2,884 matches
-
de petrecere nu poate fi provocat și slujit mai bine decît de sunetul coardei atinse de o mînă fină. Tot „ghitara” este și mesagerul lui Cătina. Prin Sihleanu și Grandea, vine, În fine, rîndul harpei: „Pe harpa mea, copilă, de viscole zdrobită, O mînă tremurîndă abia mai pot să las...”. 19. Există timpuri și anotimpuri În iubire. Timp gramatical și timp (anotimp) cosmic. Le coup de foudre se spune totdeauna la perfectul simplu: căci el este, totodată, trecut (reconstruit) și simplu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ioanide fusese plăcut impresionat, ca estet (fără considerație pentru latura economică), de multitudinea fluturilor. Pe zeci de kilometri de-a lungul liniei ferate, marginile câmpului erau acoperite cu o floare albă mișcătoare, o ninsoare parcă ridicîndu-se în sus într-un viscol suitor. Chiar și de-a lungul apei, roiuri izolate de fluturi persistau a se ridica spre deal, și mulți căzuseră în apă. - Mânia lui Dumnezeu! observă vizitiul; anul ăsta n-o săavem poame. Pe Ioanide recolta nu-l interesa însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
exterioare; obsesia ispitei se prelungește pe planul fantasticului cu potriviri ale hazardului, în care prezența diavolului se întrupează într-un cotoi și un ied; aceștia par emisari la dispoziția femeii, care lucrează asupra tânărului cu mijloace satanice. Parcursul drumului prin viscol al călărețului, pornit spre viitorul socru, după ce s-a smuls cu greu de lângă ispită, apariția ciudată și apoi dispariția și mai ciudată a iedului, lupta cu elementele naturii și rotirea într-un vicios cerc magic, care-l ține tot în preajma
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
publică în acea foaie Dramele Baraganului, scriere originală (foarte originală! ) contimporană. Prima parte: convertirea banditului, cârcima de la cărare. Iată textul începutului: Era timpul înfiorător. Sara unei din cele din urmă zile ale lui fevruarie anul 1848 adusese cu sine un viscol spăimântător. Ninsoarea grozavă ce începuse de cu ziua, nu mai putea cădea. Ea era oprită de un viscol furtunos; și supunîndu-se astfel unui element mai puternic decât dânsa ea alerga rătăcindă prin aerul rece și aspru. Din astă cauză, se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Iată textul începutului: Era timpul înfiorător. Sara unei din cele din urmă zile ale lui fevruarie anul 1848 adusese cu sine un viscol spăimântător. Ninsoarea grozavă ce începuse de cu ziua, nu mai putea cădea. Ea era oprită de un viscol furtunos; și supunîndu-se astfel unui element mai puternic decât dânsa ea alerga rătăcindă prin aerul rece și aspru. Din astă cauză, se putea vedea locuri de imense întinderi neatinse de ninsoare. În alte părți însă, adecă în acelea unde vântul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aerul rece și aspru. Din astă cauză, se putea vedea locuri de imense întinderi neatinse de ninsoare. În alte părți însă, adecă în acelea unde vântul era mai puțin forte, ninsoarea cădea la pământ în mase colosale și ajutată de viscol ea se compacta, formând astfel niște munți înalți și teribili, încît orice trecere pe acolo devenea imposibilă... Ea găsise un loc mai bun de stabilit în întinsa câmpie a Bărăganului, al căruia diametru tăiat prin o linie puțin, curbă spre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ființă omenească nu ar fi cutezat a străbate acel câmp în acea noapte. Cu toate aceste evenimentele ce vor urma merg a ne dovedi contrariul. Chiar în acea noapte teribilă, pentru a căruia desciere pana nu e încă destul de abilă, viscolul și munții de zăpadă au fost nesocotiți. Urmele copitelor a unor cai vârtoși s-au găsit imprimate într-însa și chiar diformase munții ei gigantici. Sunt oameni - fie de bună, sau rea condițiune - pe carii nimic nu îi poate reține
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
d-un ceresc amor; Și încetul te înalță în regiuni solare, Cântând a mea dorință... să-ți iai sublimul zbor. Amice, pentru mine durerea-i infinită, Nimica nu mă 'ncîntă; de toți eu sunt uitat. Și inima mea tristă, de viscole zdrobită, Numai pentru tine, amice, a palpitat! E noaptea! afară ploaia cade-n torente Tenebru-i așa de mare încît nemica vezi. Lumea acum doarme... Nu-mi aduc aminte O noapte mai grozavă!... dar numai eu veghez! veghez cu morsa singur
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
popor și că e proprie mai cu samă neamurilor unde judecata puțin deprinsă este jucăria închipuirei, d-sa a arătat cum astăzi încă popoarăle politeiste (camciadalii, groenlandejii ș. a. ) pun cauza fenomenelor naturei în persoane divine, a căror acte sunt vânturile, viscolele, tunetul și toate celelalte fenomene fizice. Trecând apoi la cosmogonia arilor vechi, au arătat cum din cultul lui Brahm care reprezenta universul înainte de creare și nu se putea nici gândi, nici personifica, religia a simbolizat încetul cu încetul pe creator
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că la toate comisariatele militare din țară s-a declanșat „viza militară”, bărbații din zona noastră fiind nevoiți a merge pe jos până la sediile din județul Tecuci, în anul 1939 și din raionul Zeletin, în 1954. Alte ierni grele, cu viscol și cu zăpadă mare, au fost cele din anii 1981 (noiembrie) și 1994. Viscol năprasnic s-a înregistrat chiar și în zilele de 14,15 și 16 aprilie 1996, de Paști. Ierni blânde, cu temperaturi de 10- 12șC, au fost
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
zona noastră fiind nevoiți a merge pe jos până la sediile din județul Tecuci, în anul 1939 și din raionul Zeletin, în 1954. Alte ierni grele, cu viscol și cu zăpadă mare, au fost cele din anii 1981 (noiembrie) și 1994. Viscol năprasnic s-a înregistrat chiar și în zilele de 14,15 și 16 aprilie 1996, de Paști. Ierni blânde, cu temperaturi de 10- 12șC, au fost în ianuarie 1950 și ianuarie-februarie 2005. Precipitațiile atmosferice au un caracter neuniform în spațiu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Petre Andrei, Ștefan Bârsănescu, Otilia Cazimir, Al.Piru, August Scriban, Nicolae Țațomir ș.a. Tot aici se află date importante despre opera literară, în plus față din „Putregaiul” roman, 1937, „Târgul trăsniților” proză umoristică, 1943, „Fulgerul”, roman, 1973: „Studentul derbedeu”, 1935, „Viscol”, nuvele publicate în 1941, toate epuizate din librării și de la edituri în 1943; „Bătălia văzduhului”, reportaj de război, rea lizat la Iași, în 1942 se afla încă în librării, și avea în pregătire o trilogie - cu „Sânge”, „Suflet” și „Pământ
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
plante caracteristică unui anumit teritoriu. VERSANT suprafață sau ansamblu de suprafețe înclinate, orientate în același sens față de o vale sau față de un deal, munte sau lanț muntos, care se termină în partea de jos într-o vale, depresiune sau câmpie. VISCOL fenomen hidrometeorologic ce constă în spulberarea zăpezii de către vânt, astfel încât vizibilitatea 120 scade extrem de mult, iar aprecierea privind căderea concomitentă a zăpezii este imposibilă. VREME situația atmosferei și a elementelor meteorologice (temperatură, precipitații, vânturi ș.a.) la un moment dat și
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
talpa numai în șosete de suprafața lucioasă a teracotei. - S-ar părea că plugul acesta n-o să apară așa curând, cine mai știe, poate doar pe după miezul nopții. Mă mir cu de-ai plecat dumneata la serviciu pe un asemenea viscol. Ce crăpa lumea dacă nu te duceai? Pe o vreme ca asta se dă foarte ușor de bucluc. Văile acestea sunt pline de povești îngrozitoare cu oameni pierduți pe timp de viscol. Dar ia stai... parcă s-a auzit ceva
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ai plecat dumneata la serviciu pe un asemenea viscol. Ce crăpa lumea dacă nu te duceai? Pe o vreme ca asta se dă foarte ușor de bucluc. Văile acestea sunt pline de povești îngrozitoare cu oameni pierduți pe timp de viscol. Dar ia stai... parcă s-a auzit ceva. Își lipi un ochi de o porțiuna mai dezghețată a geamului și încercă să scruteze întunericul de afară. Un timp nu se auzi decât țăcănitul regulat și impasibil al ceasului de masă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a năzărit nu e decât vântul acesta turbat. Pe o viforiță ca asta nu-i greu să țise pară că auzi și sirene de locomotive. Și chiar ești hotărât să pleci spre stația vecină pe jos acum noaptea și pe viscol? Nu-i ici - colea, sunt șapte kilometri până acolo și nici o casă de om, decât un canton aproape părăsit unde totuși stă cineva, dar e tare ciudat și ursuz. Stă singur acolo de foarte mulți ani. - O fi bătrân, probabil
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
omului zăpezilor bubui parcă într-un crescendo ciudat. -Aici este casa mea. Ai grijă să nu cazi iar. Gardul de scânduri late era aproape îngropat sub troienele înalte, o pârtie îngustă de curând făcută se prelungea de la portița prinsă de viscol deschisă, până la ușa care se desena ca un gol de culoare închisă pe zidul roșu de cărămidă. Omul zăpezilor o dădu de perete cu o gest rapid. Se vedea că nu are belciuge pentru lacăt și probabil nu era încuiată
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
îmbrăcat cu paltonul, a ieșit grăbit din casă, apoi pe poartă a plecat numai el știa unde. Era prin luna februarie a anului 1948, într-o luni după Duminica a 17-a după Rusalii, iarnă grea cu zăpadă, ger cumplit, viscol... Zăpada era înaltă cât gardurile și pe unde făcuse mama pârtie, zăpada scârția sub picioare. Mama s-a dus să trebăluiască pe afară căci aveam vacă cu lapte, porci, păsări la care trebuia să le Ioan MITICAN Moș Costache îi
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
întuneric. în surdină le mai auzeam glasurile care au dispărut și acestea. Se grăbeau pentru că era sara de Crăciun și fiecare dorea să se aciueze pe la casele lor. Am rămas singură în câmp, întuneric beznă, îmi era și frig, începuse viscolul... Mă cuprinse o spaimă groaznică și mă mai și gândeam ce-o să spună tata că nu ajung seara acasă. Nu știam ce să fac, să mă întorc în gară, dar cum să mă întorc dacă nu vedeam cărarea? Voiam să
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
mă întorc în gară, dar cum să mă întorc dacă nu vedeam cărarea? Voiam să plâng dar nu puteam, parcă de frică îmi secase și lacrimile, simțeam cum în piept inima își mărise tictacul. M-am împiedicat și am căzut. Viscolul spulbera zăpada; de-abia mai puteai vedea la câțiva metri. Am încercat să mă ridic dar în zadar. Eram epuizată. Timpul trecea și simțem că devin sloi. Atunci când credeam că mi-a sunat ceasul, mi s-a părut Aveam să
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
de a aduna probe referitoare la încălcarea drepturilor omului, spre a le înainta Națiunilor Unite 806. Prințesa Ileana, sora răposatului rege Carol, a mărturisit că "încrederea românilor în eliberare este atît de mare încît iarna trecută, cînd a fost un viscol puternic, se răspîndise zvonul că acei fulgi de zăpadă neobișnuit de mari sînt rezultatul unor experiențe științifice americane ce au ca scop final imobilizarea regimului comunist"807. Gheorghiu-Dej a avut meritul principal în ceea ce privește îmbunătățirea relațiilor româno-americane de la mijlocul anilor '50
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
trenurile suferinței. În lagăre, identitatea se reducea la un simplu număr. Românii deveneau niște cifre introduse într-o contabilitate a morții. În măsele stricate de sârmă ghimpată, comunismul sfărâma și mesteca inocența. Dar candela românismului a continuat să pâlpâie, înfruntând viscolul năprasnic care sufla din străfundul Siberiei. Și nu a rezistat doar în Basarabia și nordul Bucovinei, ci chiar până în adâncurile stepei unde românii au fost exilați. Mai arde și acum până în zările îndepărtate ale Karagandei. Oricât vom căuta în istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
turiștilor dornici de excursii în ținuturi îndepărtate, de ambianță și de exotisme folclorice. În anumite parcuri tematice sunt reconstituite virtual sau material orașe antice, rezervații pentru pieile roșii, animale dispărute, momente din istoria națională. Altele recreează indoor climate, păduri tropicale, viscol, medii maritime; altele, în sfârșit, simulează erupții vulcanice sau cutremure. Am basculat într-o industrie a experienței caracterizată printr-o orgie de simulări, de artificii hiperspectaculoase, de stimulări senzoriale destinate să le procure oamenilor senzații mai mult sau mai puțin
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
jucam de-a oamenii vii”. Rubek protestează: „Nu asta înseamnă să fii mort”, în sensul că semnul morții nu este cadavrul inert, ci existența fantomatică, viața-fantomă. În finalul piesei, urcușul spre vârful muntelui și moartea celor doi - surprinși de un viscol puternic și înghițiți de o avalanșă necruțătoare - nu evocă oare dispariția unor fantome? O recunoaște chiar Rubek, într-o clipă de exaltare: „Să ne trăim o singură dată viața până la capăt, așa morți cum suntem, înainte de a ne întoarce în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
În altă parte 10. Martorii 11 descriu această instalare forțată ca pe o adevărată bătălie pentru supraviețuire, marcată de lipsa acută a apei și a lemnelor de Încălzit, de boli, de hrana insuficientă, de supravegherea strictă, de frig, zăpadă și viscol, de lupta cu animalele care ocupau locul pe jumătate sălbăticit, de nesiguranță, de munca istovitoare pentru a avea dreptul la rația de pâine sau pentru a Înălța cât mai repede un adăpost. În mod neașteptat, consemnările la zi ale Securității
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]