1,900 matches
-
roșu. — Vreau să te văd la mine în birou, a trosnit vocea lui Vivian. Acum! În biroul ei? La gândul ăsta, mi s-a strâns stomacul. Reușisem, mai bine de-o săptămână, să evit să intru în groapa aia cu venin și sentimente distructive. De când Vivian urlase prima dată la mine, avusesem parte de o lună de adevărat iad, iar acum nu mai încercam decât să trec de fiecare zi fără nici o confruntare față în față. Vivian putea să fie destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de prințul din oraș, Iacob n-a zis nimic și nici n-a răspuns în nici un fel ofertei lui Hamor. A stat ca o stâncă, s-a holbat la omul despre care fiii lui Levi și Simon vorbiseră cu atâta venin - un bărbat cam de vârsta lui, doar că îmbrăcat luxos, cu vorbirea aleasă și gras. Regele arăta înspre un car plin cu lucruri, spre oile și caprele legate în spate. Se declara rudă și spunea că în curând vor avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
numai sulițe sau numai arcuri. Mai-Baka a dus câteva sute de robi în pădure și i-a învățat să-și facă arcuri bune și săgeți ușoare, din lemn tânăr. Agbongbotile și cu alți câțiva bătrâni prindeau șerpi și le storceau veninul pentru otrăvirea săgeților. Ceilalți aveau topoare, sau numai puterea trupului lor. Firește că puțini dintre robi se puteau măsura cu soldații Atlantidei, a căror singură meserie era războiul. Robii aveau însă patima oarbă a răzbunării și dorul timpului trecut când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
drăguța ta. Nu vreau să te pierd. Partea a III-a -Fantezie în fantezie Mijlocul florilor se înflorește, și mijlocul lor dulceag mă năpădește, pe când luminițe mici, zglobii, sprintene și neîncetat fug prin întunecat. Viața vibrează și se încolăcește pe veninul însângerat, pe când Miorița-i varsă lacrimi iubite, lacrimi din sângele-mi beat. Îmbătate îs colțurile neîntinate, deci curtea în care vântul bate. Luminițe se apără neîncetat. Nectarul încolăcindu-se, ori nectarul ce se încolăcește este chiar dulcele nectar prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trăit aici degeaba? Am tot atâtea motive să-l urăsc pe Grimus ca și el. Crede oare că Grimus e la fel de prost ca Virgil Jones? Acum tonul egal din vocea ei dispăruse, fiind înlocuit de o patimă înspăimântător de intensă. Veninul din vocea femeii ar fi speriat și-un șarpe. — Privește, Vultur-în-Zbor, îi zise ea. Privește-l pe Virgil Jones, călăuza ta și soțul meu, la fel de incompetent în ambele funcții. Mă uit la el și văd un om posedat orbește, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Pentru ei am o armă la îndemână: frâna bruscă. Și cât venin aruncă asupra mea nici nu vă puteți imagina. Șoferul începu să râdă cu poftă. Karina se mai destinse puțin. - Sunteți un fin observator, dar în privința mea vă înșelați. Chiar nu sunt îndrăgostită. - Nu vreți să recunoașteți, sau încercați să vă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
viața sufletului meu. {EminescuOpIV 11} Dar ce râde lumea? Ce râde și spune? "Femeea nu este ce crezi tu, nebune. Fața ei e-o mască ce-ascunde-un infern Și inima-i este blestemul etern, "Buza ei e dulce, însă-i de venin, Ochiu-i te omoară, când e mai senin. Și-apoi ce-i amorul? Visu-i și părere, Haina strălucită pusă pe durere". Dar dacă e astfel unde-i a mea zână Cu chipul de înger muiat în lumină?? - N-a fost nici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mea pălită Un surâs, Vezi pe fruntea-mi liniștită 20Dulce vis, Și al luncei vânt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Lănguros. {EminescuOpIV 21} 25De-ai pătrunde c-o privire Al meu sân, Să vezi marea-i de mâhnire Și venin, Ai cunoaște-atuncia bine 30Traiul meu: Suflet mort, zâmbiri senine - Iată eu. {EminescuOpIV 22} CINE-I? (din drama "Steaua mării") Norul țipă, marea latră, Plioscăind de stânci în veci, Și scheletele de piatră, În natura cea maratră, 5Stau bătrâne, slabe, seci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ndărătnicie În spații făr-de margini, în evi de veșnicie! Vai, soarte blăstemată, ce oarbă aruncii bobii, La ori cine în lume dai ceia ce nu-i trebue, Te rog soarte mă scapă, de alții nu - de mine. {EminescuOpIV 64} Atât venin în suflet, și-atît amar în gând, Încât dac-aș putea-o ca să răsuflu-adînc Și bine - aș învenina vremea-n care-s osândit De a trăi. O geniu, ce pătrunzi Nemărginirea - iartă c-amărăciunea mea M-a-nvins! Tu știi să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
capul la pământ încet-încet Și glasul meu răsună tânguios Ca tristul glas de vânt încet-încet. Și orice vis, orice dorinț-a mea Eu singur le-am înfrînt încet-încet. 15Săgeata doar a crudului amor În suflet mi-o împlînt încet-încet Și simt veninul pătrunzând adânc... Cu sîngele-l frământ încet-încet Și nu-mi rămâne de cât să pornesc Spre al meu trist mormânt încet-încet. {EminescuOpIV 254} AH, CERUT-AM DE LA ZODII Ah, cerut-am de la zodii, De l-al sorții mele faur, Dulcii sânului
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
chipuri să-mi pară vis deșert De muierești cuvinte și lunecoase sfaturi. Ușor te biruiește poftirea frumuseții, Ziceam - și o privire din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea ființei pământene Și-n inimă îți bagă el viermele vieții. Venin e sărutarea păgânei zâne Vineri, Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii, Disbărbătează mintea cu vălul amăgirii - Deci în zădar ți-i gura frumoasă, ochii tineri. De cât să-ntind privirea-mi, ca mâni fără de trup, Să caut cu ei dulcea a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fim nefericiți. Să văd a ta făptură să, nu mai fi ajuns! Ce demon oare-n cale-ți m-a pus ca să pătrunz - Și de sub frunte ochii mai bine i-aș fi rupt De cât să sorb din ochi-ți veninul ce l-am supt, De cât să fiu un preot la un astfel de cult Mai bine-mi rupeam capul ș-aș fi pierit de mult! 115Și totuși, totuși scumpo... de nu te-aș fi văzut Au astă bogăție de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
caut Întrebător și drept. O strîns-îmbrățișare - Vis dureros de foc - Ș-apoi să plec în lume Copil făr-de noroc. Să nu se mai aleagă De viața mea nimic, Să mor uitat de oameni E soarta ce-mi prezic. {EminescuOpIV 279} VENIN ȘI FARMEC Venin și farmec port în suflet, Cu al tău zâmbet trist mă pierzi, Căci fărmecat sunt de zîmbirea-ți Și-nveninat de ochii verzi. Și nu-nțelegi că-n al meu suflet Dureri de moarte tu ai pus - Cât de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
drept. O strîns-îmbrățișare - Vis dureros de foc - Ș-apoi să plec în lume Copil făr-de noroc. Să nu se mai aleagă De viața mea nimic, Să mor uitat de oameni E soarta ce-mi prezic. {EminescuOpIV 279} VENIN ȘI FARMEC Venin și farmec port în suflet, Cu al tău zâmbet trist mă pierzi, Căci fărmecat sunt de zîmbirea-ți Și-nveninat de ochii verzi. Și nu-nțelegi că-n al meu suflet Dureri de moarte tu ai pus - Cât de frumoasă ești pot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-a Soțului patemi. Tigri după tine se iau și codri, Râul care fuge spumând opri-l-ai, Alintîndu-l, fere-ndărăt portarul Orcului groaznic, Cerber ce cu sute de șerpi în creștet Ca ș-al furiilor, esalează ciumă Pe când spume fac și venin tustrele Limbile gurii. Chiar Ixion, Tytios chiar în silă Au zâmbit, deșartă rămas-au urna, A lui Danau fiici auzind cîntarea-ți Fermecătoare. {EminescuOpIV 401} Lyde-asculta crimele-acelor fiice, Căci pedeapsa lor e să umple vasul, Ce de-apururi fără de fund se scurge
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aerul îl împle c-un val de mîngîiere? Putut-a împotriva atâtora să stee Când e așa de dulce și nu-i decât femee? Știind că o săgeată din arcul cel cu gene E chiar durerea însăși a vieții pământene, Venin știind că este sărutul zânei Vineri, Venin mi-era suflarea și ochii tăi cei tineri Și nu voiam ca dânșii cu dulce vicleșug S-aprinză al meu suflet pe-al patimilor rug; Și sborul cugetări-mi, mândria din cîntare-mi, Eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mîngîiere? Putut-a împotriva atâtora să stee Când e așa de dulce și nu-i decât femee? Știind că o săgeată din arcul cel cu gene E chiar durerea însăși a vieții pământene, Venin știind că este sărutul zânei Vineri, Venin mi-era suflarea și ochii tăi cei tineri Și nu voiam ca dânșii cu dulce vicleșug S-aprinză al meu suflet pe-al patimilor rug; Și sborul cugetări-mi, mândria din cîntare-mi, Eu nu voiam c-un zâmbet al tău
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și tu alergi Dacă acea seară s-ar scoborî într-un abis oceanic de stele sau într-unul de nouri Întrebi de ce ordon... Întreabă îngerii lui Dumnezeu ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă de ce a scuipat Satan veninul său cel mai amar - când a eșittu în lume, de ce înainte d-a fi te cugetase infernul întreg - te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femee fățarnică. Demonul poet te-a visat în eppopeea sa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
toată țara asta ai dat altor popoare Încât altar să-ți facă poporul tău loc n-are. Arând un câmp de pietre în crudele-i sudori, El seceră spinișul din lucru-i fără spori, Privirea lui e cruntă și lacrima venin, Blăstăm e vorba-i seacă, sufletul lui suspin. Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața națiunei mele, Decât ca soartea oarbă din chin în chin s-o poarte Mai bine-atinge-i fruntea cu vântul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bun. Cel ce nu poate plânge, acela știe Ce-i viața moartă, ce e moartea vie? Acela are-ntr-însul grămădită Vecia-ntreagă de dureri și chin, A ei mărime; ochiul nu s-a stins, În lacrimi s-o traduci și în venin. Icoane nu-s și vorbe nu-s; n-apară Măcar aproape ce înseamnă... O fericiți acei ce pot de formă... [............................... ] V-aduceți oare de-acei regi aminte, Ce-n piramide, alții în pustiu, Morminte mari, urieșești morminte, Un munte-ntreg
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să ne urmărească.) Omul ăsta e un pericol pentru oricine-l Întîlnește. Călătorește dintr-un loc Într-altul de-a lungul coastei, cu racheta lui de tenis și cu mesajul lui de speranță, dar viziunea lui e toxică, e ca veninul de șarpe. Toată activitatea asta fără nici o pauză, toate festivalurile de artă și consiliile orășenești, astea sînt o formă de parkinson social. Așa-numita renaștere pe care-o trîmbițează toată lumea are prețul ei. Crawford e ca L-dopa(##notă - Aminoacid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
văzu pe Zet cu dinții rânjind, ca în spasm. Viespea se lăsă înșelată, coborî de pe buză pe incisivi, căutând răcoarea salivei, și- atunci Zet o înghiți brusc, ca pe o măciulie din iarbă. Omar se înspăimântă încă o dată, gândind că veninul și acul au să-i țâșnească în cerul gurii, însă armăsarul rămase placid ca un rege cu glezne fine și grumazul de sticlă mată, în care o insectă se pecetluise de vie. Cu alte cuvinte, Veterinara și calul veneau spre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rămân fără apărare. Și atunci încep să foiască prin somnul meu șerpii. Mă îndoiesc că poți să-ți dai seama ce mi se întîmplă, dar îți voi povesti ceva. Acum câțiva ani, un pădurar prinsese vipere, să le vândă pentru venin. Le-a pus într-un sac pe care l-a legat la gură și l-a aruncat sub pat, să stea acolo până dimineața. După care s-a culcat. Când s-a trezit, a simțit cu groază șerpii dormind la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
simțea cum se învîrtește tot pământul acela, cum se apropie și se depărtează și vântul, dezvelind-o. În salturile mari ale scaunelor care se smuceau, îl vedea când deasupra, când dedesubt pe Paraschiv, privind-o cu ochii lui verzi ca veninul. Pungașul ședea aplecat peste lanțul scurt de la mijloc, și ei i se păru o clipă că o să cadă de acolo, lunecând de pe lemnul lustruit. Roata se învîrtea tot mai repede. În urechi avea un vâjâit surd, ca la gârlă, când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și să-mi atârn niște usturoi de gât. — O figură sinistră, nu-i așa? zise Hugo în semn de probare. Îmi dă fiori. —Mie mi se pare că aduce un pic cu John Benson 1, observai eu. Numai spirit și venin. Numai să nu se ia la întrecere cu mine pentru rolul de dandy din perioada Restaurației, spuse el fără prea mare atenție. Am cam acoperit piața. Se arcui într-o plecăciune adâncă și elaborată, a cărei perfecțiune mă făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]