactivează vechile îndârjiri. SCRIERI: Demonii Mehedințiului, Turnu Severin, 1932; Daruri pentru copii
BOCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
languissant et funèbre Qui pour moi seul a des charmes secrets...1 Vraja poemului lui Nerval a făcut să se ivească din negura serii un castel de pe vremea lui Ludovic al XIII-lea și castelana „blondă cu ochi negri, în veșmintele ei străvechi”... În clipa aceea, vocea surorii mele m-a smuls din reveria poetică. - Și cu Félix Faure ce s-a întâmplat? Ea stătea tot acolo, în colțul balconului, aplecându-se ușor peste balustradă. Cu gesturi distrate, smulgea din când
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
povestea tragică a morții ducelui de Orléans sub ferestrele frumoasei Isabeau. Nu, acum porneam în urmărirea ucigașului său, a lui Ioan fără de Frică, căruia trebuia să-i reconstitui ascendența, să-i stabilesc faptele de vitejie din război, să-i cunosc veșmintele și armele, să-i localizez domeniile... Aflam cât de mare era întârzierea diviziilor mareșalului Grouchy, cele câteva ore în plus, fatale pentru Napoleon la Waterloo... Desigur, biblioteca, prizonieră a ideologiei, era foarte inegal înzestrată: n-am găsit acolo decât o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
război. Nu reținusem titlul tabloului, dar cuvântul „ultimii” figura în el. Erau ultimii care înfruntau dușmanul, chiar ultimii care mai puteau mânui armele. Acestea erau, de altfel, foarte rudimentare: câteva sulițe, securi, săbii vechi. Curios, le-am privit vu atenție veșmintele, încălțările grosolane cu catarame mari de aramă, pălăriile și, uneori, o cască ponosită, asemănătoare cu a conchistadorilor, degetele noduroase crispate pe mânerul sulițelor... Franța, care îmi apăruse întotdeauna în fața ochilor cu fastul palatelor sale, în ceasurile de glorie ale istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prea luminos, fără cuvinte. Nici măcar nu mai aveam nevoie să mă uit la fotografie. Închideam ochii, clipa aceea era în mine. Și ghiceam până și bucuria încercată de cele trei femei, regăsind, după căldura leneșă a verii, răcoarea de toamnă, veșmintele de sezon, plăcerile vieții citadine și, în curând, chiar ploaia și frigul ce aveau să-i sporească farmecul. Trupurile lor, inaccesibile cu o clipă în urmă, trăiau în mine, scăldându-se în mirosul înțepător al frunzelor uscate, în ceața ușoară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nisip. Bărbatul se răsucește ca să-și înșface arma. Ar vrea ca moartea să fie mai fizică - gât tăiat, val de sânge care să îmbibe nisipul. Hangerul pe care îl caută a lunecat de cealaltă parte, când, mai înainte, cu pulpanele veșmântului său lung desfăcute larg, se zbătea pe trupul strivit... Trage de brâu mânios, aruncând priviri pline de ură spre chipul împietrit al femeii. Brusc, aude un nechezat. Se întoarce. Tovarășii lui galopează deja departe, siluetele lor, pe culmea unei coaste
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu! - Dovedește asta viața voastră fără frâu, bețiile voastre fără margine, slugile voastre fără de lege. M[ăria] Ta, Dumnezeu este în inima omului. Întâia sântă și cugetul curat. Nu stă mărirea în aur și mătase. Aurul și rnătasea pot fi veșmintele unui corp mort ca și a unui suflet mort - nu stă mărirea lui Dumnezeu în biserici mari și mândre, ci în mulțimea inimelor și-n fericirea oamenilor peste cari el domnește. Cu cât mai multe suflete sânt ale lui cu-atîta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dumnezeu să oglindească datinele străbunilor. Trimisul papei, capelanul de curte Ioan, fu primit de regentul Ioannițiu (Kalojohannes) cu toate onorile și prietenia cuvenită și înainte de toate își asigura consimțământul arhiepiscopului de la Zagora, căruia-i predete cu toată solemnitatea obicinuitul sacos (veșmînt de-asupra), mitra și inelul, primind din parte-i în același mod formal jurământul unei necontenite fidelități și a ascultării pentru papa și biserica romano-catolică. După sfatul și cu aprobarea principelui, el instală încă doi episcopi cu scaunele în Belesbulne
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toiagul de judecată”, „ciubărul botezului,/ păhărelul mirelui,/ scaunul județului” (14, p. 46) și chiar „spicul cel mai bun,/ c-așa-i data de Crăciun” (26, p. 36). În legenda apocrifă de care am vorbit (mss. BAR nr. 1282) sunt furate veșmântul (probabil cel împodobit cu astre), stema și steagurile Domnului. În toate cazurile este vorba de răpirea unor atribute divine care reglementează ordinea cosmică, răpire ce răstoarnă supremația lui Dumnezeu în favoarea Demonului și, implicit, răstoarnă supremația Ordinii în favoarea Dezordinii. Soarele, Luna
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ostași bătrâni ; Pe el l-o-nvăța Cal de-a-ncălica, Cizme d-a-ncălța, Săbioar-a-ncinge, Cel în frâu d-a strânge, Grele oști d-a-nfrânge. Până la urmă, părinții se lasă înduplecați. Oștenii îl învestesc pe noul domnitor, croindu-i un veșmânt cu însemne de consacrare, „ca și cum i-ar fi fost tatuate” (17, p. 98). Și toți îi croiau D-un vestmânt prelung Lung până-n pământ ; Iar în pieptul lui Scris îmi este scris, Soarele și luna... În ambii umerei doi luceferei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mortului”. Iar dacă defunctul a fost cioban, se leagă de copac și „lână de la oi” sau „o floacă de lână” (39, pp. 99-100). În Bucovina, „copacul este îmbrăcat uneori (în cazul când tânărul a murit departe, în locuri neaflate) cu veșminte și pus în sicriu, în locul defunctului” (53, p. 378). În astfel de cazuri, „bradul [funerar] trebuia să aibă înălțimea aproximativă și «făloșenia celui mort». În vârful bradului se punea căciulă cu prim (cu manșetă de blană). Două ramuri se băgau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
hidroatmosferici. Această ipoteză este susținută de lipsa unor atribute simbolice divine și, mai ales, de sacrificiul prin libație operat de personajul feminin figurat pe plăcuța nr. 1. Un alt argument este simplitatea hainelor purtate de cele două perso- naje feminine. Veșmânt similar poartă preotesele reprezentate pe rhyton-ul de la Poroina, județul Mehedinți (107, pp. 154-157), dar și femeile gete și dace figurate pe Tropaeum Traiani de la Adamclisi și, respectiv, pe Columna lui Traian. Interesant este faptul că ambii balauri nu sunt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legând între ele cele patru puncte cardinale” (83, p. 218). în unele legende cosmogonice românești, păianjenul își țese pânza simultan cu „urzirea” lumii de către Dumnezeu (53, p. 396). De regulă, Cosmosul este văzut ca o enormă țesătură sau ca un veșmânt al Cosmocratorului (98). Este simptomatic, de exemplu, testul la care îl supun zeii pe Bel-Marduk pentru a verifica virtuțile cosmogonice ale acestuia. El trebuie, prin rostirea Logos-ului, să facă să dispară și apoi să reapară un veșmânt. Marduk - zeul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca un veșmânt al Cosmocratorului (98). Este simptomatic, de exemplu, testul la care îl supun zeii pe Bel-Marduk pentru a verifica virtuțile cosmogonice ale acestuia. El trebuie, prin rostirea Logos-ului, să facă să dispară și apoi să reapară un veșmânt. Marduk - zeul care va lega în plasă pe dragonul Tiamat (Haosul) pentru a clădi Cosmosul din trupul lui - trebuie să-și demonstreze întâi puterile asupra „țesăturii”. El porunci din gură și veșmântul a fost nimicit. El porunci a doua oară
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
facă să dispară și apoi să reapară un veșmânt. Marduk - zeul care va lega în plasă pe dragonul Tiamat (Haosul) pentru a clădi Cosmosul din trupul lui - trebuie să-și demonstreze întâi puterile asupra „țesăturii”. El porunci din gură și veșmântul a fost nimicit. El porunci a doua oară și veșmântul a fost refăcut. Când zeii, părinții lui, văzură puterea cuvântului său, Plini de bucurie l-au omagiat : „Marduk e rege [al zeilor]”. Îi dăruiră un sceptru, un tron și un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zeul care va lega în plasă pe dragonul Tiamat (Haosul) pentru a clădi Cosmosul din trupul lui - trebuie să-și demonstreze întâi puterile asupra „țesăturii”. El porunci din gură și veșmântul a fost nimicit. El porunci a doua oară și veșmântul a fost refăcut. Când zeii, părinții lui, văzură puterea cuvântului său, Plini de bucurie l-au omagiat : „Marduk e rege [al zeilor]”. Îi dăruiră un sceptru, un tron și un veșmânt regal (Enuma Eliș, IV, 25-29 ; cf. 3, p. 32
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a fost nimicit. El porunci a doua oară și veșmântul a fost refăcut. Când zeii, părinții lui, văzură puterea cuvântului său, Plini de bucurie l-au omagiat : „Marduk e rege [al zeilor]”. Îi dăruiră un sceptru, un tron și un veșmânt regal (Enuma Eliș, IV, 25-29 ; cf. 3, p. 32). Pentru unii filosofi greci, în speță pentru Democrit și Leucip (secolul al V-lea î.e.n.), „de jur-împrejurul Universului” este întinsă, „ca o tunică [chitona], o membrană [himen] țesută din atomi” (19, 312
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
corect a observat H. Diels, această imagine are un vădit caracter cosmogonic (10, pp. 82-83). Ogenos, brodat pe mantia cosmică țesută de Zeus, este Okeanos - apa care se credea că înconjură lumea ca un brâu (cf. akkadianul Uginna = cerc). Pentru veșmântul zeului (peplum), „imitând stelele și bolta cerească”, și pentru reprezentarea mării ca „un brâu care-i încinge pieptul”, vezi și Macrobius, Saturnalia, I, XVIII, 22. Și în colindele românești, „marea rotocoală” apare „scrisă” (brodată) pe veșmântul eroului : Nu se teme
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
akkadianul Uginna = cerc). Pentru veșmântul zeului (peplum), „imitând stelele și bolta cerească”, și pentru reprezentarea mării ca „un brâu care-i încinge pieptul”, vezi și Macrobius, Saturnalia, I, XVIII, 22. Și în colindele românești, „marea rotocoală” apare „scrisă” (brodată) pe veșmântul eroului : Nu se teme de nimic Că veșmântu-i zugrăvit Scrisă-i marea tulbure Scrisă-i marea rotocoală, Cam cu nouă vădurele (13, p. 94). Această îmbrăcăminte care consacră, învestește și protejează pe erou nu este decât o ipostază a veșmântului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
veșmântul eroului : Nu se teme de nimic Că veșmântu-i zugrăvit Scrisă-i marea tulbure Scrisă-i marea rotocoală, Cam cu nouă vădurele (13, p. 94). Această îmbrăcăminte care consacră, învestește și protejează pe erou nu este decât o ipostază a veșmântului cosmic - „lung până-n pământ” sau „lungu-i lat prejur pământ”. Un astfel de veșmânt este purtat și de Cosmocrator : Frumos mi-e Domnu-mpodobit : Cu veșmânt cam mohorât [= roșu închis] Lung, mi-e lung, până-n pământ ; Larg, îi larg, prejur pământ. Jur-prejurul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tulbure Scrisă-i marea rotocoală, Cam cu nouă vădurele (13, p. 94). Această îmbrăcăminte care consacră, învestește și protejează pe erou nu este decât o ipostază a veșmântului cosmic - „lung până-n pământ” sau „lungu-i lat prejur pământ”. Un astfel de veșmânt este purtat și de Cosmocrator : Frumos mi-e Domnu-mpodobit : Cu veșmânt cam mohorât [= roșu închis] Lung, mi-e lung, până-n pământ ; Larg, îi larg, prejur pământ. Jur-prejurul poalelor, Joacă stele mărunțele, Mai presus și mai mărele... [în] spate-i luna
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
94). Această îmbrăcăminte care consacră, învestește și protejează pe erou nu este decât o ipostază a veșmântului cosmic - „lung până-n pământ” sau „lungu-i lat prejur pământ”. Un astfel de veșmânt este purtat și de Cosmocrator : Frumos mi-e Domnu-mpodobit : Cu veșmânt cam mohorât [= roșu închis] Lung, mi-e lung, până-n pământ ; Larg, îi larg, prejur pământ. Jur-prejurul poalelor, Joacă stele mărunțele, Mai presus și mai mărele... [în] spate-i luna cu lumina, [în] piept, soarele cu căldura (90, p. 9 ; 14
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
element insolit) cu propriul său „brâu de aur”. Totuși, fata își păstrează privilegiul de a duce monstrul legat în cetate, unde eroul îl va omorî „înaintea tuturor oamenilor”. Sveatâi Gheorghe, ce slujea lui Dadian [= Dioclețian] înpărat, luo pre sine panțirul [= veșmântul ostășesc și armele] și brâul de aur cum să cade viteazului [...] Deacă-l văzu pre el, zmău turnă să fugă. Sv[â]ntul Gheorghe ajunse-l și-l înpunse el prin gură și [își] deștinse [= descinse] brâul și-l legă de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din ce în ce mai îndrăzneț: ciupeau, mângâiau, zgâriau, explorau. Unghia degetului mic al Xentyei tocmai cobora apăsat pe șira spinării când Stin auzi zgomotul sirenei și sufletul său se închirci, chinuit de o presimțire grea. ― Jeremiah, șopti Stin și, strîngîndu-și în fugă puținele veșminte, se năpusti spre poarta mare. Dincolo de gard, doi călugări-ostași îl țineau cu greutate pe Jeremiah. Bondocul se zbătea și țipa cuvinte neinteligibile. Tovarășii lui Stin priveau resemnați. Știau ce avea să urmeze. Alvin se întorsese cu spatele, Matteo strângea un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
foarte periculos, dar deocamdată se putea dovedi mai prețios dacă era păstrat în viață. ― Cum ajungem la documentele alea? Zi-ne și o să te lăsăm să pleci. Severus se ridică cu greutate, aranjîndu-și straiele ponosite de parcă ar fi fost cine știe ce veșminte scumpe. ― Sigur, bate-ți-l pe Severus! Avea dreptate străbunicul meu când zicea că nu poți avea încredere într-un Boszt! Niciodată n-au fost oameni de onoare. I-au jignit pe cei slabi. ― De parcă tare mulți Boszt cunoscuse, râse
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]