50,154 matches
-
și urlă zgâlțâindu-mă: - Nu se poate, mă bade! Așa ceva nu există să existe! Auzi? Antohi, turnător? Femeile se cutremură privind speriate spre televizor de unde, venind dinspre clădirea "Presei Libere", se aude un fel de geamăt deznădăjduit aducând puțin cu vocea lui Gabriel Liiceanu într-un talk-show la Realitatea Tv: - Și tu, Antohi, fiul meu? A, nu - scuze! De fapt e un fragmențel din bocetul GDS-ului învățat de la strămoșul Cezar... Iar crainicul Jurnalului, cu voce egal-imperturbabilă, continuă citând din ziarul
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
geamăt deznădăjduit aducând puțin cu vocea lui Gabriel Liiceanu într-un talk-show la Realitatea Tv: - Și tu, Antohi, fiul meu? A, nu - scuze! De fapt e un fragmențel din bocetul GDS-ului învățat de la strămoșul Cezar... Iar crainicul Jurnalului, cu voce egal-imperturbabilă, continuă citând din ziarul "Cotidianul" spusele gedesistului: "Am turnat la Securitate..." Însă tot prietenul zice: - Ai văzut, bădiuțule, ce înseamnă un adevărat cărturar? Socră-sa, crezând că se schimbă Guvernul, începe să plângă de teamă că i se va tăia
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
mâlc. Unii profesioniști zâmbeau, ca și cum ar fi fost vorba de un secret descoperit în momentul în care băiatul ducea pușca la ochi controlând mai întâi dacă patul armei era bine înșurubat în umăr. ș...ț "Gata" rostea el cu o voce joasă care nu era a unui băiețel. - Gata, răspundea servantul. - Trag, anunța vocea joasă, și, oricare ar fi fost trapa, dintre cele cinci posibile, care lansa porumbelul sur, oricare ar fi fost unghiul alcătuit de aripi pentru un zbor cât
Un băiat care scrie bine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10292_a_11617]
-
în momentul în care băiatul ducea pușca la ochi controlând mai întâi dacă patul armei era bine înșurubat în umăr. ș...ț "Gata" rostea el cu o voce joasă care nu era a unui băiețel. - Gata, răspundea servantul. - Trag, anunța vocea joasă, și, oricare ar fi fost trapa, dintre cele cinci posibile, care lansa porumbelul sur, oricare ar fi fost unghiul alcătuit de aripi pentru un zbor cât mai rapid, peste iarba verde, în direcția barierei albe, scunde, salva celei dintâi
Un băiat care scrie bine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10292_a_11617]
-
nu stă mai mult de o săptămână. Dorul de casă o aduce Înapoi, lămuri profesorul cu liniștea firească a omului obișnuit cu tipicul celui de lângă sine. - Ați putea recunoaște vreun lucru cu care a plecat? Îl Întrebă milițianul cu o voce ce trăda nerăbdare și profesionalism. - Desigur, chiar eu am ajutat-o să-și Înghesuie toate lucrurile, În valiza neagră pe care abia am reușit s-o Închid. Plutonierul scoase din servieta de piele pe care o ținea pe genunchi, un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
se mustră. Dacă l-ar fi văzut Maria nu l-ar fi lăsat așa. Era bărbat sau ce era? Gândul la vorbele ei, Îi făcu bine. Ieși ceva mai stăpân pe sine. - Trebuie să fac cele cuvenite, zise el cu vocea albă și ea, semn că nu-și revenise pe deplin. Unde este? - Tot ce a mai rămas, este la morga orașului. Vă Însoțim, zise civilul. - Vă mulțumesc. Numai cât să-mi pun ceva pe mine, spuse el, părăsind sufrageria. „E
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
oftat abia deslușit. - Cum te mai simți? am Întrebat-o. - Mai bine. Era mai greu dacă eram singură, a spus ea cu glas convingător. Era mai bine dacă nu coboram, mi-am zis eu În gând, fără a rosti cu voce tare acest lucru. Dar degeaba mă mai lamentam acuma. Trebuia să ne ridicăm și să plecăm mai departe. - Gata? am Întrebat-o. S-a ridicat fără să-mi răspundă. Cred că era foarte obosită, dar se temea să mi-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
expansiv, agitat și agitatoric, anarhist (ca la Marius Ianuș) ori utilitarist (Adrian Urmanov), fie repliat în galeriile subterane, de unde se percepe mai bine tensiunea ființei și a lumii (Teodor Dună, Dan Coman). Acestea fiind extremele, capetele de bandă poetică, fiecare voce își alege o frecvență proprie. Spre deosebire de "optzeciștii" noștri originali, toleranți în vorbe, dar sectari în teorie și în practică, pentru care "poezia tranzitivă se constituie într-un model ca și implacabil al lumii noastre" (apud Gheorghe Crăciun), componenții generației tinere
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
Pavel Șușară Într-un moment în care neglijența, ignoranța, agresivitatea primară și mercantilismul sălbatic s-au coalizat împotriva lui Brâncuși, lucrînd tenace la distrugerea fizică și morală a operei sale din România, o voce discretă, abia auzită din pricina vacarmului din jur, a încearcat să țină în echilibru, prin însăși normalitatea ei, comunicarea cu posteritatea brâncușiană. Este, evident, vorba de vocea lui Barbu Brezianu, acest clasic al exegezei brâncușiene din România, care, în pofida tuturor adversităților
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
Brâncuși, lucrînd tenace la distrugerea fizică și morală a operei sale din România, o voce discretă, abia auzită din pricina vacarmului din jur, a încearcat să țină în echilibru, prin însăși normalitatea ei, comunicarea cu posteritatea brâncușiană. Este, evident, vorba de vocea lui Barbu Brezianu, acest clasic al exegezei brâncușiene din România, care, în pofida tuturor adversităților, reușește să păstreze tonul demn și neutru al cercetătorului situat dincolo de isterie și de orice tentație a fetișismului. În pofida faptului că opera majoră a lui Brâncuși
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
intră, din nou, în nemișcare. Cugetă stăruitor asupra următoarei zone spre care să se repeadă și pe care să o răscolească." (pp. 9-10). Dincolo de apele, deocamdată liniștite, ale nebuniei, dramaturgul speculează în modalitate realistă autocaracterizarea verbală. Intervențiile nu aparțin unor voci convenționale, golite de substanță umană și de personalitate, ci unor indivizi cu tipar mental și stil de exprimare inconfundabile. Deocamdată, cele mai bune efecte fiind scoase din exploatarea filonului licențios, atât de bogat în imaginația pacienților și a personalului: "OLIMPIA
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
e făcută de către personajele mai tari asupra tovarășilor lipsiți de forță și rezistență. Valdo, megalomanul, identifică imediat punctele slabe ale celorlalți și le năruie pilonii personalității (oricum, deviată) cu atacuri verbale devastatoare; în timp ce Chiril strălucește malign prin a doua lui voce, diavolească, îngrozitoare, ce se instalează în el pentru a-l ajuta să-i distrugă pe ceilalți. Actul al treilea e realmente terifiant. O piesă de teatru puternică și greu de uitat, scrisă de un autor care pare să fi citit
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
le mai foloseau pentru prizonierii lor. Am urlat ca un posedat. Eram violent, nestăpânit. L-am lovit pe temnicer, l-am insultat pe comandantul locului, am scris tuturor celor cărora le aparțineam. În zadar. Nimeni nu mi-a răspuns și vocea mi-a răgușit. Privirea mi s-a împăienjenit. Trupul voinic s-a speriat, devenind acest corp obez pe care aveți bunăvoința să îl iubiți. Nu mi-au rămas decât amintirea soarelui fierbinte din La Coste și penele. De gâscă, de
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
Mâinile noduroase ale tatălui meu, pline de bătături și răni peste care marea nu înceta să-și arunce sarea, astfel încât nu se cicatrizau niciodată, încetaseră să mai scoată plasele. În biserică, oamenii adunați stăteau de vorbă, în bretonă, cu acea voce surdă a nefericiților, care poartă în ea toate vocile ce au fost ofilite și înăbușite. Femeilor le era frică, dar mânia pusese stăpânire și pe ele. Pe deasupra gardurilor vii ale grădinilor, stăteau de vorbă, la fel ca bărbații lor în
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
răni peste care marea nu înceta să-și arunce sarea, astfel încât nu se cicatrizau niciodată, încetaseră să mai scoată plasele. În biserică, oamenii adunați stăteau de vorbă, în bretonă, cu acea voce surdă a nefericiților, care poartă în ea toate vocile ce au fost ofilite și înăbușite. Femeilor le era frică, dar mânia pusese stăpânire și pe ele. Pe deasupra gardurilor vii ale grădinilor, stăteau de vorbă, la fel ca bărbații lor în biserică. Iar preotul a făcut caietul. A fost trimis
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
o anticameră, o cameră și un cabinet. Servitorul puse lada jos. El rămăsese în picioare, în dreptul ferestrei, în tăcere, privind întunericul vag și ciulindu-și urechile de parcă ar fi vrut să asculte vântul. În seara aceea nu i-am auzit vocea care avea să-mi producă mai târziu o impresie atât de puternică. Dinspre galeria femeilor se auzi lătratul câinelui care, noaptea, păzea intrarea. Apoi liniștea se așternu ca într-un puț adânc. Mi-am luat la revedere, nu înainte de a
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
ești! Spune, mă, ce-ai filmat... Ia-i caseta, mă! Profund impresionat de conversație, prietenul Haralampy îi soarbe cuvintele mestecându-le cu trăscău, iar după o pauză, pentru a sorbi din canceu, zice: - Ay, mamă, ce târgoveață faină! Și ce voce de George Calboreanu în Apus de Soare! De ce n-or fi pus-o, fratre, străjer la Dosare? De ce, mă? De ce... Cu suficientă brutalitate această întrebare ne zguduie imediat din punct de vedere moral revoltându-ne împotriva celor care, sfidători și
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
e bine! (Jurnale tv, 18.08); Aghiuță, lui Belzebut: -Tati, ce e aia "șofer de avion"? Moment publicitar. l Traian Băsescu: "-Nici un ofițer de Securitate nu a reușit să conducă o navă maritimă..." Aghiuță: Hi-hi-hi și ha-ha-ha! Belzebut, cu voce "maternă": Taci cu tata, îngerașule!...
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
de la Viena din 1926, și-a anunțat propriul plan în cadrul unei Adunări Generale a Ligii Națiunilor. O dificultate a realizării planului consta și în nostalgia unora după imperiile destrămate în 1918, Austro-Ungar și respectiv Otoman. Autorul articolului atrage atenția că voci similare s-au făcut auzite și în anii '80-'90 ai secolului trecut, cînd federalizarea Europei a revenit pe tapet. Dar condițiile istorice erau complet schimbate după Războiul întîi, schimbare pe care cel de al doilea a făcut-o și
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
din roman) și, pe de altă parte, fără a fi lingvist, nu poți să nu observi în acest bocet preponderența lexicului de sorginte latină: În așteptarea clipei decisive, mi-am adus aminte brusc de cântecul bradului, rostit monoton, pe două voci, la căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. - Bradule, bradule,/ Cin ți-a poruncit/ De mi-ai coborât/ De la loc pietros/ La loc mlăștinos/ De la loc cu piatră/ Aicea la apă?/ Pe unde-am umblat,/ Rea jale
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
Ionuț Chiva, Adrian Schiop sau supradozele administrate de Dragoș Bucurenci și Claudia Golea mizează pe electroșocuri denominative cu nedisimulată tentă sexuală, există o alternativă considerabilă ce funcționează în paralel și echilibrează balanța generațională într-ale jocurilor limbii. O serie de voci distincte completează spectrul literar al Ego.Prozei, preferând metafora aluzivă oximoronului cu tentă imprecatorie ce a atras după sine apelative precum "noua degenerație". Tania Radu se înscrie printre degustătorii interesați de nuanțe: "Prozatorii ieșeni nu s-au topit niciodată cu
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
mizerabilismul fiziologic și obsesia unicității, 5. pastișa intertextualismului și a metatextului. Astfel, prima și cea mai evidentă arie comună se referă la scriitura sinelui, la acel pact autoficțional deja menționat și semnat de majoritatea autorilor incluși în colecție. Acesta domină vocile narative înscrise la cuvânt, constituindu-se într-o modalitate aparte de abordare a problemelor interiorității și de proiectare a lor în exteriorul tangibil, recognoscibil, decriptabil. Definirea identitară. Raportarea la alteritate Procedeul de bază ce reunește prozele sinelui pornește din marginea
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
azi suficiente nume de încredere și crescândă autoritate. Paul Cernat, Andrei Terian, Mihai Iovănel, Antonio Patraș, Marius Chivu, Marius Miheț, Nicoleta Cliveț, Teodora Dumitru, Bianca Burța-Cernat, Luminița Marcu, Raluca Dună, Oana Soare, Florina Pârjol, Doris Mironescu sunt numai câteva dintre vocile prezentului literar, căutându-și (unele găsindu-și deja) timbrul personal. Mă refer exclusiv la critici tineri și foarte tineri, sub pragul celor 35 de ani de la care se consideră, într-un mod poate pripit, că ne-am maturizat... Un cronicar
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
are, pe tot parcursul volumului, respirația calmă a criticului echilibrat. Bunul simț, în diferitele sale accepțiuni, îl caracterizează. Fără excese, obiectiv și exprimându-și într-o manieră nesofisticată punctele de vedere avansate și argumentate, Bogdan Crețu se impune ca o voce credibilă. Or, credibilitatea cronicarului literar este condiția cea mai importantă a reușitei lui, atuul cel mai important, pe termen lung. Treptat, ea se transformă în autoritate. Stilul nu e încă limpezit cu totul și unitar, fără reproș, câteva formulări zgâriind
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
o aptitudine lăsată în stadiul rudimentar al instinctelor naturale. Îți închipui că știi să cînți bine și frumos, dar în realitate pățești ca acei cîntăreți a căror neglijență în cizelarea corzilor vocale îi silește să cînte în falset, folosind stridența vocii de cap în locul adîncimii vocii de piept. Sau pățești ceea ce pățim aproape cu toții zi de zi: înghițim aer în virtutea respirației abdominale, în locul celei toracice. Sau pățești ca turiștii ai căror ochi, lipsiți de filtrul estetic al unei priviri cultivate, văd
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]