13,235 matches
-
iubirile acestea îmi aduc aminte despre ale mele; astfel prins în gînduri plăcute, îmi petrec o bucată de vreme. Ies apoi în drum și mă abat pe la han; aici stau la taifas cu cei care sînt în trecere, le cer vești de prin locurile lor, ascult lucruri felurite și-mi însemn în minte mulțime de gusturi și tot felul de ciudățenii omenești. Și iată că vine și ora prînzului, cînd laolaltă cu toți ai mei mănînc din acele bucate pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu privire la ceea ce i-a întrebat. Mai mult decît atît, dacă își dă seama că cineva, dintr-un motiv anumit nu-i spune adevărul, el să se supere. Dar întrucît sînt mulți oameni care socotesc că un principe despre care merge vestea că este înțelept, este astfel nu prin el însuși, ci datorită sfetnicilor buni pe care îi are în jurul lui, eu pot spune că cei care susțin aceasta de bună seamă se înșală. Într-adevăr, există o regulă generală care nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din Germania, stimat și de prieteni și de dușmani. Suedezii au intrat în ținuturile lui cînd acesta era plecat, cu toate trupele, să-l ajute pe împărat în josul Rhinului, în războiul cu Franța. Miniștrii acestui principe l-au sfătuit, la vestea acestei invazii neașteptate, să-l cheme în ajutor pe țarul Rusiei; dar principele, mai înțelept decît ei, le răspunse că moscoviții sînt ca urșii, pe care nu trebuie să-i slobozi, pentru că nu-i vei mai putea prinde în lanț
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răspicat, în fața lor, toate viciile care degradează regalitatea și care sînt contrare sentimentelor de umanitate și de dreptate. Benito Mussolini PRELUDIU la PRINCIPELE lui MACHIAVELLI Traducere de Lăcrămioara PETRESCU PRELUDIU Lui Machiavelli Într-o zi, mi-a sosit din Imola vestea unui dar: o spadă avînd gravată pe ea maxima lui Machiavelli: "Nu eu vorbe se păstrează statele." Faptul avu darul de a-mi curma ezitările și de a mă face, pe loc, să aleg subiectul pe care vi-l propun
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
liota de prunci, fiecare cu cîteva bucăți de pîine de cufundat În uleiul fier binte, spumegos, prin jgheabul din jurul teascului. CÎnd au demolat moara ca să mute presa mai la oraș, toți băieții eram acolo. Eu Îi strînsesem. Aflînd cel dintîi vestea, Îi striga sem din fugă pe la porți pe Zoli, pe Tibi, pe Jani și pe Duczi: — Gyertek! Le bontják! — Mit? — A malmot! — Ne bontsátok le! Ne bontsátok le! strigam cu toții să ne spargem piepturile. Nimeni nu făcea mai multă zarvă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
el a cotit-o spre Jip. Mi-am continuat cursa, am trecut pe lîngă casa noastră, am intrat ca o furtună În curtea din spatele prăvăliei și am țîșnit pe scară În sus la părinții lui Zoli ca să le dau de veste. Dar, minune! Zoli era deja acasă și plîngea În brațele maică-sii. L-au Întins pe masa pe care citea nenea Weisz, iar felcerul, ajuns și el ca prin vrajă acolo, urma să se uite la el. Am văzut din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
primul război. — Ptiu! izbucni Clara, dînd cu ele de toți pereții. Plec În America! Din clipa aia, Weisz nu a mai văzut-o, iar la cei din preajma lui nu a ajuns niciodată vreo știre despre ea. Chiar dacă o fi căpătat vești cu timpul, le-a Închis sub peceți grele. Omul s-a ținut de cuvînt căsătorindu-se cu Maria, iar fetei care s-a născut În anul următor i-a pus tot numele de Clara, ca dova dă că nu trăgea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a Înțeles ușor ce mi lip sea, drept care venea și el cînd nu era plecat din oraș, citin du-mi după program, cu zile prestabilite, ore și durată, dar dispărînd după aceea cu treburi la care eu nu aveam acces. Vestea sosirii lui Zoli m-a Înviorat brusc, arc m-am făcut sărind În picioare ca să ies În Întîmpinarea lui! De cum i-am strîns mîna, am sesizat la el o ezitare. A trecut repede peste și s-a revărsat În cuvinte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o să te Îndemne să scrii. Dar dacă tu nu faci nimic... 1 Satul cu minunea Ce-ar fi dacă o inteligență de sus mi-ar cerceta creierul? Nu mă gîndesc la Îngeri, ei au alt rost În univers: s-aducă vești care să mute lumea din loc, să ocrotească mutarea, mutîndu-le oamenilor cărările plănuite. Ei le vorbesc Mariei și lui Iosif În somn, ei Îl pun la Încercare pe Iacob, nelăsîndu-l să treacă, ei mută, la sfîrșitul sfîrșitului, planeta Într-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În ultima clipă. Nu lătra nici un cîine. Norii lunecau spre sud mai mult ascunzînd decît dezvelind stelele. O tăcere de Început de lume, o necuvîntare de cer În așteptare se boltea peste fire. Nu Silviu Ruba fu cel ce dădu vestea, ci fătul. Intrase Înainte de șase dimineața, ca de obicei În sărbători, să măture biserica În așteptarea slujbei de Ziua Schimbării la Față... Și o văzuse pe Sfînta Fecioară cu Pruncul În brațe, tocmai Înfățișarea din icoană, „umblînd, spunea el, pe dinaintea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aievea, să tot asculți la povești! Cum s-a uitat Maria numai la ea, cum i-a Încredințat niște taine, șoptindu-i că va veni o vreme cînd... Că se va ști despre un loc unde... Că va umbla o veste despre... Preacurata, așadar, a coborît atunci și acolo printre acei oameni, și nu sub ochii altora, pentru ca mama Floare să știe și de chipuri de ale Raiului, nu numai de duhuri de-ale pămîntului și de-ale nopții. Iar lumina
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu bere. Domnul O’Leary umbla tot timpul Întu necat la față. O singură dată a trecut pe la pensiune, cerîndu-i insistent lui Flory să-i raporteze dacă nu cumva clienții ei polonezi meșteresc arme pentru Anglia. Estimp, de la Pomean nici o veste. Părinții căutau s-o Încurajeze În scrisorile lor cum că trăiește ori se bate pe undeva, că, dacă ar fi mort, familia ar fi căpătat carte cu pecete roșie și chenar negru de la Împărăție. Poate-i prins, poate-i fugit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
asemenea altor bărbați tineri. Se teme să scrie de acolo ca să nu le facă lor vreun rău. La mai bine de doi ani de la sosirea ei la Chicago, Floare a primit de acasă o scrisoare unde se spunea că venise veste de la omul ei, căzut prins la ruși și dus tare departe, În țara Sibir. Trăiește, lucră și-i sănătos. Întreabă de ea. I-au scris tot ce știau. Altă bătaie de cap acum pentru stăpîna pensiunii: să caute Siberia. CÎnd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și Salomeea. Acestea aduc aromate 5. Spre deosebire de relatarea din Matei, femeile prezentate de Marcu găsesc piatra dată deoparte și, intrând, văd un tânăr într-o cămașă albă, care le spune că Isus a înviat și le trimite să le ducă vestea „ucenicilor și lui Petru”. Petru este citat separat de înger, dată fiind tripla lui apostaziere. Într-un fel, invitația îngerului, cu caracter special pentru „prințul apostolilor”, este o reconfirmare a elecțiunii în ciuda greșelii sale. Petru nu trebuie să deznădăjduiască; și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îngerului, cu caracter special pentru „prințul apostolilor”, este o reconfirmare a elecțiunii în ciuda greșelii sale. Petru nu trebuie să deznădăjduiască; și el, ucenicul care și-a renegat Învățătorul de trei ori într-o singură noapte, merită să se bucure de vestea bună a învierii laolaltă cu ceilalți ucenici (cu nimic mai curajoși decât Petru, fie spus între paranteze). Luca, așa cum făcuse în scena răstignirii, nu citează nume, dar se subînțelege că sunt prezente la mormânt femeile din preajma lui Isus, care-L
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Noli me tangere, după traducerea latină a interdicției lui Isus, ea s-a bucurat de zeci de reprezentări iconografice. În prima zi a săptămânii - duminică, așadar -, Maria Magdalena vine la mormânt și vede piatra „ridicată”. Speriată, aleargă să le ducă vestea lui Petru și „celuilalt ucenic pe care îl iubea Isus”. Aceștia sosesc degrabă, „ucenicul cel iubit” devansându-l pe mai vârstnicul său codiscipol căruia, totuși, i se oferă privilegiul de a intra primul în mormânt. „Ucenicul iubit” se aplecase numai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebuie reajustat. De obicei, când o cităm astăzi, presupunem că este vorba despre un superlativ: „apostolul apostolilor, cel mai important apostol”. Nu, sensul exact vine din pasajul ioaneic invocat mai înainte: Maria Magdalena este, la propriu, cea care duce apostolilor vestea urcării lui Isus la Tatăl. În sensul acesta Părinții latini au numit-o „apostol al apostolilor”. În fine, trebuie subliniat rolul privilegiat, unic pe care Maria, o femeie din marginea grupului principal de apostoli-bărbați, îl joacă în episodul-cheie al vieții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Petru întrebarea cu privire la „trădător”, întrucât doar el cunoaște gândul secret al lui Isus. Cât despre Noli me tangere, Isus i se arată Mariei Magdalena, încredințându-i taina urcării la Tatăl ceresc. De asemenea, El îi încredințează misiunea de a duce vestea celorlalți ucenici. 4. „Ucenicul iubit” intră în joc abia în capitolul 13, întrucât, zice De Boer, cu acest capitol începe „discursul de adio” al lui Isus, prin care Acesta își investește succesorul. Până în acest moment, prezența ucenicului n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ispăși. Se condamnă singur la moarte, intrând în șeol odată cu Isus42. Cum să ne închipuim un om, intim al lui Isus, vinovat de moartea Acestuia, continuând să trăiască liniștit, en cultivant son petit jardin, până la moarte? Fără doar și poate, vestea Învierii, răspândită de apostoli, i-ar fi ajuns la urechi oriunde s-ar fi retras. Ipoteza lui Klauck suferă de un antipsihologism idilic și aseptic, specific, aș spune, castei savanților istoricizanți. Personal cred (aici nu putem emite decât ipoteze, mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Oh, dacă aș avea mângâierea unui asemenea vlăstar, ca să nu-mi las regatul fără urmaș!” Atunci a dat poruncă să fie crescut pruncul pe ascuns și s-a prefăcut însărcinată. La sfârșit, a mințit că a născut un fiu, iar vestea extraordinară se răspândește în tot regatul. Prințul exultă cu frenezie pentru vlăstarul născut, iar mulțimea se veselește cu mare bucurie. șPrunculț a fost educat cu măreție regească (secundum magnificentiam regiam). Nu după multă vreme însă, regina a rămas grea de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de varză (sic!). Bănuind că leșul va fi furat de ucenici cu intenția de a-L proclama „înviat”, Iuda Îl ia pe ascuns și-L îngroapă la loc sigur, în propria grădină. Când apostolii, descoperind mormântul gol, încep să răspândească vestea despre înviere, Iuda merge și dezgroapă leșul, îl leagă de coada unui cal și-l târăște prin tot orașul până la „curtea reginei”. Astfel, confruntarea se termină cu victoria clară a iudeilor, iar „erezia” creștină este denunțată ca o impostură. Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cărților, nu a Cărții. Dar, înainte de orice, creștinismul este religia lui Isus Cristos; revelația creștină este revelarea lui Isus Cristos, Dumnezeu și om deopotrivă, mort și înviat întru mântuirea neamului omenesc. Ajunge să amintim de sensul prim al cuvântului euanghelion: „veste bună”, nu gen literar! Dumnezeu nu ne-a trimis un nou gen literar, o nouă Carte spre mântuire, ci o „veste bună” întrupată în propriul Lui Fiu. Isus, da, se născuse într-o religie a Cărții, în religia Torei, revelată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și om deopotrivă, mort și înviat întru mântuirea neamului omenesc. Ajunge să amintim de sensul prim al cuvântului euanghelion: „veste bună”, nu gen literar! Dumnezeu nu ne-a trimis un nou gen literar, o nouă Carte spre mântuire, ci o „veste bună” întrupată în propriul Lui Fiu. Isus, da, se născuse într-o religie a Cărții, în religia Torei, revelată de către Dumnezeu lui Moise cuvânt cu cuvânt pe muntele Sinai. Dumnezeu are copyright direct pentru Torah, nu și pentru scrierile adunate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
82. Oricine vizitează, de pildă, gropnița Mânăstirii Humor are privilegiul de a vedea fragmente ale Protoevangheliei în registru iconografic. De obicei însă, vizitatorii nu cunosc adevărata sursă a icoanelor, pe care îmi îngădui să o citez aici, în traducere proprie: Vestea nașterii Mariei Ana s-a întristat foarte tare, și-a azvârlit veșmintele de doliu, și-a spălat părul, s-a gătit în haine de mireasă și pe la ceasul al nouălea a coborât în grădină să se plimbe. și văzând un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cerești și mame pământence au un apetit grozav, înfulecă toate roadele și, în ultimă instanță, ajung chiar să se devoreze între ei. Dumnezeu intervine prin arhanghelii săi fideli și pregătește pedepsirea exemplară a nelegiuiților. Iată porunca Stăpânului către Mihail: „Du vestea vindecării pământului: rana lui se va tămădui. Nu vor muri toți oamenii din pricina tainei pe care Veghetorii șegregoroi, cum sunt numiți îngerii căzuți în versiunea greacă - n.n.ț le-au dezvăluit-o” (X, 7). Dar „veghetorii” îl imploră pe Enoh
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]