2,162 matches
-
stiluri artistice (în special baroc, biedermeier, neo-renaștere), specifice ambientului eclectic de la finalul epocii moderne. Expoziția de istorie locală, numită ”Careiul de altădată” a primit loc la parterul Castelului Karolyi și cuprinde patru săli organizate tematic, abordând trecutul Careiului din perspectiva vestigiilor arheologice descoperite în zona orașului, a istoriei localității, a meșteșugurilor tradiționale, a artei și istoriei ecleziastice careiene. Alegerea temelor de expunere a avut la bază crearea unui muzeu axat pe specificul local, care să joace rolul unui muzeu orășenesc. Din
Carei () [Corola-website/Science/296997_a_298326]
-
9,39% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Pe teritoriul de nord al localității a fost descoperită o așezare din Epoca bronzului, care datează aproximativ din mileniul II î.Hr și aparține culturii Monteoru. Tot aici au fost descoperite vestigiile unei așezări geto-dace din secolele V-III î.Hr. Prima mențiune documentară datează din 9 aprilie 1433, când localitatea este pomenită sub denumirea de "Egydhalm" („In oppido nostro Egydhalm” - în orașul nostru Colina lui Egyd), unde numele în cauză este forma
Adjud () [Corola-website/Science/297012_a_298341]
-
Adjudu Vechi (aceeași datare); așezarea medievală de la Lutărie (secolul al XVII-lea); situl de la „Islaz”, tot lângă Adjudu Vechi; așezarea din Epoca Bronzului (cultura Monteoru) de pe strada Islaz, către Copăcești; și situl din strada Alexandru Ioan Cuza din Adjud, cu vestigii din Epoca Bronzului (cultura Monteoru, fazele IIa și IIb) și din Epoca Medievală. Două obiective sunt monumente de arhitectură primăria (începutul secolului al XIX-lea) și spitalul din strada Copăcești (sfârșitul secolului al XIX-lea). Placa comemorativă (1916-1918) din strada
Adjud () [Corola-website/Science/297012_a_298341]
-
probabil primul locuitor al satului) și "köy" (care în cumană și turcă înseamnă sat). Toponimul "Băicoi" poate avea deci semnificația „satul lui Baiu”. Baiu (ulterior Baicu) a fost familia care a stăpânit cea mai mare parte a vetrei satului. Primele vestigii istorice descoperite pe raza orașului s-au găsit la Țintea și datează din aproximativ 341 î.Hr. Este vorba de monede dacice și un tezaur de tetradrahme. S-au descoperit și urme de așezări dacice din perioada marelui stat dac al
Băicoi () [Corola-website/Science/297014_a_298343]
-
de vechiul însemn al legiunilor romane. Turnul evocă cetatea medievală a Severinului, iar crucea plasată deasupra semilunii amintește de luptele purtate împotrivă Imperiului Otoman. Coroana murală cu 7 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu-reședință de județ. Vestigiile castrului roman Drobeta, Podul lui Traian și Turnul lui Sever, se pot vedea și astăzi. La jumătatea sec. III carpii, distrug castrul dar și orașul antic. Refăcut, la sfârșitul sec. al IV-lea, castrul Drobetei suferă distrugeri provocate de goți
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
și romano-catolici (4,39%). Pentru 10,88% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. (*) La recensământul din 1930 cehii au fost socotiți împreună cu slovacii, iar croații împreună cu sârbii. Vatra actuala a orașului Bocșa a fost locuită din antichitate, găsindu-se vestigii din perioada culturii Coțofeni datând cu 1.800-1.600 ani Î.Hr. O primă mențiune despre existența localității Bocșa o găsim în anul 1333 în catastihul protopopiatului latin de Caras referitor la deportarea zeciuielii papale, o mențiune ulterioară fiind făcută
Bocșa () [Corola-website/Science/297018_a_298347]
-
de cremene și de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România. Siturile arheologice din Dâmbul Pietros demonstrează că zona a fost locuită de către comunități omenești chiar din perioada Hallstatt, adică cuprinde intervalul de timp dintre secolele al XII-lea și al
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
4%) sunt ortodocși, 116 sunt ortodocși de stil vechi, 66 adepți ai religiei creștine dupa evanghelie, 26 adventiști, 82 romano-catolici, 40 adepți ai cultului mozaic, 22 martori ai lui Iehova, 9 penticostali, 187 alte religii. Din punct de vedere al vestigiilor arheologice, în arealul orașului Tîrgu Neamț a existat una din cele mai vechi așezări locuite din zona Moldovei, ele datând din neolitic și epoca bronzului. Cele mai vechi dovezi de locuire s-au găsit în zona Băilor Oglinzi (zona izvoarelor
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
județul Olt, Muntenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satul Comani. Este situat în zona de contact a Câmpiei Boian cu lunca și terasele de pe stânga râului Olt la 100 de metri altitudine. În localitate au fost descoperite vestigii neolitice și daco-romane. Localitatea a fost menționată documentar în anul 1526, fiind declarat oraș în anul 1968. Este un renumit centru viticol cu un potențial agricol important. În localitate se află Muzeul de istorie, precum și biserica „Sfântul Nicolae și Cuvioasa
Drăgănești-Olt () [Corola-website/Science/297045_a_298374]
-
pe lângă strada Morii. După anul 1852 a fost relocalizată la Predeal, pe locul fostului parc al orașului. În această perioadă, așezarea făcea legătura între Transilvania și Muntenia, înregistrând o dezvoltare considerabilă, marcată în special prin construirea de noi hanuri (13), vestigii ale acestora rămânând până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Stema orașului Breaza a fost aprobată de Guvernul României la 28 iulie 2005 prin hotărârea nr. 840 publicată în Monitorul Oficial nr.708 din 5 august 2005. Aceasta se
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
români (96,84%). Pentru 3,01% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,98%). Pentru 3,06% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În orașul Breaza au fost descoperite vestigii din neolitic, epoca bronzului și epoca hallstattiană. Populația acestei localități a cunoscut o importantă creștere după declararea acesteia ca vamă pentru negustori, devenind în jurul anului 1900 cea mai populată așezare subcarpatică. La primul recensământ după atestarea sa documentară, Breaza avea
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
a realizat în primul rând prin creștinarea traco-ilirilor, proces care determina romanizarea și deschidea calea către o latinizare adevărată și pentru cei din apropierea comunităților creștine. Un rol important în formarea poporului român l-a avut și religia creștină. Printre primele vestigii creștine autohtone din România (secolele IV-V) se remarcă urmele arheologice de la Mihălășeni, județul Botoșani, care conțin rămășițele lăcașului de cult creștin, mormintele creștine și inventarul de factură creștină din mormintele necropolei. Temelia lăcașului de cult era din lespezi de
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
Mihălășeni, județul Botoșani, care conțin rămășițele lăcașului de cult creștin, mormintele creștine și inventarul de factură creștină din mormintele necropolei. Temelia lăcașului de cult era din lespezi de râu și formau un dreptunghi cu laturile de 8 și 7 metri. Vestigii arheologice asemănătoare au fost descoperite și la Nicolina - Iași, datate în aceeași epocă. Istoricul Lucien Musset a scris că latinitatea Europei centrale din Suabia până în Transilvania ar trebui să fie privită ca un întreg; părțile occidentale au fost germanizate, cele
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
bronz. Nu este exclus ca nobilii cruciați să fi trăit cu speranța ca din acele plăci să recupereze și aur. Astăzi coloana zidită stă mărturie a măreției bizantine și nimicniciei crștinilor apuseni, încă barbari în sec. al 13-lea. Un vestigiu extrem de valoros al "Spinei" hipodromului este "Coloana șerpuită". Aceasta este cuprinsă între "Obeliscul egiptean", la nord, și "Coloana zidită", la sud,și se bucură de locul al doilea, ca venerabilitate. Ea este mai veche cu 1400 de ani față de "Coloana
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
de talie joasă. Deasupra arcurilor dintre coloane sunt plasate opt medalioane cu monograma sultanului și cu inițialele împăratului Wilhelm al II-lea, ca dovadă a fraternității turco-germane. Palatul se ridica la nord-vest de marea intrare în "Hipodrom", nu prea departe. Vestigiile lui ocupă astăzi aceeași poziție față de "Fântâna împăratului Wilhelm al II-lea", pe drumul spre Marele Bazar și în vecinătatea modestei moschei Firuz Aga. O parte a palatului a fost transformată, un timp, într-o biserică dedicată Sfintei Euphemia de
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
de la Rubla, aflat de-a lungul șoselei către Sălcioara cuprinde o așezare și o necropolă neolitică (mileniile al VI-lea-al V-lea î.e.n.), o așezare și o necropolă din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.) vestigii din perioada Halstatt, și o așezare și o necropolă din epoca migrațiilor (secolele al IV-lea-al V-lea e.n.). Ultimul sit, cel de la Valea Râmnicului, cuprinde o așezare din epoca bronzului târziu (mileniul al II-lea î.e.n.), una din
Comuna Valea Râmnicului, Buzău () [Corola-website/Science/301052_a_302381]
-
din epoca migrațiilor (secolele al IV-lea-al V-lea e.n.). Ultimul sit, cel de la Valea Râmnicului, cuprinde o așezare din epoca bronzului târziu (mileniul al II-lea î.e.n.), una din perioada Halstatt, una din cultura geto-dacică a perioadei Latène, vestigii din epoca migrațiilor (secolele al III-lea-al IV-lea e.n.), precum și o așezare și o necropolă din aceeași epocă.
Comuna Valea Râmnicului, Buzău () [Corola-website/Science/301052_a_302381]
-
loculiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în anul 1878, la 4 km. de sat în dealul "Cracu Otar", s-a descoperit o așezare preistorică, aparținând culturii "Coțofeni". Pe Valea Mare, în punctele "Arie" și "Comorâșnița" s-au descoperit vestigii daco-romane cu ziduri și ceramică romană, iar în punctul "Sebeșanu", pe Dealul Țânțara s-a descoperit un castel medieval. De pe teritoriul satului provin mai multe descoperiri monetare, astfel în zona stațiunii s-a găsit o monedă dacică de tip "Ciclova
Bănia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301069_a_302398]
-
Ilidia era renumită prin numărul mare de imigranți la sfârșitul secolului al ХІХ-lea și începutul secolului al ХХ-lea, fiind numită și America Mică sau Mică America. Are aproape 800 de ani de atestare documentara și o multitudine de vestigii arheologice din perioade cu mult înainte de documentele scrise, istorie pusă în evidență de istoricul local Dumitru Țeicu în numeroasele sale publicații. Din punct de vedere geografic localitatea este așezată de-a lungul pârâului Vicinic la poalele Munților Aninei între dealurile
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]
-
politic se înscrie în cursul întregii societăți românești, cu tendințe locale vizibile spre democratizare, modernizare și deschidere spre Europa de Vest. Cadrul geografic în care se situează Bozovici este suficient pentru a fi doar un argument pentru ca acest loc să fie locuit. Vestigiile arheologice ne dau indicii că zona a fost locuită din epoca bronzului și din vremea daco-romanilor. Colonizarea din timpul romanilor a fost mai puțin intensă în Depresiunea Almăjului datorită căilor de acces mai dificile spre zona respectivă. Din perioada năvălirii
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
Munții Almăjului, la V cu Bănia, la E cu Prigor. Satul mai este deasemenea situat între dealurile Poleanca, Croul Murguleștilor, Țiglărie, Utriste și Iloca(pe partea dreaptă) și pe partea stângă cu dealurile Socolot, Cotovat, Prislop, Roneste, Graocea,Vârtop. Unele vestigii locale preistorice atestă că teritoriul comunei a fost locuit de oameni și acum aproximativ 4000 de ani. Pe dealul Socolot, la locurile numite Piatră Olarului și Coveiu’lu Traila, s-au găsit numeroase fragmente de ceramică roșie și neagră aparținând
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
partea opusă bisericii este clădirea căminului cultural. Ulițele satului sunt pietruite, drumul asfaltat trece pe lângă sat și este racordat la intrarea pe cele două ulițe lungi și pe două dintre cele scurte. Pe raza localității Mâtnicu Mare s-au descoperit vestigii arheologice din Epoca neolitică, Hallstatt și Epoca medievală, la aproximativ un kilometru sud-est de biserica din localitate spre Prisaca.(Sabin Adrian Luca-""Descoperiri din Banat"", Ed. Economică, Sibiu, 2005) Zona a fost populată de geto-daci, chiar și în timpul stăpânirii romane
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
comună se mai află șase alte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local. Unul este un alt sit arheologic, aflat tot în zona satului Coslogeni, în punctul „Popina lui Ilie” și care cuprinde vestigiile unei așezări din secolele al XIII-lea-al XI-lea î.e.n. Alte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură (secolul al XIX-lea) din Coslogeni și (1805) din Dichiseni. Restul de trei obiective sunt clasificate ca monumente memoriale sau
Comuna Dichiseni, Călărași () [Corola-website/Science/301110_a_302439]
-
Pentru 3,13% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,17%). Pentru 3,13% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Comună este așezată în zona de intensă atestare cu vestigii dacice. Făcea parte din arealul Buridavei care avea așezări centrale lângă Ocnele Mari și așezări marginale care cuprindeau toată zona. C. Alexandrescu în dicționarul geografic al județului Vâlcea despre Păușești-Măglași arată că primii locuitori au fost mâglașii în sărăsia salinelor
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
al XVI-lea-al XVII-lea; situl de la Volintirești unde se află ruinele unui turn medieval și așa-numita „movila a lui Ștefan cel Mare”; și situl de la Șcheia, aflat la marginea sudică a satului, pe terasa Șiretului, ce conține vestigii din secolele al XV-lea-al XVI-lea. Alte patru obiective sunt clasificate că monumente de arhitectură și se alfa în satul Șcheia: (1810); un (secolul al XIX-lea); de la sfârșitul secolului al XIX-lea; și (secolul al XIX-lea
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]