1,948 matches
-
unde nimeni nu e dispus să te îmbrâncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată, dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș fi căutat să intru prin forță sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă. Iar această lipsă de obstacole n-am reușit s-o înfrunt. Am mai privit o dată curtea goală, storurile ridicate doar pe jumătate, zidurile de fortăreață abandonată, apoi m-am retras, m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebui să urmez tratamentul recomandat de doctorul B. Înapoi în grote! Acolo e mântuirea. 4 martie Venind de la dispensar, m-am întâlnit cu J. Era îmbrăcat cu cojoc și cu capul gol. Cap de dihor bătrân, încărunțit în rele și viclenie. „E adevărat că ești cam bolnav?” m-a întrebat. M-am mirat. „Dar de unde? Mă simt excelent”. 7 martie Am fost la teatru cu Augusta. Era frig. Am plecat după actul I. Ea s-a bucurat. Nu era nici o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sala cu oglinzi. Acolo uitam de toate și mă visam răzbunat de toate. Poate datorită ei m-am hotărât în cele din urmă să fac un efort pentru a ieși din impas, să-mi recâștig interesul celorlalți și autoritatea, prin viclenie. Mi-am lins rănile și am surâs. Silindu-mă să mă simt ca un vierme, mă sileau să mă vreau înălțat și mai sus pe soclul meu tainic. 35 (Din caietul de vise) Bătrânul și-a potrivit piciorul bolnav pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se asociau deseori cu o personalitate similară. Sau poate că nu era vorba decât despre manifestarea reținerii pe care Deborah o avea de a strânge mâna femeii care-i furase soțul. Sunt încântată să fiu aici, a răspuns Deborah cu viclenie. Julia trebuia să recunoască faptul că, în secret, admira curajul lui Deborah de a veni singură, mai ales într-un loc unde singurii oameni pe care-i cunoștea erau Julia - parțial - și James. —Ai vorbit cu James? a întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
chiar, ce-mi pasă Dacă-l împing în laturi? - O cale luminoasă "Nainte-mi se deschide? L-am dat deci laoparte, "De-ale virtuții bunuri să aibă singur parte. "Ei! Lumea-i împărțită în proști și în șireți, Iar patimelor rele viclenii le dau preț. "Sămînța roditoare se cade ca să sameni. "Ca să fii domn, se cade să-i iei adânc pe oameni. "Voiești ca să se-nchine cu toți l-a tale oase, Atunci învie într-înșii pornirea dușmănoasă, Invidia și ura botează
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șnițel, gândirea sa o bere, Să bea etern acesta e visul său ciudat - Și-odată auzi-vom că-n cruda sa durere În bere s-a-nnecat. l6. ROMANCERO ESPANOL (cca 187O ) Copii de pe natură Furtișagurile literarii ale lui Cocovei Moretto sau vicleniile lui Scapin traduse-n spaniolește de Signorul Don Lopez de Poeticales Motto: Es muss auch solche Kautze geben Istorie ciudată! Timpii se iau de păr și se trag îndărăt! Trecutul e viitor și viitorul trecut. - Anul l5... a furat pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și printre dinți vorba: Considerînd!... Acest autor de caraghioslâcuri, moldovenește de mascarade, s-apucă-ntr-o bună dimineață sau într-o bună seară sau într-una din zile (căci două nu i-ar fi trebuit genialei Lopăți) să scrie-n românește o comediă: Viclenie și amor, în trei acte, cu boschet și cu ascunzători secrete și tainice totodată, și în versuri neversificate. În anul l5... post Christum natum trăiește și un autor spaniol, Moretto, și scrie și acela o comedie cu titlul Dona Diana
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
adoră, o, Madona, Cum mi te-a creat Moretto. D. - Neci n-aș plânge, caro mio, De ar fi traducțiune; Rea or bună, ea nu schimbă Din valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comediă-originală: Viclenie și amor. Acolo mă văd pe mine, Figurând sub nume - Elena, Iar pe Manuel, il caro, Văd că mi-l numesc Costică. Dară cum c-a imitat-o Neci n-o spune, neci n-o scrie, Ci pe mine mă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În literele strâmbe și-n urmele de molii? Și ani întregi de zile credeam în casă-nchis Că visul e-o viață, cum viața e un vis. Un vis? Lumea se-mparte în proști și în șireți Iar visurilor noastre viclenii le dau preț. Sămânță roditoare se cade ca să sameni, Ca să te-nnalți se cade să-i iei adânc pe oameni, {EminescuOpIV 540} Omoară fericirea unui popor, alungă A țărmurilor pace pe vreme îndelungă, Întinde pustiirea cu vîrfu-a mii de săbii Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fi zis că-i aparținea celui mai delicat dintre proxeneții care te sîcÎiau la colț de stradă. Afabil și mieros, cu un surîs fățiș lingușitor, Își cultivase un stil plăcut, dar evaziv, care masca, bănuiam eu, un soi sofisticat de viclenie. Ochii Îi era Întotdeauna În altă parte cînd Încercam să-i prind privirea. Chiar și În cazul puțin probabil În care cei asigurați de el la Lloyd ar fi prosperat, ar fi Însemnat că avea el un motiv ascuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu-și amintea dacă e un hoinar sau e exilat. Se uitase din nou spre Eleonor și-o văzuse mișcându-se prin frunziș. Înțelese deodată ce îl nedumerea: Eleonor nu îmbătrânise deloc, avea același amestec de drăgălășenie jucăușă și de viclenie drăcească. De femeie și de pisică, de jucărie și de duh sumbru. Deschisese larg ușa și din capătul scărilor o striga pentru a treia oară: „Vino, Eleonor, vino, pis!“. Eleonor se întinse, ca după somn, pe toată lungimea crengii de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trupelor castiliene spre a le deschide drumul către celelalte orașe ale regatului, în special Guadix și Almería, și, în cele din urmă, Granada. Îndemânarea supremă a acestui prinț fusese aceea de a le distrage atenția musulmanilor cu ajutorul așa-zisei sale viclenii pentru a le ascunde obiectul veritabil al tratativelor lui cu Ferdinand. Luase această hotărâre, ziceau unii, în schimbul unei însemnate sume de bani și al făgăduielii că viața le va fi cruțată soldaților și locuitorilor orașului său. Căpătase însă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu e de mirare că în ultimii ani capitala Elveției devenise un fel de spălătorie pentru piața mondială a comorilor antice furate. Kishon cumpără un bilet online și duminică seara se afla deja acolo. Majoritatea ziariștilor, se gândi Kishon cu viclenie, s-ar fi repezit imediat la una din piețele libere, la depozitele bine fortificate ce serveau drept săli de vânzare pentru aceste bunătăți antice. Dar Kishon avea destulă minte ca să nu facă asta. Guttman nu era interesat să vândă această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vreau să fac nici un efort. ARTUR: M-ați obosit... Vreau să rămân singur... Nu vreau să fac nici un efort... Bâzzz! CĂLĂUL: Eu nici nu vă cunosc, domnule! ARTUR: Eu nici nu vă cunosc, domnule... Caramba d-aici... Bâzzz! GARDIANUL (Descoperă viclenia persuasivă a lui GRUBI.): Taci, taci, Grubi, că te omor! (Îl trântește într-un colț al camerei; peste CĂLĂU se răstoarnă rafturi putrede cu cărți și obiecte incerte.) Taci! (CĂLĂUL încearcă să se ridice de sub lucruri.) Stai acolo! CĂLĂUL (Rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de prima mână adevăratul conflict nu este Între personaje, ci Între autor și lume), astfel Încât o mare parte din valoarea problemei este dată de numărul de „Încercări“ - mutări Înșelătoare de deschidere, piste false, strategii de joc aparent plauzibile, pregătite cu viclenie și cu dragoste pentru a deruta potențiala persoană care o va rezolva. Dar orice aș spune despre chestiunea compunerii de probleme, nu izbutesc să transmit În mod satisfăcător extazul pe care-l produce nucleul acestui proces și să relev punctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În prăpastie, dacă i se năzărea s-o facă. Dacă În vreo Împrejurare ajunsese să-și imagineze că Îl dominase, așa cum Îi dominase pe toți ceilalți, acea Împrejurare se schimbase și acum nici rochia gri cu dantelă neagră, nici toate vicleniile femeiești nu i-ar mai fi fost de folos Înaintea unei ființe care se transformase din nou În ceea ce fusese Întotdeauna: o bestie cu o inteligență ascuțită și cu inima de gheață. O bestie care, pe lîngă toate celelalte, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era Încredințată că avea să se despartă curînd. Oribil, bestial și abominabil, exista totuși ceva care te fascina la el, ceva care mergea dincolo de plăcerea sexuală pe care știuse să i-o ofere la un moment dat sau de incredibila viclenie de care dădea În mod constant dovadă. Poate că acea fascinație se datora răutății lui, unei cruzimi care se afla deasupra răului În sine, ca și cum, În anumite Împrejurări, Iguana Oberlus n-ar fi fost - așa cum o asigura - o ființă omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spoliere“ a lumii, fără să-și împlinească jaful simbolic al trecerii prin viață. Fiecare ține să acumuleze un capital, material sau cultural, care să lase lumea ceva mai săracă. Un fel de răzbunare subliminală ne împinge să o sărăcim cu viclenia celui care știe că este condamnat să piară și nu poate înghiți această nedreptate. Iluzia veșniciei trece prin fatalitatea împlinirii personale, iar eternul infern pentru om va fi sărăcia. * Împăratul avea nevoie de stabilitate, politica lui subtilă era aceea de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
se pot face clasamente între poeți, cum spunea Nichita Stănescu, altminteri „cel mai bun poet ar fi anul acesta Dinamo București, anul următor Universitatea Craiova...“. Dar elita a fost întotdeauna bolnavă de un veleitarism instruit, erudit, veninos prin ipocrizie, o viclenie de curte îi otrăvește pulsiunile emascu late. Discernământul nu e de căutat printre indivizii aceștia care nu suportă existența decât imaginând-o ca pe o moșie „intelectuală“. Asta înseamnă că o cultură majoră dispune de vechili luminați... Între străini, românul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
distrugerea stelelor și țipete care nu se aud probabil decât în moarte. Toate în afara gândului se chinuie. * Până aici se pot înălța prejudecățile rațiunii, până în punctul în care rațiunea nu își dă voie să se nege pe sine. Cu infinită viclenie, întoarcerea se transformă apoi într-un adevărat triumf filozofic. * Viața, la urma urmei, lucrează asupra materiei, îi alcătuiește entități „automobile“ a căror perfecțiune se întrevede în animal, care străbate cu de la sine putere și cu bucuria mirării oarbe anumite distanțe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
minciuni, dar nu la două. Totuși, pentru orice eventualitate, ministrul de interne dăduse ordin ca, oricare ar fi fost rezultatul investigațiilor, nimeni să nu fie pus în libertate deocamdată. Lasă-i acolo, nu se știe niciodată până unde poate ajunge viclenia omenească, spuse el. Și avea dreptate, afurisitul. După multe zeci de metri de hârtie cu diagrame, mâzgălită, pe care fuseseră înregistrate tremurăturile sufletelor indivizilor observați, după întrebări și răspunsuri repetate de sute de ori, mereu aceleași, mereu la fel, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Bineînțeles. Iacob avea în el scânteia vieții, în timp ce Esau era un prost. Bun la suflet, dar prost. Dacă trebuie să alegi dintre ei pe unul care să îți conducă poporul, îl alegi pe luptător, pe cel care dă dovadă de viclenie și istețime, cel cu destulă energie pentru a răsturna toate pronosticurile și a ieși în frunte. Îl alegi pe cel puternic și inteligent, în detrimentul celui slab și blând. — O argumentație necruțătoare, Nathan. Dacă faci un pas mai departe, o să ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spuse tânăra femeie. Pentru că știu că sunt neputincios, adică neputincioasă, de nu mă vei întări; fricos, de nu mă vei face îndrăzneț; orb, adică oarbă, de nu ... Iată că-l vedea și, în loc să se roage, ea se lăsa atrasă de vicleniile lumii și se uita la el, cum a ajuns în fața altarului. Fără să-și facă cruce! Rău, de nu mă vei schimba în bun, adică de nu mă vei schimba în bună, pierdut, adică pierdută, de nu mă vei căuta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mașinile au transformat omul într-un și mai pitoresc semn de întrebare. Despre om ne-au rămas puține lucruri necunoscute. Dar esențiale. Adevărul poate fi spus și de un copil. 2 Pentru minciunile subtile și frumoase, este nevoie de multă viclenie. Cum va ieși, oare, psihicul uman din confruntarea pe termen lung cu Internetul? La km zero al cunoașterii a existat un măr. Orizontul - această Fata Morgana a cunoașterii. Jucăm într-o dramă al cărei înțeles îl deslușim încet și nesigur
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
plecat din natură cu o frunză vestimentară și ne am întors la ea cu buldozere. În nopțile senine, cerul devine o sublimă mantie rococo. Natura încă ne mai acceptă. Dar cu foarte multe dispense. În natură, suverană e forța, nu viclenia. Disprețuind natura, ne așezăm singuri cu spatele la zid. Epuizant este efortul omenirii de a umple zilnic cele câteva miliarde de intestine pe care la are în dotare. În cele din urmă, poluarea ar putea genera o grevă generală a mugurilor. Sfidarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]