3,223 matches
-
cei mai mulți din morminte. În cadrul planului Barbarossa, românii participau cu 20 de divizii, cu dublul armatei lui Napoleon Bonaparte în campania din 1812 cu aceeași cardinalitate. Vara anului 1941 se anunța foarte fierbinte. Toate popoarele își scurtaseră somnul, mărind starea de veghe și alertând antenele întru mărire de coaliții... Frontul estic înainta vertiginos în unele zone, în altele mai cu greu, în ansamblu înainta! În două luni se parcurseseră 700 km. Se luaseră 180.000 de prizonieri sovietici, trenuri de materiale de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care l-au cunoscut și l-au prețuit. Odihnește-te în pacea eternă, iubit prieten, la sânul celor care ți-au dat viață și sub crucea ocrotitoare a somnului veșnic! Încet, încet lumea se desparte cu greu. Rămânem încă de veghe tot mai puțini, apoi mergem și noi la praznicul tradițional-creștinesc organizat la Restaurantul „Cerbul de aur”, denumire pe care am văzut-o înscrisă odată cu venirea mea la Școala Normală exact acum optzeci de ani. Oare când au trecut peste mine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
veșnica străinie! Mare ți-i durerea, dragă lume,în unele suflete. În suflete , ca acelea a Rujei și al lui Cap Alb! Mare: o neinchipuit de mare, dragă lume! TOATE, LA TIMPUL LOR... De o parte - Dan Bucura; de alta Veghea Vrâncioaia. Veghea - de cinzecișidoi de ani. Cu trei fete. Măritate. Cu fetițe și cu băieței, și de școală, și pe aproape. Singură. Dacă iei în seamă faptul că a rămas, de aproape doi ani, văduvă; dacă admiți realitatea realitate, nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Mare ți-i durerea, dragă lume,în unele suflete. În suflete , ca acelea a Rujei și al lui Cap Alb! Mare: o neinchipuit de mare, dragă lume! TOATE, LA TIMPUL LOR... De o parte - Dan Bucura; de alta Veghea Vrâncioaia. Veghea - de cinzecișidoi de ani. Cu trei fete. Măritate. Cu fetițe și cu băieței, și de școală, și pe aproape. Singură. Dacă iei în seamă faptul că a rămas, de aproape doi ani, văduvă; dacă admiți realitatea realitate, nu e singură
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
din grădină,în plină desprimăvărare. Numai, că, aniiîi treceau. Patina lor lăsa urme destructibile. Care urme,însă, nu erau de observat, pe dinafară. Doar pe dinlăuntru. Și doar pentru cine putea să le simtă, să le vadă, să le trăiască. Veghea, putea. Mai întâi nu și-a dat seama de acest fapt. La un moment dat a tresărit. I-a strălucit, brusc,în trup și-n viață, ca un fulger. Se mai poate, oare, s-a întrebat, ea, atunci, așa ceva, la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pândă. Să se autopândească permanent, cu sârg și cu nesaț. Da. Așa era. Danîși căuta de văduvia lui, ca oricare altă persoană, de nădejde, pe care nu o interesau probleme ca cea care o interesau, de-un timp încoace, pe Veghea. Dar,într-o zi, fosta nevastă a lui Dan, a murit. De un cancer. La înmormântare viața a făcut ca Veghea și Dan să fie, câteva momente, alături. Pe drum. Către cimitir. Și, o privire nevinovată, din treacăt, ochi în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
persoană, de nădejde, pe care nu o interesau probleme ca cea care o interesau, de-un timp încoace, pe Veghea. Dar,într-o zi, fosta nevastă a lui Dan, a murit. De un cancer. La înmormântare viața a făcut ca Veghea și Dan să fie, câteva momente, alături. Pe drum. Către cimitir. Și, o privire nevinovată, din treacăt, ochi în ochi, avea să le pună în evidență, amândurora, nevinovăția, a ce urma să se întâmple, ulterior. La câteva zile după asta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și Dan să fie, câteva momente, alături. Pe drum. Către cimitir. Și, o privire nevinovată, din treacăt, ochi în ochi, avea să le pună în evidență, amândurora, nevinovăția, a ce urma să se întâmple, ulterior. La câteva zile după asta, Veghea s-a apucat șă-și repare o porțiune dintr-un gard. Dan trecea pe acolo. Nu așa se face treaba aia. Dar cum? Altfel. Vrei să-mi arăți? Vreau. Cel mai bine,însă, ar fi, să ți-o fac,eu, cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a admirat, ea, de alături,îndeletnicirea măruntă, care a durat vreo jumătate de oră. Ei, uite, așa se face, a zis, el, la urmă.îți place? Da. Foarte mult. Bine. La revedere. Câteva zile mai târziu, Dan trecea pe totuar. Veghea staîn poartă. Privea, fără interes, strada. Aș avea o întrebare, l-a oprit, ea, din mers. O ascult. N-ai ști pe cineva care să mă ajute să-mi trag apă în curte, din stradă, și să-mi și monteze
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
hotărât, ziua, ora și locul, unde să se consume evenimentul. La propunerea Veghei și la acceptarea lui Dan. Pe malul apei. În marginea pădurii. Apa și pădureaînfrumusețând, acel meleag, ca ceva cu totul sărbătoresc. Prima a venit, la locul ales, Veghea. Îmbrăcată sobru. În același timp, destul de picant. Și de apetisant. Cu un cerșaf,înflorat, sub braț. L-a așternut pe iarbă. S-a dezbrăcat, rămânând, nici cu chiloții pe ea, și s-a întins, cu fața în sus,între cele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia, nimeni, niciodată și nicăieri, nu se va putea ascunde. După care, Dan, nefiresc, liniștit și împăcat definitiv, cu ce-i hărăzise soarta, a rostit mai mult în șoaptă, ca pentru sine, decât, și pentru Veghea: toate, la timpul lor. Asta-i unica lege sfântă a naturii.Toate. Atunci. Da, a replicat, Veghea, după care, întoarsă pe o parte,începu să-și tragă chiloții, pe picioarele albe, atât de frumoase și de apetisante. Dan - la fel
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe o parte,începu să-și tragă chiloții, pe picioarele albe, atât de frumoase și de apetisante. Dan - la fel. După ce s-a îmbrăcat de-abinelea, s-a ridicat, a sărutat-o, a strâns-o în brațe și a rostit: apoi, Vegheo, și mie, și ție, cu bine, și cu cel de sus, înainte,în viață! În viața noastră, personală și singulară, de care ne bucurăm,încă, atât de mult și atât de trist! Și s-au despărțit. Și au plecat. Ea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
toiul nopții. Au scos năvodul cel mare, din locul în care era pus la scurs și la uscat, l-au întins pe partea dinspre coadă a lacului, și s-au apucat de tras. Ion, paznicul de vânătoare și de pescuit, veghea; și-a luat mândra cu el și s-a dus pe malul barajului. Au făcut ce au făcut, pe acolo, după care, au adormit. Pe când dormeau buștean, soldații braconieri au ajuns, cu trasul năvodului, tocmai prin dreptul lor. Era o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
somnifere. Aproape nu mai pot adormi fără, iar după două, trei ore mă trezesc. Omul care doarme e un om diminuat, zicea Rivarol. Eu cred că lucrurile stau exact pe dos. În somn, suntem mai adevărați decât în stare de veghe. Și, oricum, diminuat sau nu, prefer să nu mă trezesc în mijlocul nopții transpirat și cu pulsul mărit. 6. Se înnorează. Poate, va ploua. O cioară a zburat de pe zid și trece prin dreptul ferestrei. Gata, a dispărut. Bate și vântul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și repetabil de mii și milioane de ori. ...-tac... E copia fidelă a sufletului, cu toate trăirile și clipele sale pline de zbucium, cu bucuriile și amărăciunile lui (atâtea câte sunt), cu momentele sale de oboseală și amorțire ...tic-... de veghe încordată și de odihnă profundă... -tac... ... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac... Asta-i..., nici n-am cum să-i zic! Orice aș putea fi pe lumea aceasta, numai pictor - în nici un caz! Poate altcineva. De ce nu? Însă eu, dacă trebuie, să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
împrăștie când se întinde spre ei. Ceva minunat: poate să numere până la oricât, chiar și toate roiurile astea, adăugând pur și simplu unu. Să-și acopere datorii, pariuri. Să planeze sus, la cel mai mare număr. Într-un turn de veghe, pe un deal. Oamenii pot face orice. Ei nu știu că sunt zei, că pot supraviețui până și morții. Oamenii ar putea face un spital, unde să țină în viață toate viețile posibile. Și poate că, într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ne apasă cu atâtea patimi. În școli se face-o altă carte, țarina noastră e îngustă, atâtea rele mă dezgustă unul muncește, altu mparte. Vor mai veni și-alte măceluri, să nu fugim, să fim mai treji să stăm de veghe la creneluri cu toți ai noștri mari viteji. Aceste vânturi și furtuni vor trece, va veni dezghețul, și viața își va găsi prețul de altădată, ca-n străbuni. Penitenciarul Pitești, 1950 Iubirea e mereu virgină Dăm iernile pe primăveri de-
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
decât oțelul din vârfuri de pluguri. Glasul istoriei strigă-napoi, arătându-ne mersul mereu înainte; suntem câtă frunză cu cei din morminte de a pururi cu ochii la noi. Pe-amiezi de timp, la răscruci de podișuri, să stăm de veghe, cu focul din zori la sfintele străbunilor noștri comori - praguri la marile noastre suișuri... Penitenciarul Suceava, 1948 Eminescu O-ntrupare a minunii de-a fi cel mai dintre poeți, pe care-l au de dușman unii hrăniți cu otrăviți burețifrustrați, sarcastici
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Dumnezeu. Maica Stareță Mihaela, Monahia Gabriela, Monahia Mina, Monahia Nectaria și Sora Mariana Schitul Iezer, județul Vâlcea 22-23 septembrie 2004 La miez de noapte, sub cerul înstelat, în dangăt de clopot și murmur de toacă, în șoapta rugăciunii celei de veghe și de lumină a candelei celei din inimă, între bătrânele ziduri ale chinoviei Secului a marelui Varlaam Mitropolitul și a tot marelui Sfânt Paisie, dimpreună cu 109 șirul din veac al părinților aci nevoitori pentru mântuirea lor și a toată lumea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
THOMAS WOLFE De la moarte pînă În zori Stranie veghe ținutam pe cîmp Într-o noapte Traducere din limba engleză de ANCA-GABRIELA SÎRBU Thomas Clayton Wolfe (1900-1938) este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului trecut. La vîrsta de șaisprezece ani, a fost admis la Universitatea din North
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este necunoscut. Copil fiind, Împărțeam ziarele de dimineață și i-am văzut pe străzile unui orășel - familia ciudată și singuratică a celor care se furișează În noapte. Uneori erau singuri, alteori umblau În grupuri de doi sau trei - veșnic de veghe la miezul nopții În orașe, măsurînd de la un capăt la altul trotuarele goale ale străzilor mohorîte, trecînd prin fața palidelor manechine de ceară din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prevestire ciudată și amară de dragoste și moarte. Căci există viață pe tărîmul nopții. Un val Întunecat se unduiește În inimile oamenilor. Sălbatic, ciudat și triumfător, străbătînd pămîntul nesfîrșit cufundat În somn, mi-a vorbit În mii de nopți de veghe, iar cuvintele rostite de toate graiurile Întunecate și necunoscute sînt scrise În inima mea. A trecut peste mine În bătaia ritmică a aripilor sale puternice, a țîșnit În șuierul de glonț al bucuriei demonice purtate de vîrtejul iute al vîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mea, și noaptea, În Întuneric, În tăcerea cufundată În somn a pămîntului, am privit de mii de ori chipurile Somnului și am ascultat tropotul armăsarilor negri ce se apropiau. Și mi-am văzut tatăl și fratele murind În timp ce stam de veghe În Întuneric, la miezul nopții, și am cunoscut și iubit chipul Morții celei mîndre, cînd mi-a ieșit În cale. Văzusem deja de trei ori chipul morții În oraș, iar acum, primăvara, aveam să-l văd din nou. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cît am fost cu tine, prietena mea, n-am cunoscut gloria, bucuria și victoria pe acest pămînt - și oare nu mă voi simți din nou ca odinioară, dacă ai să te Întorci la mine? Vino, sora mea, În ceasurile de veghe ale nopții, vino În miezul tainic și tăcut al Întunericului, vino așa cum ai venit mereu și adu-mi iarăși acea putere de neînvins, nădejdea veșnică, bucuria triumfătoare și Încrederea ce va zdrobi iarăși tăriile pămîntului. Vino, pășind peste cîmpiile nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am zis. Așa că am pornit-o toți În jos pe scări și-am Întrebat-o dacă a trecut careva pe la el. „Nu“ - a zis - „n-a călcat picior de om În casa asta de cînd ați plecat. Am stat de veghe anume ca sa văd dacă nu se-ntîmplă așa ceva“ - a zis - „și, dacă intra cineva, știam.“ „Aici se ascunde o treabă tare necurată“- am zis - „dar am s-o descurc eu. Ia veniți cu mine, copii“ - le-am zis lui Luke și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]