2,248 matches
-
De obicei somnul la ea era izolare, retragere... Acum era o prelungire a dulcelui abandon din timpul serii, când urcasem scările eu ea în brațe. Îi luai pumnii și începui să-i sărut. Se trezi dintr-o dată, cu un surâs viclean, ca și când ar fî vrut să-mi spună că totul era trucat și nu trebuia s-o cred. Și drept dovadă se răsuci și îmi întoarse spatele și își trase și pledul peste cap, acompaniind hohotele mele nereținute de triumf cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fură smulse unul câte unul. Nu-l durea nimic, ceea ce-i păru interesant și-l umplu de ușurare: dar nu se putu opri să nu se gândească la situația sa. Rezultatul: un dublu scop. Așadar, imediat ce Vocea Unu, încă zâmbind viclean, se dădu înapoi, Gosseyn se ridică în capul oaselor. Se răsuci, își aruncă picioarele peste margine. Și coborî, în picioare, încă gol complet, stând cu fața la cei doi. Datorită scopului propus, nu era timp, pe cât posibil, pentru conversație. Astfel, imediat ce coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Mulțumesc, spuse Gosseyn. Și ieși în holul larg al ruinelor unei clădiri care fusese Institutul de Semantică Generală. Un minut mai târziu, după ce sunase la ușa îngrijitorului de mai multe ori, iată că apăru fața aceea zbârcită și ochii aceia vicleni, uitându-se la el; și înțelegând imediat întrebarea, îngrijitorul spuse: - Au ieșit undeva să mănânce. Fața i se strâmbă. - Cred că prietenul ăla al tău și-a adus aici o femeie pentru că ea și cu băiatul au plecat. Încheie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în ură, ca atunci când stai prea mult aproape de cineva. Bucureștiul părea slab și arogant, timpul trecuse peste el cu bâte și pietre, săbii și flinte, dar mai ales camioane și buldozere, pătându-l de jeg și rușine. Locuitorii lui erau vicleni și resemnați, cetățeni ascultători, veșnic căzuți în dizgrație, revoltați doar în vise, la cârciumă sau pe-o pânză de tablou grabnic acoperită c-un cearșaf. Clădirile arătau la fel ca oamenii. Tremurau în somn, suportând fără să crâcnească biciul tătăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sovietic. Orașul ăsta era specializat în trădări, schimba protectorii și întorcea armele după cum bătea vântul, niciodată înțelept sau cumpătat; de fiecare dată, sfârșea rău, înjurând pe la spate. Nu mai rămăsese nimic intact, unde întorceai capul întâlneai viol, distrugere și cumințenie vicleană. Șase secole de istorie și prostie îl pătrunseseră până la măduvă. Acum, Bucureștiul semăna cu un lepros, carnea cădea de pe el în aburi de tencuială umedă. N-aveai de ce să fii mândru, dar nici de ce să-ți pară rău. În cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucrat moșiile de sub munte, adunând fânul și culegând prunii. Cealaltă jumătate are și-acum moșiile în proprietate și poartă cu mândrie numele Robe. Din motive lesne de înțeles, Leordenii și Robanii nu s-au înțeles prea bine niciodată. Harnici, dar vicleni, primii furau ziua la cântar și căutau noaptea să-și tragă deoparte cât mai multe căruțe de prune pentru țuică. Treaba a mers așa ani buni, cu pânde pe deal și transporturi clandestine de saci pe malul gârlei. Când erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pupitru, primise comanda, butoanele potrivite pe care să apese. M-am întrebat dacă să-l detest sau să-i mulțumesc: o simplă clătinare din cap și Nicolae Ceaușescu intrase în viețile noastre pentru două decenii și jumătate, ca un musafir viclean și nepoftit. Alesul se instalase în fruntea țării ca într-un apartament furat: brutal, firesc, cu toată familia. Și eu, și Mihnea eram legați de-un petic de hârtie semnat de omulețul ăsta buflei, cârlionțat, care juca șeptic cu nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pe continent. Dar nu la cărți, vândută de boieri, cum cred naivii. Povești de-astea vezi numai în filmele cu Florin Piersic și Marga Barbu: mai o rochie ridicată, mai o sămânță de floarea-soarelui scuipată-n decolteu, mai niște boieri vicleni, care strecoară patria în buzunarele străinilor. În realitate, avusese loc o tranzacție a Economiștilor. Nu poți să câștigi mereu. Mai ales dacă nu ai ce pune pe masă. Noi ce să propunem: patru secole de bătălii și câteva decenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în pantofi și cațaveică, cu părul împletit în cosițe, de vreo patruzeci de ani, își scoase capul pe ușă și surpriza pregătită de general se spulberă de îndată. De cum îl văzu, femeia începu să țipe: — Iată-te, om netrebnic și viclean, parcă presimțea inima mea! Să intrăm, mă ia așa, de amorul artei, îngăimă generalul spre prinț, tot încercând să scape doar cu râsul. Dar nu era doar de amorul artei. De îndată ce traversară antreul întunecos și scund și ajunseră într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă credeți că acest om fără rușine nu i-a cruțat pe copiii mei orfani! A prădat, a cărat, a vândut și a amanetat tot, nimic nu mi-a lăsat. Ce să fac eu cu înscrisurile tale de împrumut, om viclean și fără rușine? Răspunde, șmecherule, răspunde, inimă nesătulă: cu ce, cu ce o să-mi hrănesc orfanii? Uite-l că vine beat și nu se poate ține pe picioare... Cu ce l-am mâniat eu pe Dumnezeu? Răspunde-mi, șarlatan mișel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ea a șters-o la Petersburg și a venit direct la mine: „Salvează-mă, apără-mă, Lukian, și nu-i spune nimic prințului...“. Prințe, se teme și mai mult de dumneavoastră, și aici e tot chichirezul! Și, cu un aer viclean, Lebedev își duse degetul la buze. Și acum i-ai pus din nou față în față? — Luminăția Voastră, prințe, cum aș fi putut... cum aș fi putut să-l împiedic? Hai, ajunge, aflu eu totul. Numai spune-mi unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lungi pe canapea, își puse mâinile sub cap și începu să se uite în tavan; peste o jumătate de minut stătea iarăși la masă, cu spinarea dreaptă, și asculta flecăreala lui Lebedev, care se înfierbântase la maximum. — E o idee vicleană și ironică, o idee cu dedesubturi! profită Lebedev, cu nesaț, de paradoxul lui Evgheni Pavlovici. O idee rostită cu scopul de a-i asmuți la bătaie pe adversari, dar o idee exactă! Pentru că sunteți un glumeț și un cavalerist din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cu toată parada de românism a d-lui C. A. Rosetti, totdeuna [î ]i atârnă din buzunar petecul roșu al demagogiei cosmopolite al apologiștilor lui Blanqui și, dacă scarpini suprafața Caradalelor de toată mâna, dai de un caracter pervers și viclean, de-o minte înclinată spre sofisme și panglicărie, dai de fanariot cu eticheta română, de ceva cu. totul străin intelectului nostru național și caracterului nostru național, de-o ființă lipsită de pudoare și de omenie. Dar boierii au avut și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de oameni? Dar cine să crează că el e geniul neamului românesc, pururea având în minte trecutul întreg și de aceea neuimindu-se de ceea ce vede acum? Ba, în mulțimea cea mare iată că se găsi un moșneguț cu fața vicleană, cu ochii bulbucați și cam cepeleag la vorbă, care începu ceartă cu omul pururea tânăr, zicînd: "Ce vorbești tu? De când sunt eu există toate câte le vezi. Înainte de mine nu erau decât boiari și rumâni. Luminează-te și vei fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
c-un mediu nesănătos, nedemn, nu înseamnă superioritate organică. Stejarul nu crește pretutindenea, buruienele în tot locul. Aceasta nu va să zică că ele au "o putere intrinsecă mai mare de-a exista și de-a domni". Daca într-un mediu stricat viclenii și poltronii înfloresc nu e dovadă că au o putere intrinsecă superioară celor inteligenți și de caracter, ci numai că mediul e favorabil pentru decrepitudine morală, nefavorabil pentru sănătate. În stâncă s-a găsit o broască țestoasă care trăise sute
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
scad la număr pentru a face loc Caradalelor și Goldnerilor; rău fac că se lasă esploatați de străini de tot soiul; rău fac că țin pe spatele lor cu produsul muncii [lor] aceste mii de lipitori, nedeprinse la muncă, corupte, viclene și mincinoase cari răpesc pământeanului cel din urmă ban și-i iau pînea din gura copilului, pentru a se înțoli cu toate trențele scumpe ale Apusului; rău fac în fine românii că sufăr ca asemenea lăpădături să-i guverneze. Fac
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de curând, descrie pe țăran, despre care nu ne putem îndoi că e în adevăr român, în chipul următor: "El e în genere blând, deștept, vesel, generos, ospitalier, îndrăzneț și onest" Cum sunt elementele dominante? Tocmai contrariul de ce e țăranul: viclene, incapabile de a pricepe un adevăr, maloneste. E dar de înțeles ca rasa îndrăzneață, onestă și deșteaptă să cucerească această țară, e de înțeles chiar cum a putut să-i mănție autonomia politică de la 1300 și până azi, nu e
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
insurecțiune pentru scuturarea jugului maghiar. Guvernul maghiar însă dă o serioasă atenție zgomotului van al unor intriganți obscuri, cari în țara lor proprie nu au nici o însemnătate, precum și intrigilor unei partide din România compuse din patrioți sanguinici și din democrați vicleni în serviciul Rusiei, al cărora scop constant e de-a împiedica o apropiere francă și sinceră între cel mai tânăr dintre regatele europene și puternicul său vecin austro-ungar. Guvernul din Pesta manifestă în privirea aceasta o nervozitate care, în împrejurările
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
la ordinele agenților săi electorali nu vor izbuti de astă dată, precum nici pe un teren n-ar fi trebuit să izbutească încercările acestor oameni de-a pune toate ramurile organice ale vieții statului în mînile unei demagogii abile și viclene, a unor alegători lesne de intimidat sau de amăgit. "Romînul" face în privirea electivității următoarea observațiune: Dacă partida liberală cere electivitatea pentru a înrîuri în alegeri, de ce oare acea înrîurire n-ar face-o ea cu mai multă, putere asupra
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fabule de ale lui Donici, pasaje din Bălcescu, în sfârșit o sumă de elemente caracteristice și proprii numai poporului nostru, elemente cari-l disting de rasa voastră greco - bulgărească și-l fac să fie ceea ce este: deștept, inimos, curat, nu viclean și puțin la suflet precum sînteți voi. O bună carte de citire ar fi de recomandat la toată pătura din care faceți parte; poate ați ajunge în adevăr a cunoaște și prețui poporul nostru. Limba românească ați fost șters-o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ștergeți și din școala rurală, cu toată comoara ei de locuțiuni, de proverbe, cu bogăția ei de forme și gingășia de simțiri? Voiți ca și țăranul să capete o inimă de morocîine cum e a lui C. A. Rosetti, capete viclene și tâmpite, gusturi de animal ca ale bulgăroilor din partidul vostru? Vreți să înlocuiți pe Alecsandri cu Ceasurile de mulțumire ale lui C. A. Rosetti, pe Donici cu Kolekțiunea de poezii ale lui Serurie, pe Gr. Alexandrescu cu Orele de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aceea școala modernă de economiști are o formă atât de răspingătoare și privește pe om nu ca pe obiectul perfecțiunii, ci ca pe-o mașină, ca pe-un animal condamnat a munci pentru cel mai tare sau pentru cel mai viclean. În "Apărătorul" un tânăr student în științele sociale ne răspunde. Cam confuz nu-i vorbă, dar nu de asta ne preocupăm. Nu ne vom ocupa mult cu citatele din cărți germane, ci ne mărginim la o rectificare. De aceeași părere
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
generos" în el. De-aceea în ochii lor nu e cuminte cel capabil a spune sau a pricepe un adevăr, ci cel "pișicher", cel ipocrit, cel fals. Incapabili de muncă fizică, deci leneși, incapabili de adevăr, deci pîn-în măduva oaselor vicleni și mincinoși, își poate închipui cineva în ce stare trebuie să ajungă o țară stăpânită de ei. O stare nemaipomenită, unică în Europa toată, esceptînd poate părți din Turcia. Poporul de la sate n-are literalmente ce mânca. Într-un sat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
frate! Într-un număr vedem acuzarea ca din senin ca reacționarii (care? unde? cine? ) amenință pe rege cu asasinatul. Mai ieri ne numesc pseudoînvățați, falsificatori ai teoriei Lamarck-Darwin, ca și când noi am fi de vină că cei mai mulți dintre roșii sânt cațoani vicleni și malonești, incapabili de-a se amesteca cu rasa română, incapabili de-a o pricepe chiar. În sfârșit, pe zi ce merge se urcă istericalele bizantine. În furia care i-a apucat, foetor caprinus, putoarea de țap pe care-o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-o roșii. Astăzi ling mâna pe care vreau s-o muște. Și daca ar linge-o ei înșii n-ar fi nimic. Dar îngenunche țara la acest act de estremă umilință. ["O, EUFEMISM!... "] 2264 O, eufemism! Fericirea nerozilor și scăparea viclenilor, cine te-a inventat a inventat forma în care se 'mbracă lașitatea omenească, lipsa de convingeri limpezi, felonia. {EminescuOpXII 504} {EminescuOpXII 505} {EminescuOpXII 506} {EminescuOpXII 507} ["ESPOZIȚIA INDUSTRIALĂ... "] Espoziția industrială a societății Concordia Română nu rămâne deschisă decât în cele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]