1,781 matches
-
s-au lansat programe guvernamentale sau private, au fost cheltuite importante sume de bani. Eroul nostru s-a implicat și în această activitate, prin articole de presă. El lăuda inițiativa Consiliului local din Capu Câmpului-Bucovina care a hotărât "desființarea pe vecie a tuturor crâșmelor din comună". Ridicarea nivelului de trai a locuitorilor din mediul rural, credea Rădășanu, "nu poate veni niciodată de la partide, care se năpustesc asupra țărei ca hoardele" ci doar "prin închiderea tuturor crâșmelor din țară, înființarea de bănci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Și nu plângea când îi trebuia ceva, ci mai mult se mișca în leagăn sau în covată. El era foarte frumos și voinic și bun; a răcit și când a împlinit 2 ani, a închis dragii lui ochi albaștri pe vecie. L-a plâns biata mamă cu multe lacrimi, l-a plâns bietul tatăl meu și tare mult l-am plâns eu că mi-a fost foarte drag. Apoi mama a născut o copilă Frăsina, care a trăit numai 3 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
tată-tu îi prost de te-a dat așa târziu la școală"? El poate avea 6-7 ani și eu aveam 12 ani. El era înalt numai până la brâu la mine. Am fost prieten cu el până ce a închis ochii pe vecie în anul 1957. În 1930 ducându-mă în Fălticeni, după 30 de ani de la absolvirea școlii primare și am văzut pe stradă un domn și am strigat: "Gorschi!" Și el a venit la mine și mi-a spus: " Tu ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în 1966 după 60 de ani de la absolvirea Școlii Normale, ne-a primit cu drag în casa ei și ne-a omenit cu toată inima, iar la 19 Oct.1968 a închis și ea ochii ei frumoși și drăgălași pe vecie ! A fost munteancă din Ploiești ! Și în vara anului 1910 cam prin luna august m-am dus în satul Buciumeni care-i la apus de Fălticeni. Acolo era o domnișoară Maricica Vasiliu. Era frumoasă, foarte deșteaptă și învățase școala profesională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
luni și cu maică-sa Eugenia și ea singură și străină. Și cât am stat în Bulgaria, biata mea mamă a venit în fiecare sară la școală și a dormit cu Eugenia și cu băiatu. Până ce a închis ochii pe vecie a pomenit-o Eugenia, pe mama mea cât a fost de bună. Și o îmbărbăta pe Eugenia spunându-i: Nu plânge dragă Eugenie, când m-oi ruga lui Dumnezeu cum știu eu, las dacă n-a venit Ghiorghiță". Iar Ileana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lui și i-am spus cum m-a scăpat de la moarte. Și i-am scris în fiecare an până în ziua de 20 februarie 1960 când Neculai N.Tiron, cel cu suflet de înger a închis ochii lui cei buni pe vecie. Dumnezeu să-i ierte păcatele, să-i fie țerna ușoară și amintirea veșnică. Și a rămas Doamna Elena soția lui de zbucium și de chin. Și a murit la 2 ianuarie 1966 și înmormântată în 4 ianuarie 1966. A trăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Eu mă uit la ea și spun: "S-a trecut vremea de guriță doamnă, vr-un guroi da". Ea s-a mutat la Piatra Neamț, dar după vreo 5 ani, a închis ochii ei cei negri și frumoși, doamna Matilda Resmeriță pe vecie! La 3 septembrie 1921 închide ochii pe vecie socrul meu prea bun și f. cuminte și omănos preotul Mihai Vasiliu din satul Boboești, jud. Neamț. Acela drept că a fost preot, n-avea nici o patimă ci călca drept a preot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a trecut vremea de guriță doamnă, vr-un guroi da". Ea s-a mutat la Piatra Neamț, dar după vreo 5 ani, a închis ochii ei cei negri și frumoși, doamna Matilda Resmeriță pe vecie! La 3 septembrie 1921 închide ochii pe vecie socrul meu prea bun și f. cuminte și omănos preotul Mihai Vasiliu din satul Boboești, jud. Neamț. Acela drept că a fost preot, n-avea nici o patimă ci călca drept a preot, în vârstă numai de 58 de ani. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
se îndreaptă către Regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre. Drept aceea noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind învestiți singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm: UNIREA NECONDIȚIONATĂ ȘI PE VECIE A BUCOVINEI, ÎN VECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUȘ, COLACIN ȘI NISTRU, CU REGATUL ROMÂNIEI 44. (Aplauze îndelungate, care se repetă continuu). Președintele Congresului dă cuvântul d-lui dr. I. Nistor. Dl. dr. I. Nistor, membru al Congresului, arată că statele
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Radu Sbiera 75 1918, noiembrie 28, Cernăuți. Telegrama trimisă Regelui Ferdinand I de Congresul General al Bucovinei A. Congresul General al Bucovinei, care întrupează suprema putere a țării, în numele suveranității naționale, a votat astăzi cu unanimitate unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în hotarele ei actuale cu Regatul României. Mulțumind Proniei cerești că ne-a învrednicit de a vedea ispășită nelegiuirea ce s-a săvârșit acum 144 ani față de țara noastră, mândri că avem fericirea de a aclama pe Maiestatea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Trăiască Maiestatea Sa Regina ! Trăiască Dinastia ! 1918, noiembrie 28, Cernăuți. Telegrama trimisă Președintelui Consiliului de Miniștri al României de Congresul General al Bucovinei B. Congresul General al Bucovinei, în numele suveranității naționale, a votat astăzi în unanimitate unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în hotarele ei istorice, cu Regatul României. Vă rugăm să luați act de această hotărâre și să ne dați tot concursul guvernului pentru aducerea ei la îndeplinire. Președintele Congresului General al Bucovinei Iancu Flondor 76 1918, decembrie 1
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cel mai mare act al istoriei noastre naționale, acel pentru care generații întregi au luptat și au murit, acel în nădejdea căruia au trăit de la Nistru și până la Tisa, toți românii despărțiți de o soartă nemiloasă, și puneți, Sire, pentru vecie, temelia unei Românii mari și a unei vieți naționale, pe care să se poată de aici înainte dezvolta în pace și fericire întregul neam românesc. Sunt cu cel mai profund respect, Sire, al Maiestății Voastre Prea plecat și supus servitor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și mai ferme conștiințe ale poeziei/ literaturii române. La Sighetul Marmației, ca de altfel și în alte părți, Laurențiu Ulici nu a făcut "opoziție de cafenea", o bravadă "juvenilă", avea 35 de ani când a descins (1978) definitiv și pentru vecie (2000) în fruntea Festivalului de Poezie "Laudă-se omul și țara" de la Sighetul Marmației, care ulterior a devenit Festivalul Național de Poezie, apoi Festivalul Internațional de Poezie "Europa Kilometrul zero". Lulu, cum îi ziceau prietenii, a fost și rămâne o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de poeme. Când a fost jurizarea mi-a zis-o: "Echime, pseudonimul este frumos, textele la fel, doar că nu poți participa la concurs. Ești organizator." Te "citea" din prima. Dacă un text intra în atenția sa, te "ștampila" pe vecie. Nu mai aveai cum scăpa de ochiul său. De altfel optzeciștii și o parte din nouăzeciști o știu mai bine. Laurențiu Ulici a fost și rămâne o prezență fascinantă prin discurs și atitudine, anvergură. Este în același timp o "valoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la mine-n casă, Să dorm noaptea nu mă lasă, Gânduri, gânduri tot mereu: Ce-am făcut o viață eu? Zeci de ani cât am trăit, Tot păcate am săvârșit Spovedindu-mă mereu Am aflat de Dumnezeu! Dumnezeu Cel din Vecie Se jertfește-n Liturghie La Biserică să vin Acolo-i Sânge Divin Ce ne scoate de la chin De la chin, de la nevoi, Însă ce preț Îi dăm noi? Astăzi mulți cu multă carte De la slujbă stau departe... Cei ce-ascultă În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
culcai pe fân uscat De Îngeri Înconjurat Craii te v-a lăuda Și mărire Îți va da Slavă Întru cei de sus Și Pace pân’ la apus Cu mult dar și bucurie Pacea Domnului să fie Că de-acum până-n vecie Mila Ta Doamne să fie. La anul și la mulți ani! Lumea ieșea afară la noi, care-i colindam și ne dădea colaci, mere, bani, bomboane, și ne mulțumeau frumos spunându-ne să venim și la anul cu colinda. Ei
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
90 de ani!). O relație interesantă, între doi adulți celebri, care-și scriau scrisori demne de pana unor liceeni loviți pentru întâia oară de fiorul dragostei: Hemingway "Mă îndrăgostesc de tine rău de tot"! Marlene Dietrich: Te voi iubi pentru vecie și chiar dincolo de ea"! Au mai rămas "Bodeguita del Medio"si "Floridita", cu scaunul de la bar, bustul și "Daiquiri Salvaje", Cojimar cu barul "La Terraza", Piața Hemingway și monumentul. Au plecat ca să-l întâlnească pe prietenul lor mulți pescari ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
-o lumină, / Fața noastră, pe rând / Către masă se-nclină // Și apoi, liniștiți, / Ne-ndreptăm la culcare... Nu vom fi biruiți / Deșteptarea ni-i mare // Între masă și pat. / Între somn și trezie. / Se păstrează curat / Parc-un timp de vecie.“ Aceste des chideri spre reflecția ontologică fac legătura cu poe mele afișat filozofice din ultimul ciclu (Nume, II) cum ar fi: Hölderlin, Norwid, Hegel, Herder, Descartes. Eseistica lui Marcel Mihalaș, clară, densă, exactă în orice formulare, își urmărește cu eficiență
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sunt eu, îți va fi tot una dacă voi fi eu sau altul aici și acum, lângă tine. Observă că Hyperion nu și-a arătat chipul, a apărut când blond, când brunet. El înțelege că ar putea coborî într-o vecie, pe pământ, în chip de zburător dar n-ar avea cum să aibă norocul de a fi alături de această fată, acum și aici. Asta îl face să renunțe, nu vorbele lui Demiurg. Ar putea, într-adevăr, să se dezlege de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Missir, Nicolai Volenti, C. Dimitrescu-Iași, generalul Bengescu-Dabija, Nicolai Beldiceanu, Alexandru Vlahuță, I. Cantacuzin (Zizin), C. Meisner, Ioan Nenițescu, Al. Philippide, Theodor Burada, C. Leordănescu, Xenofon Gheorghiu, Al. Șutzu, Vasile Burlă etc. Dintre aceștia sunt patru care ne-au părăsit pentru vecie, și anume: Beldiceanu, Cantacuzin, Nenițescu și Șutzu; iar ceilalți lucrează, pre cât știu, pe sama lor fără a mai avea vreo solidaritate cu gazeta Convorbirile, a cărei personal de redacție este astăzi compus din membri cu totul noi. Și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pofta de mâncare și somnul. Îi sunase oara. Era dureros de văzut cum, sărmanul, mereu gemea, se frământa în culcușul lui unde nu-și găsea odihnă, cum se lupta cu moartea, pănă când, răzbit de suferințe, a închis ochii pe vecie, cu toată căutarea medicală și îngrijirile ce i-am dat. Regretele noastre au fost mari. Femeia și copiii mei mai ales nu se puteau deprinde cu ideea că Milordachi nu mai este. O mare parte din petrecerea și veselia casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la care au fost aceștia supuși. Marele noroc este că în ultimii ani au apărut oameni de mare valoare, suflete de eroi, mari iubitori de adevăr, de neam și de țară, care, precum Lucia Hossu-Longin (Memorialul Durerii) au înscris pentru vecie în documente inatacabile sub aspectul veridicității, adevăruri bazate pe mărturisiri directe ale supraviețuitorilor lagărelor și închisorilor politice din România comunistă, mărturii directe incontestabile de sunet și imagine care au devenit cunoscute lumii întregi, preluate chiar și de arhivele Congresului American
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
recunoșteau după consistența și culoarea căcatului...), iar unul Onofrei, un basarabean sărac lipit pământului, îl pârâse pe tata că în fiecare seară citește din Biblie. Asta era o vină uriașă. După vreo două săptămâni, tratamentul brutal, deși părea instalat pe vecie, a încetat brusc, spre norocul tatei și al celorlalți năpăstuiți din colonie care, altfel, probabil n-ar fi prins primăvara. Viața în colonie a devenit un soi de semidetenție, se mai putea respira acum, se mai putea trăi. Nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îi era favorabil. În realitate, tovarășul Cameniță era convins că nu-l eliberase pe frate-meu, ci, prin cele două pagini semnate de el, îl subjugase mai abitir decât dacă l-ar fi aruncat într-o temniță, îl legase pe vecie de el, îl făcuse dependent de el cât va trăi. Tovarășul Cameniță îl privea pe fratele meu ca pe un experiment, ca pe un joc pasionant, pe care voia să-l joace încă mulți ani de atunci încolo. În ciuda firii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să exceleze cu duhul. Dar când ai gripă, tușești; când - Doamne ferește! - te căptușești cu un sifilis, îl rezolvi la doctor. Mai toate neplăcerile sunt anunțate de niște simptome. Au o relație pregătitoare cu necazul. Numai relația cu prostia rămâne pe vecie confuză. Poți să și mori supărat pe omenire, convins că problema-i a ei. Dacă nu poate fi măsurată, în schimb, prostia e orientată. Se definește, de regulă, printr-o direcție, nu prin cantitate. Poți să fii foarte deștept într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]