1,930 matches
-
și scrâșniri de moarte. Inimi curate, valori solitare, floarea și viitorul neamului nostru, trupurile lor au fost sfâșiate și răpuse, dar duhul lor a rămas lumină veșnică care va trezi în sufletul urmașilor noi bătălii prin care ei vor răpune viclenia dușmanului, cruzimea și bezna, haosul și umilința. La ceasul când scriu, legionarii sunt atacați și insultați de chiar foștii colegi de suferință cu care în temniță au făcut front comun împotriva dușmanului comun, comunismul. Momiți de opiul puterii, privilegiile sunt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pe cele specifice genului dramatic: prin acțiuni, limbaj, onomastică și prin intermediul celorlalte personaje. Având convingerea că oamenii sunt turnați după calapoade diferite, dramaturgul își înzestrează eroii cu trăsături distincte. Astfel, Zaharia Trahanache este un vanitos înșelat, un înrăit de o viclenie rudimentară (pregătește abil un contrașantaj, dezarmându-l pe Cațavencu). Posedând o gândire plată, este capabil să se entuziasmeze de o expresie de genul "într-o soțietate fără moral și fără prințipuri, care va să zică că nu le are". Temperamentul său domol, într-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
care-și ascunde sticlele de votcă. Cînd nu găsește motive plauzibile să plece în oraș, iese pe balcon pentru o treabă oarecare, inventată ad-hoc, suge din rezervă, și se întoarce criță!” „Oricît ar părea de paradoxal - îi răspund - micile lui viclenii și minciuni îl ajută să supraviețuiască!” Cearta dintre Sergiu și Ovidiu s-ar fi desfășurat cam în felul următor. „Bat”, „turtit”, primul l-a oprit pe acesta din urmă să mai facă vreo observație cu privire la moralitatea literară a tinerilor scriitori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Stalin, alături de germani, întrucît după victoria revoluției bolșevice pierduseră privilegiile lor tradiționale. Între altele, acordurile de la Yalta au prevăzut ca ei, care deveniseră prizonieri ai britanicilor, să fie restituiți rușilor. Pentru aceasta a fost nevoie să se apeleze la viclenie și la forță. La viclenie, pentru a-i separa pe ofițeri de restul celor ajunși în lagăr (soldați, bătrîni, femei, copii), sub pretextul că trebuie să participe la o conferință privitoare la viitorul lor. La forță, atunci cînd a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
după victoria revoluției bolșevice pierduseră privilegiile lor tradiționale. Între altele, acordurile de la Yalta au prevăzut ca ei, care deveniseră prizonieri ai britanicilor, să fie restituiți rușilor. Pentru aceasta a fost nevoie să se apeleze la viclenie și la forță. La viclenie, pentru a-i separa pe ofițeri de restul celor ajunși în lagăr (soldați, bătrîni, femei, copii), sub pretextul că trebuie să participe la o conferință privitoare la viitorul lor. La forță, atunci cînd a fost să-i îmbarce în camioane
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eram prea confortabil cu spectacolul acestei flaterii. Poetul se afla de la o vreme În cu totul alt colț al fundăturii noastre culturale decât ar fi fost firesc, adulat și manipulat chiar de către grupul frustraților coalizați În jurul acelor publicații-pistol privilegiate, cu viclenie, de politica și cenzura sistemului. După ce am ieșit de la D.R. Popescu, Nichita era tot În antecameră, de parcă m-ar fi așteptat. Într-adevăr, m-a tras spre o Încăpere goală, alăturată, m-a Îmbrățișat, m-a așezat pe canapea, Într-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că voi lipsi câteva luni. L-am rugat să predea poșta, ca totdeauna când lipsesc, bătrânei de la ușa vecină. A golit paharul dintr-o sorbitură. Îi cam plăcea băutura, știam. A luat și o bucată de cozonac. Mă privea cu viclenie, surâdea. I-am mai umplut paharul. Și-a șters buzele cu podul palmei. „Departe?” „Nu chiar așa departe. Acum lumea e mică, totul e aproape.” „Da, Înțeleg. Voiam să Întreb, dincolo?” „Da, plec În Occident.” „Aha... Doar câteva luni? Câteva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
instantaneu, să știți. Indiferent de limba, culoarea sau experiența lor”, spune profesoara de germană care lucrează cu oaspeții la DAAD. Prietena mea bibliografă intervine: „Să nu idealizezi. Dacă ar trebui să lucrezi, să trăiești viața zilnică, ai Întâlni repede și viclenia, și răutatea, și invidia”. Berlinul mă avantajează, probabil: nu sunt silit să descopăr rutina, pot căuta doar potențialitățile. * „Sperăm că v-ați mai Înseninat după zbuciumul dinaintea plecării și că va fi un an terapeutic”, scrie prietenul din Italia. „Situația
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fost posibil să imprimați în câteva zile cu o tehnică neolitică asemenea volum de documente numai cu șase litere din alfabetul Limbii române? Domnule Spiridon, semnatar al cărții, ați folosit vreun procedeu discursiv inedit ? Sau poate o tehnologie lacunară cu viclenii pentru jocul euristic DE-A FAZANUL? Pag.138 - 139 - “La 1 decembrie circulau prin Iași manifeste ... scrise cu pixul: se adresau municitorilor, țăranilor și intelectualilor, să se unească împotriva dictaturii, unele semnate FPR , altele semnate FSN “ - abracadabra! N. n. - Mai pitoresc
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
neamului, ci fiecare atâta cântărește câtă avere are”. Tentația acaparării funciare e cea din Ion al lui Rebreanu. Fiul Simion și nepotul Valer, cu soțiile lor, își dispută concomitent loturile bătrânului, fiecare urmărind „întabularea” acestora pe numele său: tensiune și viclenie. În regia momentelor fierbinți, pigmentate cu „sudalme de se sperie norii”, autorul pune nu numai culoare regională, dar și o retorică fără greș. Despărțirea de lume a protagonistului (Înmormântarea lui Urcan) e prilej de revelație pătrunzătoare. Agonia omului „beteag”, dialogurile
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
timp relativ scurt. Încât a mai încerca în momentul de față o nouă caracterizare globală a acestei formule lirice după ce s-a vorbit atât de mult despre onirismul și barochismul poetului, despre pofta lui parnasiană de obiecte și culori, despre viclenia mecanismelor sale pseudoepice (narative), despre bizarele amalgamuri de cotidian și vis, despre fanteziile urmuziene, suprarealiste, despre pitorescul ceremonios, despre sintagme inedite, vocabule și rime rare, ironie și maliție, antecesori și afini etc. ar fi, desigur, inutil. Astăzi, un volum de
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Pascal Quignard În Umbrele rătăcitoare, premiul Goncourt al anului 2002. Euristica acestui platonism are drept pilon teoretic principal conceptul de alienare, Entfremdung: fie al lui Hegel, În cazul unor opere mai subtile (alienarea este aici o deposedare de sine ca viclenie a sinelui de a-și apropria lumea), fie al lui Marx, În majoritatea cazurilor, trecut uneori prin filtrul debordian. Ideea de bază a variantei secunde este următoarea: Sistemul Își Însușește ceea ce individul produce cu mîinile lui; astfel, cu cît produce
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a fost înșelat de fata care nu i-a dat, după înțelegere, atâtea sărutări câte „fușteie” are scara, altă dată se încearcă ademenirea fetei de pe un mal pe altul, punându-i-se la încercare nerăbdarea și curiozitatea (Scara, La pârâu). Vicleniile protagoniștilor, simularea inocenței fac farmecul acestor idile cu surse mai adânci în ambiguitatea simbolisticii sexuale și a cuvântului de spirit. Instinctul sănătos, nerepudiat cu ipocrizie, coexistă cu frăgezimea sentimentului. Mediul rustic i-a oferit lui C. premisa pătrunderii în adevărul
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
liberală, se întorc acum în serviciul statului și al guvernului, la fel ca în epoca științelor mercantilist-cameraliste, cum ar fi Polizeiwissenschaften și vechile Staatswissenschaften. Etapa liberală, teoretică, formalistă, pluralistă și autonomă a dezvoltării științelor sociale, acționând ca într-o hegeliană viclenie a rațiunii, a elaborat instrumente sofisticate ce pot fi folosite acum în serviciul statului cu o eficacitate mult crescută față de vechea perioadă absolutistă. În zilele de azi, consideră A. Golopenția, fiecare stat și popor este asemenea unei armate ce se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
bolnavilor mintali ce urmau să fie supuși unor expertize judiciare. Tot de inspirație frenologică este și o surprinzător de modernă descriere a caracterului psihopatic. Acesta este dominat de incapacitatea de a-și controla pulsiunile, alături de hedonism, și apelează constant la viclenie și ipocrizie pentru a-și atinge scopurile egoiste, ignorând așteptările celor din jur pe care îi consideră în mod necondiționat victime (Otto, apud Millon et al., 1998Ă. Medicul englez James Prichard, depășind neutralitatea morală a lui Pinel, a adoptat o
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
stând (nici asupra vântului vetrelele a întinde, nici în mijlocul furtunii cârma fără nedejde a părăsi trebuie, că ceasta a fricosului, iară ceia a nebunului lucru ieste). Deci furtuna în mine urgiia a-și plini mai denainte puind, supt numele cereștilor, viclenii muritori cu îndemnarea și sinhorisini ale mele îndrăptnice norociri fălcilor tale m-au vândut. Și macar că nu a înțeleptului sfetnic ieste a dzice, ah, căci m-am amăgit, ah, că eu nu socoteam că va vini lucrul așe, însă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trece la atac, dovedindu-se un bun diplomat. În acest mod, reușește ceea ce părea imposibil: să-l înduplece pe cel lipsit, prin tradiție, de sentimente. Inorogul nu este străin de procedeele inamicilor săi, ba chiar îi depășește în ingeniozitate și viclenie. El nu mai este, oricum, ființa pură, necoruptă, care nu acceptă compromisul. Pentru a supraviețui într-o lume fundamental stricată, a fost nevoit să se adapteze. Așa încât, aș înclina să-i dau dreptate lui Gabriel Mihăilescu, care observă această abilitate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
bine intențiilor sale, îngroșând ipostaza pozitivă sau negativă în dauna celeilalte. În acest mod, el reduce simbolul la câteva linii, simplificându-l. Este, printre atâtea alte exemple (Corbul, Șoimul, Nevăstuica), și cazul Lupului. În proporție covârșitoare, sursele atestă ferocitatea și viclenia acestei fiare. Toate fabulele pe care Esop i le dedică îl înfățișează ca pe un carnasier neiertător, recurgând adesea la înșelăciune pentru a-și obține hrana. Fie că-i sfâșie pe câini după ce le cerșește complicitatea (fabula 216), fie că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
face lup, dar îi rămân trăsăturile chipului de mai înainte: aceeași căruntețe a părului, aceeași violență în apucături, aceiași ochi lucitori, același chip al sălbăticiei"3. (s.m.) Prin urmare, trăsăturile acestei fiare sunt evidente din firea prototipului său: cruzime, ferocitate, viclenie, îndrăzneală, patima sângelui. Lupul este, deci, un animal blestemat de zei, un dușman al vieții, care își găsește plăcerea numai în moartea altora. La finalul aceleiași lucrări (Cartea a XI-a), Ovidius mai aduce o dată în prim-plan această teribilă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un adevărat bestiar care ornează "capiștea boadzii Pleonexiii", fără a putea impieta asupra imaginii de bun augur a filosofului Lup. De fapt, așa cum reiese mai ales din cele două povestiri ale Vulpii, nu lipsesc din portretul Lupului obișnuitele sale obiceiuri: viclenia, rapacitatea, răbdarea, tenacitatea. Doar că ele sunt interpretate ca niște rare calități, semne ale înțelepciunii. Cum se poate justifica o astfel de optică? Foarte simplu: prin faptul că personajul este un aliat al Inorogului. Asta îi acordă imunitate, îi preschimbă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că Lupul "nu proastă între toate jiganiile să numiia"15. Personajul este precedat, prin urmare, de o bună faimă a științei sale: el aparține unei elite nu prea numeroase a înțelepților (alături de Brehnace, Șoim), cazuri rare într-o lume a vicleniilor mărunte și a jocurilor de culise. Tocmai din această pricină Vulpea se hotărăște să-l piardă: ea știe că Lupul nu poate judeca eronat întreaga situație, prin urmare, nu ar avea de făcut decât să-l determine sau să-l
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și dus la îndeplinire. Altfel spus, profită de orice detaliu, numai după ce se "informează" cu tenacitate asupra tuturor aspectelor. Este, într-un cuvânt, un strateg ireproșabil. Nu altfel îl înfățișează, de pildă, Albertus Magnus (XXII, 114), convins și el de viclenia desăvârșită a acestui vânător: Când un lup se furișează pe un teren acoperit cu frunze uscate, își linge labele pentru a le umezi și a le face să alunece astfel încât să se poată apropia fără a fi detectat din cauza sunetului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să-l prindă. Altfel, deși rămâne în aria preocupărilor sale tipice, Șoimul ia parte, cu destul aplomb, la comploturile împotriva acestei nobile ființe, ticluiește planuri pentru a-l captura pe inamicul stăpânului său. Calitățile native dând greș, el recurge la viclenie, la tertipuri care tradițional nu îl definesc. Într-un rând, pare a nu avea pic de reținere atunci când sesizează înșelăciunea, incorectitudinea, lipsa de fair play: "Bine că noi lucrurile la această cale am pus, dară cine să va putea afla
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
similară celei asumate mai târziu de Inorog (absent din adunare)"25. După ce și-a îndeplinit rolul, Liliacul mai joacă o carte înainte de a se retrage definitiv din scenă. El definește poziția insului independent, autocefal, care nu are nevoie nici de viclenie, nici de diplomație, nici măcar de învățătura retoricii pentru a-și impune punctul de vedere, câtă vreme se situează de partea adevărului (căci, comentează autorul într-o paranteză, "cuvântul drept din gura proastă ieșind, pre cuvântul cu meșterșug din gura ritorului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de pasăre a hibridului, în timp ce animalele, de teama vreunei represiuni, din lașitate, se arătau dispuse să primească judecata strâmbă a tiranului. Într-o astfel de atmosferă încordată, Ciacalul are intenția de a o provoca pe Vulpe, renumită pentru istețime și viclenie, să ia cuvântul și să salveze onoarea patrupedelor. E o strategie de a-i pasa altuia o sarcină dificilă, pe care, dacă se poate, e bine să nu ți-o asumi: "Frate Hulpe, dzisă, poți răbda ca între pasiri dihanie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]