2,286 matches
-
Azi am să-ncrestez în grindă Jos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puișorul, Și-am închis ușa la tindă/ Cu zăvorul.” „Intră-n casă? O, ba bine, Și-a găsit niște vecine, Stă la sfat... toată-s văpaie! Junghiul peste piept mă taie: Doamne, de-ar fi dat de mine, Ce bătaie!” Și în lirica lui Octavian Goga întâlnim imaginea unei mame îndurerate, la vârsta senectuții, pioasă, plângând aceeași înstrăinare, aceeași îndepărtare
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
rugăciune Înainte și după masă. Cumetriile de mari proporții sunt o invenție mai apropiată de zilele noastre și, la drept vorbind, ele au ca scop strângerea de daruri și bani, deci un scop comercial. Impresionant era modul de comportare al vecinelor. Acestea veneau cu bubă la lăuză, adică cu mâncăruri gătite, mai ales supe consistente, ca să aibă tânăra nevastă de unde alăpta pruncul. Pe lângă acestea aduceau scutece și brânețe. Cel mic trebuie să aibă scutece multe. Nașul trebuia numaidecât să se prezinte
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ai familiei spuneau că este datoria lor să-și bocească mortul și nu al străinilor. Două sfeșnice cu lumânări străjuiau mortul În cele trei zile, timp În care acesta nu trebuia să rămână singur În odaie. În tot acest răstimp, vecinele veneau să pregătească praznicul. Făceau bureciță, tocmagi, colaci și sarmale. În ultima seară, la cina mortului, În odaia În care era sicriul se mânca și se bea. Dacă era vară se aduceau coroane Împletite cu flori de câmp pe crengi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
1989, România care se elibera de dictatura lui Ceaușescu nu mai era însă de mult țara agrară și fatalistă a generațiilor anterioare. Supusă vreme de jumătate de secol violenței proiectului comunist de modernizare, România nu se mai deosebea radical de vecinele ei din Europa Centrală. Dacă traiectoria ei postcomunistă a fost într-o mare măsură diferită înainte de 1996, asta nu e atât consecința inevitabilă a istoriei ei mai vechi sau mai recente, cât consecința unei opțiuni deliberate, îndărătul căreia regăsim voința
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Huuuuooooo!!! Vocea unei vădane de la 4: - Însoarăăă-tee! „Bine, e-n regulă, dar n-ai spus cu cine, madam”, miam zis eu. Vocea inginerul agronom veșnic beat, de la 6: - Bea, bea, nu te lăsa,/ Uită că viața e grea! Vocea unei vecine tinere căreia i-a murit soțul acum șase luni, de la etajul 9, perete în perete cu mine, prin ușă: - Vino, dragă, la mine, n-asculta ce strigă gurile rele! În fine, am intrat în casă. Nu mai era cazul să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tai cu cuțitul, probabil că se întrerupsese lumina din cauza unor reparații sau sărise siguranța generală de la scară. La etajul unu, lipită de perete, am ghicit umbra unei făpturi. - Bună seara, domnule Vieru. N-aveți un chibrit? N-aveam. Era o vecină, brunetă, de vreo treizeci și cinci de ani. - Am o brichetă, i-am zis. Am aprins-o și femeia a chicotit scurt. Avea părul lung, nepieptănat, buzele făcute. Se lipi de mine. Auzisem ceva ceva despre infidelitatea ei față de soț, care era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Hai, spune repede, cum a fost, am grăbit-o eu.Stai, bre, că-ți spun. Era în iunie sau iulie, ultima vară pe care Creangă a mai petrecut-o în viață. Tinca Vartic, țiitoarea scriitorului, întârziase cam multișor la o vecină și mâncarea nu era gata, iar lui Creangă îi era foame, și o boscorodea la cap. - Cum avea vocea? am întrebat eu înfrigurat.Păi, era cam grosuță... - Ceea ce înseamnă că Ion Creangă avea voce de bariton. Mda, se adeverește cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a venit la noi la poartă Și-am ieșit eu c-o nuia: -Hai la maica să te joaceLup flămând cu trei cojoace, Eu chemam pe lup încoace, El fugea-ncotro vedea. Ieri, pe drum un om sărac Întreba pe la vecine: -Poartă-se copiii bine? Dacă nu, să-i vâr în sac! Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit eu și i-am spus: -Puiul meu e bun și tace, Nu ți-l dau și du-te-n pace
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
douăsprezece mii de suflete ale sale, răspândite pe o suprafață prea mare, sunt aproape imperceptibile. S-ar zice o cetate pustiită de incendiu sau răvășită de un cataclism chiar în momentul în care i se punea fundația. Așa cum este, precum vecina sa Bolgrad, mai bine situată și mai încă și mai bine concepută decât aceasta, ea îi impune călătorului respect pentru operele, chiar dacă numai schițate, ale geniului rusesc. Ismail era încă o etapă din executarea testamentului lui Petru cel Mare; acum
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu mai vroia să dreagă acel lucru. Nu-i mai păsa.! De ce? Amintirile mai dramatice erau estompate. Cum zăceam de friguri și el discuta liniștit cu sanitarul dacă o să mor sau nu sub febră, uruitul mașinii și dialogul mamei cu vecinele: "... că ăsta îl lasă să moară și nu vrea să-l ducă la spital!" Dar eu înviasem și îmi rămăsese în amintire răspunsul lui. "Ce vină am eu că pe lume sunt friguri! Ce, le-am adus eu!? Sau ești
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
trebuie, neapărat, să ai o anumita vârstă să Înțelegi unele lucruri serioase sau să Începi să discerni ce Înseamnă o bârfă, o știre, o veste. Eu eram puștoaică, În clasele primare și mai stăteam pe lângă bunica sau mama și vecinele ei În zile de sărbătoare, pe băncuța din fața curții și auzeam fel de fel de povești; despre flăcăii și fetele din sat, despre femeile care călcau strâmb, despre bărbații care Își Înșelau nevestele, cine are nuntă, cine cunună, cine botează
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
fericită trebuie să fie! - Acum s-a obișnuit dar la Început i se părea că este prizonieră Într-un apartament de bloc, nu era ca În curtea ei să se desfășoare, să iasă la poartă, să stea la taifas cu vecinele. Și uite așa, au urmat și alte Întrebări la care a trebuit să răspund. Uitaseră de mort și se strânseseră toate În jurul meu. Acum, parcă totul se transformase Într-o clacă: povestiri, glume, râsete. Eu m-am jenat și le-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
natal. Aici s-a manifestat boala și, îndată după internarea la Spitalul Militar Central, a încetat din viață, cu diagnosticul de enterită acută. S-au înregistrat atunci mai multe decese printre consătenii din Crîngași ai nefericitului ostaș, precum și moartea unei vecine de salon de la Spitalul Filantropia a primei holerice descoperite. S-a dat imediat alarma, procedîndu-se la depistarea, prin analize de laborator, a purtătorilor de vibrioni din spitale și de la Crîngași, la vaccinarea de masă a persoanelor din preajma bolnavilor și purtătorilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
S-a dus, măi băiete, s-a dus, ducă-s-ar din satul ăsta, îmi șopti de după gard Areta lu’ nea Miluță, cea despre care la o nuntă a râs tot satul când a auzit ce îi cântă Mariana. La vecina mea săraca De trei zile rage vaca Nimulsă și nemâncată Da’ vecina mea-i rujată. Stau găinile în poiată Iar ea pe pat cocoțată și-i grădina nelucrată Da’ cucoana soț își cată. A plecat în miez de noapte, ca
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
satul ăsta, îmi șopti de după gard Areta lu’ nea Miluță, cea despre care la o nuntă a râs tot satul când a auzit ce îi cântă Mariana. La vecina mea săraca De trei zile rage vaca Nimulsă și nemâncată Da’ vecina mea-i rujată. Stau găinile în poiată Iar ea pe pat cocoțată și-i grădina nelucrată Da’ cucoana soț își cată. A plecat în miez de noapte, ca o hoață. Di n-ar mai rămâne numele ei în sat. - Ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pe un capăt de treabă, stătea cu o găleată goală în mână așteptând în poartă să roage pe cineva să meargă să i-o umple. Viorica, proaspăt întoarsă în sat cu doi copii, după ce se despărțise de bărbat-su, și vecina de peste drum, ieșise și ea cu golu’. A trecut însă bombănind și neluând în seamă găleata goală a țaței Ileana. - Iaca di asta mamă, iaca di asta, cî s-o întors lumea cu curu’ în sus. Di-anapoda ci stă nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
publica toți oamenii muncii. Dar, dacă îl apreciezi și dumneata pe romancier, încep să mă îndoiesc că are într- adevăr talent. Mopsul n-are timp să înghită în sec. Alămurile detună brusc, scaunele sar împușcate, învălmășeală de bunici și bunicuțe, vecine cu vecini, gineri și mătuși cumsecade și nepoți cu verișoare fistichii, strângându-se unii în alții, balansând sub clătinarea lămpilor, acum întunecate. Doar paharele roșii se aprind, se sting și se reaprind repede. Apoi nepoftitul publicist dispare, ca un taur
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în idealitatea ei. Începusem să prețuiesc mai mult ideile oamenilor, intelingența lor vie, luciditatea deciziilor, deși eram la o vậrstă destul de fragedă. Prima zi de școală a fost pentru mine o adevărată sărbătoare a spiritului. Descoperisem brusc că tanti Vivi, vecina mea, îmi era învățătoare. Femeia pe care o vedeam zilnic în capot prin gospodăria noastră era savanta care mậnuia cu grijă destine. Îmi plăcea nespus de mult la școală. De fapt, cele dintậi jocuri ale copilăriei mele erau legate de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să mâncăm, verdeața e la mare preț, roșiile cam scumpe! Ce dracu’, domnule, ar trebui să fie mai ieftine. Cică vin de departe. Păi dacă am distrus serele, normal... Pentru că jumătatea sa, intitulată Georgeta, dorește să spele covorul la o vecină, În curte - zice că la spălătorie e moft și că ăia dau de ochii lumii pe ele, așa a pățit coana Mona, a luat covorul mai murdar decât l-a dus -, a cumpărat de la o tarabă și cizme de cauciuc
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
către Sandu. Gicu ridică și paharul și-l dă repede pe gât, ca să nu piardă continuarea. Gore clatină deja din cap, parcă așteptând să spună Sandu că a căzut de la balcon și că a avut noroc pentru că a picat peste vecina grasă de la doi care tocmai intra În bloc. Sandu Își umple paharul, așteaptă să-i pună Gicu apă minerală și reia povestea. Mă uit. Mă mai uit o dată. Necsam! Ia parabolica de unde nu-i! Căzuse! Fusese luată de vânt, că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
experiență și interese. Lumina se aprinse brusc în curticică și răsună alarma! Se uitară unul la altul... nu mai era așteptat nimeni. Stăpânul locației ieși afară... după un minut reveni și spuse pe un ton intrigat, - Domnul colonel... vă caută vecina mea disperată! Râsete și colonelul indispus ieși dintre pahare. După minute bune își făcu apariția însoțit de două tinere... una foarte drăguță, cu ochi adânci și cealaltă foarte frumoasă, două Cleopatre de facturi diferite însă cu figuri neprovocatoare, ingenui. Echilibrul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
vă cere așa ceva voi nu-l slujiți? Doar sunteți profesioniste! - Nu! Răspunse sigură pe ea tânăra... servim doar pi...dă, gură, sâni și orice altceva vă trece prin gând dar popou nu se poate! - Fetele sunt făcute ,,cadou,, de mamare, vecina! Sunt verificate și curate, vedeți și voi! Spuse împăciuitor colonelul. Ele vă stau la dispoziție pe gratis, să le acceptăm toanele! Încheie surâzând condescendent în hohotele mesenilor și atmosfera se destinse. După alte parlamentări ,,serioase,, legate de această problemă, profesorul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Hai Sonia... vino și dă-mi un pupic. Sonia, o zvârlugă de fată, nepoțica vecinilor, e mare... are deja doi ani și jumătate! Deslușesc vocea cristalină, puțin repezită a fetiței: - Mă duc la ’adu să-i dau un pupic! Glasul vecinei se aude limpede: - Îți dau eu un pupic, de nu poți să-l duci! - T’ebuie să mă duc... ale poa’ta închisă! Scena se repetă în alt timp... alți actori... același scenariu! Radu se... mărită Vecinele legau roșiile. Sonia
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un pupic! Glasul vecinei se aude limpede: - Îți dau eu un pupic, de nu poți să-l duci! - T’ebuie să mă duc... ale poa’ta închisă! Scena se repetă în alt timp... alți actori... același scenariu! Radu se... mărită Vecinele legau roșiile. Sonia cea mică își făcea de lucru, încercând să descurce ațele. Deodată izbucni: - Tanti Ani, cum o cheamă pe mama ta? - Ce treabă ai cu ea? - Mama mea e o doamnă! Își face unghiile. - Și noi ce suntem
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu mine! Radu, cu ochii în lacrimi, îi spune maică-si încet: - Nu-i așa, mami, că eu o să mă mărit cu Claudia! Bunicul său... adică eu îl sfătuiește: - Cel mai bine te măriți cu amândouă. - Nu! Radu se... mărită Vecinele legau roșiile. Sonia cea mică își făcea de lucru, încercând să descurce ațele. Deodată izbucni: - Tanti Ani, cum o cheamă pe mama ta? - Ce treabă ai cu ea? - Mama mea e o doamnă! Își face unghiile. - Și noi ce suntem
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]