3,478 matches
-
apropiară, auziră lovituri de ciocan. — Mă Întorc la hotel? murmură doamna Maigret. — Vin și eu Într-o clipă. Ușa salonului era deschisă și bărbați În bluze bej agățau draperii negre pe pereți. Își făcu apariția și Lecoeur. — Eram sigur că veniți. Pe-aici... Îl conduse În dormitor, unde era mai liniște. — Va fi Înmormîntată la Vichy? Întrebă Maigret. Așa a hotărît sora? — Da. A venit spre prînz. — Cu gigolo? — Nu. Cu taxiul. CÎnd are loc ceremonia funebră? — Poimîine, pentru ca oamenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
au încotro. Se încruntă. Nici cicăleala nu duce nicăieri. La vârsta ei, Cor nelia ar trebui să aibă atâta minte cât să-și dea seama că certând-o întruna nu obține succesul dorit. Mai degrabă opusul, căci Asinia consideră atenția venită din partea celorlalți drept o recompensă. Ca un copil mare ce a rămas, tânjește după ea și își dorește cât mai multă. Dacă vrei s-o pedepsești, mai bine n-o bagi în seamă. Își croiește drum încercând să se apropie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și le-a îm pins să respingă noutățile, chiar și în literatură... Dar asta e o insultă, se cutremură Vipsania. Istoricul continuă: — Se pare că perfecțiunea marilor secole trecute, odată reali zată conform limitelor omenești, i-a obsedat pe cei veniți prea târ ziu pe lume... Vipsania se încruntă. Ce vrea să spună? Titus Livius adaugă suav, încântat de nemulțumirea pe care le-o va provoca celorlalți: Prea instruiți, prea critici, prea eclectici... — Adică lui Pollio i-a lipsit forța necesară
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și Italia. Începe să simtă cleștele de foc ce-i încinge fruntea. A cam întrecut măsura cu băutura aseară... Privirea îi alunecă la toga răvă șită de pe podea. Îi revede într-o străfulgerare pe principe și pe reprezentanții comițiilor centuriate, veniți să-l întâmpine. Un zâmbet fugitiv îi luminează fața. L-au primit cu jocuri de gla diatori. Unde au avut loc festivitățile?... Strânge din ochi încercând disperat să se concentreze. În cele două teatre reunite de pe Câmpul lui Marte. Evident
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
afle vești despre Rufus. Dă să se îndepărteze, dar Germanicus îl reține repede de mână și-i șoptește pe nerăsuflate: — Atunci, cum rămâne? Mergem diseară? Sau când? Stai un pic, îl calmează Agrippa. Să vorbesc mai întâi cu Theogenes. Oamenii veniți să-l consulte sunt chemați după o rânduială cunoscută numai de el. Îi șoptește la ureche: Bănuiesc că nu vrea puhoi de lume adunată în fața porții lui care să atragă atenția autorităților... — Chiar! se înveselește Germanicus. Riscă să dea nas
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu! spun eu rugându-mă la Dumnezeu să nu mă înroșesc nici pe jumătate din cât o fac de obicei. ― Ba da! exclamă Geraldine. Nu-mi vine să cred. Roșeața începe să pălească. ― Geraldine, încep eu hotărâtă, cu o convingere venită Dumnezeu știe de unde. N-ar avea nici un rost să-mi placă de Ben Williams, de care, întâmplător chiar nu-mi place, pentru că el n-ar fi niciodată, dar niciodată, interesat de cineva ca mine. În general, nu-mi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și patriotism trebuia să fie călăuza noastră de toate zilele"1812, în timp ce, "elementele neamului nostru, găsite atunci aci, trebuiau cultivate românește și treptat, treptat chemate în viața publică a orașelor și satelor de aci"1813. În acest sens, "elementele românești venite să se stabilească aici, din orice parte, trebuiau încurajate și ajutate părintește la stabilire și asigurarea bunei lor stări pentru prezent și viitor"1814. O critică aspră era adusă funcționarilor publici instalați după 1878 în Dobrogea. Se aprecia că ar
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a ajuns "vineri, 30 aprilie, la orele 1430" la bordul vasului Orientul, "după ce la Silistra i se făcuseră onorurile trăgându-se 21 focuri de tun"2729. Orașul Ostrov era "frumos pavoazat"2730, familia regală fiind aclamată de mii de oameni veniți special pentru acest eveniment. Printre cei sosiți în oraș cu această ocazie se aflau și "domnul general Vasiliu Năsturel, comandantul Diviziei Active, și domnul Scarlat Vârnav, prefectul județului Constanța"2731. La orele 15 vasul pe care se afla familia regală
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
se tot întreba dacă nu cumva seniorul îi ascultase rugămintea de a-i da înapoi pământurile de la Kurokawa. Întâmpinat la gura văii, seniorul Ishida se adresă bine dispus samuraiului și unchiului său și merse până la locuința samuraiului condus de cei veniți să-l întâmpine. Dar nu voi să stea în camera ce-i fusese anume pregătită, ci lângă vatră. — Nici o primire nu e mai caldă decât focul, glumi el poate ca să-i mai destindă pe ceilalți. După ce mâncă fiertura de orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ape. Pescărușii nu se mai țin demult după noi, dar în locul lor ne încântă privirea bancuri argintii de pești zburători care sar dintr-un val în altul. La slujba de azi dimineață m-am minunat să văd câțiva negustori japonezi veniți să arunce o privire pe furiș. Era tocmai în timpul împărtășaniei. Țineam în mână Sfântul Potir și le dădeam marinarilor spanioli să înghită anafura când am băgat de seamă că niște japonezi se uitau și ei șovăitori, dar curioși. Veniseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-l păcălești. Însă n-o faci din suflet. Așa m-am gândit eu azi-noapte. — Matsuki Chūsaku spunea... — La ce bun să crezi ce zicea Matsuki? El spunea că Sfatul Bătrânilor ne-a trimis în această călătorie ca să pună capăt jalbelor venite din partea ostașilor care își cer înapoi domeniile de altădată. Eu însă nu cred că e așa. Ceea ce m-a îmbărbătat de-a lungul acestei călătorii a fost legământul făcut cu seniorul Shiraishi. Cred că Matsuki e sprijinit de dușmanii seniorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu, eu vin aici, în bucătărie, vreau să te ajut. Nu, nu mai ai la ce să mă ajuți. Uite, masa e aproape gata. Se aude soneria de la intrare. Cin’ să fie? Sorina se duce și deschide. Mormolocilor ! Abia acum veniți? Cum vezi! - răspunde tata. Noi n-am urcat în mare viteză, așa, ca voi, noi am venit suind treaptă cu treaptă, că ne temem de nu știu ce sau de nu știu cine. Sorina își acoperă obrăjorii cu palmele. Sorin dorește, acum, să-și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Simbolul Crăciunului Elenă Marin Alexe Ce liniște-adâncă și pace e sus, Întreg Paradisul stă încremenit. Coboară spre zări pământene Isus, Ocean de iubire spre lume venit. Nimic nu se mișcă, nici vânt nu adie, Pe cerul senin nu zăresc nici un nor. E-un mare miracol, sfântă solie Azi, Domnu-n splendoare primește onor. Solemnă natură tace. E seară Și Tatăl divin de durere-i pătruns, Căci Fiul
Simbolul Cr?ciunului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83253_a_84578]
-
imaginase că urmau să stea Într-o vilă construită după modelul unui cort de nomazi. Cu pământ bătătorit pe jos și piei de iac deasupra, iar pe pereți tapiserii colorate. Își dorea cămile Înșeuate fornăind neliniștite În fața ușii În loc de taxiuri venite parcă din război și zeci de mii de turiști, cei mai mulți chinezi. Dar singurul care fornăia era Dwight. Își freca nasul de sânii soției sale, semn că dorea să se Împerecheze. Am folosit verbul „a se Împerechea“ În mod intenționat. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel și copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plîngînd și vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor. 5. Vor întreba de drumul Sionului, își vor întoarce privirile spre el, și vor zice: "Veniți să ne alipim de Domnul, printr-un legămînt veșnic care să nu fie uitat niciodată!" 6. "Poporul Meu era o turmă de oi pierdute, păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munții, treceau de pe munți pe dealuri, uitîndu-și staulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pe linia Chiyoda până la Kasumigaseki, apoi pe linia Hibiya încă o stație până la Kamiyachō. Pentru că munca începea la 8:30, de obicei plecam de acasă pe la 7:45 - 7:50. Cu toate că ajungeam cu puțin înainte de 8:30, eram printre primii veniți. În firmele japoneze, angajații ajung cu jumătate de oră, chiar cu o oră înainte de începerea programului, dar pentru că aceasta e o firmă străină, fiecare vine când și cum apucă. Nu primești nici un fel de bonus numai pentru că vii mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
alienat. În lumea asta nu am descoperit nimic important și asta nu-mi putea aduce decât durere. Anul următor (1991), în septembrie, m-am întors în Aso. De data acesta am intrat în «Grupul copiilor», adică le predam copiilor celor veniți aici. În total erau cam șapte sau opt copii. Eu predam științe, alții predau japoneză, engleză. Erau foști profesori sau aveau diplome. Am făcut un curriculum și era aproape ca o școală adevărată. Și doamna Kikuchi era în grupul profesorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osîndi. Aceasta este moștenirea robilor Domnului, așa este mîntuirea care vine de la Mine, zice Domnul." $55 1. "Voi toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată! 2. De ce cîntăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați cîștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultați-Mă dar, și veți mînca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
judecată împotriva ta, o vei osîndi. Aceasta este moștenirea robilor Domnului, așa este mîntuirea care vine de la Mine, zice Domnul." $55 1. "Voi toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată! 2. De ce cîntăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați cîștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultați-Mă dar, și veți mînca ce este bun, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Petrică, cel care ne condusese la gazdă și-l anunță să nu uite că pe seară avem ședință. - N-am uitat dom' director, se poate? - îl asigură Petrică și după ce ieși directorul, se îndreptă către noi, cei care eram nou veniți:Trebuie să dați câte zece lei, că, ați auzit, deseară avem ședință! Nu prea pricepeam noi care e treaba cu cei zece lei, dar dacă așa se cerea și nimeni nu avea nimic de obiectat după cum văzuserăm, nu puteam să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
aceeași voce răstită: "Acum, nu, dar poate mai tîrziu!" Nu recunoșteam aluatul moale căruia îi putusem da orice formă. Mai ales nu semăna deloc cu aceea pe care mi-o descrisese Vana. Se întîmplase ceva între timp, poate câteva argumente venite bine. Care, niciodată nu voi ști... Și atunci am țipat în ajutor, ca cineva în fața unui pericol. A sosit biata Vana, care veghea prin apropiere. - Vana, nu vrea să rămână cu mine! Țipătul meu sună strident, și Vana nu pricepea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
promisiuni De-ajutor, dar care oblic, S-au schimbat ’n-omisiuni. „Nu tot ce zboară se mănâncă”, Nu orice om este om, Și firea toată-i mai adâncă Decât o crede-un supraom. 21 decmbrie 2004 „TOATE SUNT DEȘERTĂCIUNE” De veniți, doar pălămidă S-așterneți pe-al meu mormânt, Să rămână ca hlamidă Sub omăt, ploaie și vânt. Dar mai bine uitați drumul Și uitați la ce-ați privit; Am tecut precum e fumul Ori ca aburul ivit. Uitați drumul, dar
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
guvernează nu numai împotriva republicanilor, ci și împotriva monarhiștilor". Un profesor universitar de la Coimbra invită pe monarhiști să intre în rândurile republicanilor. Dizidența condusă de Jose de Alpoim aproape că-i ascultă sfatul. Tribunul Antonio Jose de Almeida strigă: "Bine venită fii, oră a revoluției!". La intrarea Regelui în teatrul "Dona Amelia" publicul izbucnește într-o manifestație ostilă. În mahalale, copiii cântă un refren implorând Fecioara Maria să pună capăt dictaturii... La 20 noiembrie se petrece o ședință istorică în Adunarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
arătura unde curând avea să încolțească grâul. Pretutindeni domnea liniștea. Nu peste mult, însă, din casă ieși în fugă un câine de rasă incertă, doar un pic mai mare decât un cățel, care, lătrând, se năpusti peste arie, către noii veniți; se opri la un pas de cai și imediat, cu o vitejie caraghioasă, începu să alerge înainte și înapoi pe lângă ei, continuându-și micul și conștiinciosul lătrat. Fără să-l bage în seamă, Odolgan făcu un semn cu capul înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de paie se strecura, răsucindu-se firav, fumul unei vetre. Când ajunseră la douăzeci de pași, figura masivă a unui bărbos în haine de țăran apăru în golul întunecat al ușii și zăbovi o clipă să-i cerceteze pe noii veniți. înțelese, cu groază, că erau din poporul cel mai sălbatic ce există între neamurile războinice: obrazul închis la culoare, fețele late, cu nasul turtit și obrazul însemnat de cicatrici încă de la naștere, ca să-i scape de barba sâcâitoare, ochii alungiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]