1,765 matches
-
să nu părăsesc În imaginația mea saloon-ul, ca să mă amestec În mulțimea tăcută adunată În fața hotelului pentru a desluși (În „Întunericul Înmiresmat“) anumite señoritas „cu o profesiune dubioasă“. Cu și mai multă emoție am citit despre Louise Pointdexer, frumoasa verișoară a lui Calhoun, fiica unui plantator de trestie de zahăr, „cel mai nobil și mai arogant din clasa lui socială“ (deși pentru mine era un mister de ce trebuia un bătrân care planta trestie de zahăr să fie nobil și arogant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
adus un exemplar În clasă și a provocat ilaritatea delirantă a celor mai mulți colegi ai mei, aplicând sarcasmul lui usturător (era un bărbat fioros, cu păr roșcat) celor mai romantice versuri ale mele. La o ședință a Fondului Literar celebra lui verișoară l-a rugat pe tata, care era președinte, să-mi spună să nu mă fac cumva vreodată scriitor. Un gazetar bine intenționat, sărman și lipsit de talent, care avea motive să-i fie recunoscător tatei, a scris un articol oribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fosta tov. Spanțu de la U.T.C. - Textile pe Capitală) și primarul agramat, burtos și cu ochii țintă la tricolorul fâlfâind în vârful catargului plantat la capătul aleii cu toaletele ecologice aduse, special pentru eveniment, de firma patronată de cumnatul dinspre verișoara socrului primarului care tocmai își începe spiciul: „Căci moșii și strămoșii care au luptat, așadar care a avut tricolorul drept țintă și impuls deci și cinstirea pe care o aducem astăzi care va fi în inimile micuților aceștia care, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru țepoșii cactuși cu rădăcini adînci sau pentru micuțele plante multicolore și lichenii pe care roua nopții Îi făcea să crească ici-colo, prin sălbatica lavă Întunecată. Detesta iguanele de mare, de neînțeles și obtuze, plăcîndu-i În schimb grația stîngace a verișoarelor lor de pămînt cînd veneau să-i mănînce din palmă, cu capul sus și coada bățoasă, apreciindu-le carnea albă și suculentă, fragedă și parfumată, mai gustoasă decît cea mai gustoasă găină pregătită Într-o crîșmă irlandeză. Și deseori petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În deznădejde, după cum era el În realitate: ca o statuie greoaie, de nisip și lut. Încă Înainte de a se căsători, o uimise faptul de a le vedea pe prietenele ei tremurînd uneori cînd vorbeau despre soții lor, iar uneia dintre verișoarele ei - sora lui Roberto - logodnicul ei ridicol Îi atrăsese atenția În noaptea nunții, cînd băgase de seamă că Începea să se excite: - Cum Îndrăznești? Îi strigase el. E oare asta demn de o femeie castă, dintr-o familie spaniolă nobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mă mișc pentru a procrea un fiu, că doar asta e obligația mea. Acel ipochimen, pe care-și dorise Întotdeauna să Îl trăsnească cerul și pe care l-a și trăsnit pe cînd traversa cîmpul din Cayambe, se folosea de verișoara ei așa cum s-ar fi folosit de un cal, de cizmele lui sau de ulcica din care bea, și-și mai și Îngăduia pe deasupra să o reducă la tăcere În public, umilind-o, cînd de fapt el era adevăratul bădăran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
San Antonio, Germán de Arriaga și chiar pe Diego Ojeda. Iar acum se afla acolo, supusă În cele din urmă unui bărbat - era oare bărbat acea arătare? -, ținută În lanțuri, jignită, folosită și umilită cum nu aveau să fie niciodată verișoara ei, mama ei sau oricare altă femeie de pe lumea asta. Oberlus, regele Insulei Hood! Auzi un zgomot afară, băgă de seamă cum o umbră diformă și Încovoiată se proiecta pe pămîntul bătătorit din dreptul intrării și fu nevoită să strîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
observat cu toții. Pierderea ei în greutate e destul de evidentă acum, și încă mai zâmbește, ba chiar a-nceput să vorbească un pic cu clienții. Mai că nu-mi vine să cred. Fie că se datorează pur și simplu operației controversate (verișoara mea a văzut un material despre o operație similară la Oprah și-a zis că în nici un caz nu-i convinsă că funcționează), fie că se datorează prietenului ei celui bătrân, care observ că tot mai dă târcoale, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vă văd. Contabilul Marin Vâlcu aprinse o țigară. Ținea paltonul pe umeri deși în casă era cald. Părea undeva în vizită, discutând cu gazdele înainte de plecare sau în așteptarea unui telefon. ― Sânt convins. ― N-am știut că o cunoașteți pe verișoara mea. Bătrâna arborase un ton ușor, amabil. ― N-o cunosc, rânji contabilul. ― Oh, păcat! E o femeie remarcabilă. Își privi ceasul: Abia la 11 se întoarce de la serviciu. Până atunci, am să-mi îngădui să fac eu pe gazda. Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și expresia i se schimbă brusc. Redeveni amabilă, senină și zâmbitoare. Maiorul Cristescu salută distrat. În spatele lui se zărea silueta masivă a locotenentului Azimioară. ― Ce plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu dorește o dulceață. Verișoara mea trebuie să sosească din moment în moment... Unul din principiile ci este ca oaspeții să fie primiți așa cum se cuvine. Azimioară o privea buimac. Personajul i se părea uluitor. Maiorul trase de spătarul unui scaun și se așeză. Observă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu intenția de a nu vă mai întoarce vreodată. Nu știu ce sperați, nu m-ar surprinde nimic din partea dumneavoastră, nici cel mai fantezist proiect, dar în privința asta lucrurile sânt limpezi. ― Dumnezeule! Melania Lupu își rotunji ochii. Am venit în vizită la verișoara mea. Ce găsiți extraordinar? Cel mult, voi înnopta aici. ― De aceea lăsați o cămară întreagă la dispoziția motanului? Nu, stimată doamnă! Aveați de gând să dispăreți împreună cu pânzele, formidabila miză a celor trei crime! Se adresa doar bătrânei părând să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
forțele patriotice. În timpul ciocnirii, colonelul a murit împușcat. Azimioară se uită la Vâlcu. Fuma într-o poziție neglijentă, dând drumul unor rotocoale mici. Melania Lupu clătina capul cu aerul că ascultă o predică. ― Ce captivant! Păcat că nu e și verișoara mea! Nici nu vă închipuiți, domnule maior, cât de mult îi plac întîmplările extraordinare... Maiorul surâse și continuă. ― Când am vizitat pentru prima oară imobilul din Strada Crăiței, eram departe de a intui mobilul care strângea într-o singură echipă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
V-aș întreba, de pildă, ce căutați aici, dar asta nici măcar nu mai are importanță. Ați urmărit-o pe doamna Lupu, știind că tablourile sânt la ea. ― Oh! exclamă bătrâna. Cum a ghicit-o? Le-am adus, într-adevăr. Cumnata verișoarei mele e custode la Muzeul de Artă. Vroiam să ne sfătuim împreună, să-mi spună unde să mă adresez. Nu cunosc forul competent... ― Admirabil! Cristescu râse din toată inima: nu știați deci cum să procedați pentru ca pânzele să parvină mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În timp ce Lauren se ghemuia În balansoarul din Împletitură de nuiele. În mijlocul camerei creștea, până la tavan, uriașul trunchi roșu al unui bătrân și răsucit cactus. De unde stăteam, puteam desluși silueta cuiva care făcea plajă pe terasa casei de vizavi. Aceea este verișoara mea, Tinsley Bellangere, mi-a spus Lauren, privind chiorâș. Nu-mi vine să cred că stă acolo așa - când e atât de periculos pe căldura asta. Și asta după ce toată familia ei a murit de cancer de piele! Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
curând că nu eram În apele mele. Într-o noapte, când eram În pat, Hunter zise: Ce lenjerie de pat frumoasă... perfectă pentru... se Înclină spre mine și mă sărută. — Sunt marca Olatz, i-am zis, Îndepărtându-mă de el. Verișoara ta le-a trimis ca dar de nuntă. Este uimitor cum uneori nici măcar o lenjerie de 600 $ din olandă țesută În Portugalia, cu fețele de pernă cusute de mână, tivite cu dantelă nu poate face nimic ca să te Înveselească. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dau contabilului acum câteva săptămâni. O puse pe noptiera lui, ca și cum nu era nimic ciudat În legătura cu ea. Și acum, ce-ar fi ca eu și soția mea să profităm din plin de cadoul mult prea scump primit de la verișoara mea? Hunter Începu să-și frece fața de umărul meu. Era uimitor, chiar se purta de parcă totul era În regulă. M-am tras de lângă el, supărată. —Hunter, eu Încerc aici să mă cert rău cu tine! izbucnii eu, Îndepărtându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și patruzeci și cinci de ani. Împreună abia dacă au reușit să adune cât un singur bătrân și nici unul nu a lăsat în urma lui copii. Se pare chiar că Thoreau a intrat în mormânt virgin. Poe s-a căsătorit cu verișoara lui, adolescentă încă, dar dacă această căsătorie s-a consumat înainte de moartea Virginiei Clemm sau nu e încă subiect de dispută. Poți să le numești paralele sau coincidențe, dar aceste detalii externe sunt mai puțin importante decât adevărul interior al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
el s-a întors la Ann Arbor și am pierdut legătura. Mă consider principalul vinovat, dar Tom era suficient de mare ca să poată prelua inițiativa și ar fi putut să-mi trimită oricând o vorbă. Sau, dacă nu mie, atunci verișoarei lui bune, lui Rachel, care se afla ca și el în Midwest la vremea respectivă, urmând cursurile de doctorat la Chicago. Se cunoșteau din copilărie și se înțeleseseră întotdeauna bine, dar Tom nu a făcut nici o încercare să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
maică-tii, nu mă mai simt unchi. — Bine, Nathan, dar rămâi unchiul meu, indiferent că-ți place sau nu. Mătușa Edith presupun că nu-mi mai e mătușă, dar, chiar dacă a fost retrogradată la categoria de fostă mătușă, Rachel tot verișoara mea e, iar tu tot unchiul meu. — Tu spune-mi doar Nathan, Tom. — Așa o să fac, unchiule Nat, promit. De-acum înainte, n-o să-ți mai spun altfel decât Nathan. În schimb, vreau ca tu să-mi spui mie Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să se bucure să te vadă. — Mă mai gândesc, Tom. Deocamdată, tu și Rachel sunteți singura familie pe care mă simt capabil să o înghit. Încă o fostă rubedenie s-ar putea să-mi stea în gât. Ce mai face verișoara Rachel? Nici nu te-am întrebat. — Asta-i întrebarea, băiete dragă. În sine, cred că face bine. Are o slujbă bună, un bărbat cumsecade, un apartament confortabil. Dar ne-am cam încontrat acum vreo două luni și punțile sunt departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am scos un album cu fotografii din bibliotecă și i-am arătat câteva poze ale lui Rachel - dintre care una, în mod miraculos, era a fiicei mele într-o baie cu clăbuc, când avea șase sau șapte ani. Asta e verișoara ta, i-am spus. Știai că ea și mama ta s-au născut la distanță de numai trei luni? Au fost prietene foarte bune. Lucy a clătinat din cap, abordând unul dintre zâmbetele cele mai largi ale zilei. Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de mândrie. Am trecut pe la Jacques. Era la curent cu încercarea de vizită neizbutită și m-a strâns de mână cu mânuța lui rece, fără o vorbă. Ca să ne înveselim i-am spus că am aranjat să mă duc cu verișoara noastră după cadouri și ne-am sfătuit ce să-i mai luăm lui papa și celorlalți care vor veni de Crăciun la noi. — Darr n-arr fi mai bine să stai acasă? Ești foarrte carraghioasă. Nu te doarre? Mă durea, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Așa că m-am dus cu Vasilica la cumpărături, lucru care, cum spuneam, face bine, când ești în stare rea. Și scăpam de acasă, ceea ce e bine de tot în zi de curățenie mare. Argintăria o s-o frec la întoarcere. Trăsura verișoarei mele ne aștepta la intrare și m-am uitat să nu fie și birja lui prin preajmă, fiindcă m-am învățat s-o recunosc de la distanță, s-o decupez din tapetul străzii. Nu știu dacă speram s-o văd sau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pun corsetul, am două bucurii: că stau lejer și că, dacă nu vine, nu cad în comicul pregătirii zadarnice. Adeseori îmi joc gândurile la loterie în felul ăsta din care ies mereu în câștig. Ce mai câștig! By the way, verișoara mea, care are mereu inițiative, m-a îndemnat să joc și eu la loteria de Anul Nou, numai ea știe că am cumpărat un bilet, mai ales că avem probleme cu banii. L-am ascuns chiar aici, în jurnal. Am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să recunosc. Dacă Iozefina, cu toate întâlnirile din bibliotecă, îmi era, pe măsură ce trecea timpul, tot mai necunoscută (ăsta să fi fost totuși, secretul?), despre Mona știam aproape totul, din prima clipă a întâlnirii. Era fata unei prietene de-a prietenei verișoarei mele care locuia în Zalău. Încă de când îmi vorbise verișoara mea de Mona la telefon:-Vezi că acolo în orașul unde te-au dus valurile, este o fată grozavă, profă suplinitoare de chimie, ai căror părinți stau tare bine...intuisem
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]