9,695 matches
-
al Moscovei, a devenit reprezentantul celorlalți cneji față de hanul tătarilor, a obținut supremația și, mai pe urmă, unificarea teritoriilor rusești sub sceptrul său de mare cneaz. Ne întrebăm dacă aceasta n-a fost și situația voievodatului de la Argeș față de ceilalți voievozi și cnezi din Muntenia, el a devenit unificatorul țării, cu ajutorul tătarilor, al căror reprezentant era pentru toată regiunea sud-carpatică. Aceasta nu este, deocamdată, decât o ipoteză...Vom face însă să se observe că este în favoarea ei existența unei alianțe între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
statului medieval (1247-1290), dominația ungară și stăpânirea mongolă, este cunoscută, dar intervalul 1290-1324, tocmai vremea agregării statale, lipsit de informație istorică, nu ne este accesibil. Întemeierea statală medievală semnifică, în primul rând, unificarea formațiunilor politice existente și desemnarea unui mare voievod. Știm acum cauzele, de ce s-a produs această schimbare, dar nu știm "cum" și "când" s-a petrecut, nu avem informații directe din cronici și documente despre întemeiere, aceasta continuă să fie o pagină de istorie nescrisă. Putem formula doar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
doar în Muntenia, ci și în Hunedoara și Banat. Numele "Basarab", crede Panaitescu, nu era unul dinastic (de familie), ci un nume de botez-tatăl său se chema Tihomir (slv.), de fapt, Thocomerius (lat.). Basarab era urmașul, îndepărtat, al lui Seneslau, voievodul de la Argeș, prin urmare, el s-a ridicat din acest centru politic. P. P. Panaitescu consideră, eronat, că Basarab a fost întemeietorul țării (nu Tihomir), el a unit voievodatele sud-carpatice, cu el încep cele mai vechi pomelnice din biserici și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
năvălirile lor periodice în sudul Dunării au continuat până în 1321.15 Ce evenimente s-au petrecut în acest răstimp de un sfert de veac, la sud de Carpați, nu știm, dar putem presupune: totul pare să conducă la acțiunea unui voievod precum acel Tihomir (Thocomerius, alias Negru Vodă). Cine a fost și cât a condus nu putem spune cu certitudine, el pare să fi condus între 1290-1310 (1324). Rezultă de-aici că întemeietorul ar fi el, Thocomer, iar acesta era cuman
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
valah (român), după nume, mai degrabă cuman! "Mai marii țării" intuiau necesitatea unei unități (centralizări), pentru asigurarea pământurilor și bunurilor lor, pentru siguranța drumurilor de comerț, a orașelor, a locuitorilor în fața primejdiei străine (tătarii). Într-o asemenea împrejurare (dar când ?), voievodul cel mai puternic și mai vechi, urmaș al lui Seneslav, și-a luat titlul de "mare voievod", a unificat în jurul său alte voievodate, devenind domn. El a fost desemnat de stâpânii pământului, cu sprijinul și încrederea lor, iar datina aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pământurilor și bunurilor lor, pentru siguranța drumurilor de comerț, a orașelor, a locuitorilor în fața primejdiei străine (tătarii). Într-o asemenea împrejurare (dar când ?), voievodul cel mai puternic și mai vechi, urmaș al lui Seneslav, și-a luat titlul de "mare voievod", a unificat în jurul său alte voievodate, devenind domn. El a fost desemnat de stâpânii pământului, cu sprijinul și încrederea lor, iar datina aceasta a dăinuit mult timp. Putem presupune că unii voievozi și cnezi, care s-au opus, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Seneslav, și-a luat titlul de "mare voievod", a unificat în jurul său alte voievodate, devenind domn. El a fost desemnat de stâpânii pământului, cu sprijinul și încrederea lor, iar datina aceasta a dăinuit mult timp. Putem presupune că unii voievozi și cnezi, care s-au opus, au fost constrânși să se supună. Primul domn (întemeietor) al țării a fost ales de ceilalți voievozi și boieri, cu toată împotrivirea unora dintre ei. Aceasta s-a întâmplat într-o anume împrejurare, "trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pământului, cu sprijinul și încrederea lor, iar datina aceasta a dăinuit mult timp. Putem presupune că unii voievozi și cnezi, care s-au opus, au fost constrânși să se supună. Primul domn (întemeietor) al țării a fost ales de ceilalți voievozi și boieri, cu toată împotrivirea unora dintre ei. Aceasta s-a întâmplat într-o anume împrejurare, "trebuie să fi fost", spune istoricul Panaitescu, o necesitate gravă și urgentă, să fi avut în față o mare primejdie care-i amenința pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
decât de la tătari, este preluată deprinderea ostașilor și vânătorilor cu arcul. Să vedem care era harta (întinderea) Țării Românești. Într-o lume de văi, în care românii trăiseră până atunci răzlețiți în "țări", valea Argeșului a ajuns să-și impună voievodul, "care este acum domn român, cu tendința de a ocupa tot teritoriul locuit de neam" (Iorga). Pe locul acela s-a ridicat o "curte", o modestă așezare, devenită apoi Curtea de Argeș, denumirea indică o reședință domnească. Ordinea bisericească, pe care am
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toate" au năvălit sub conducerea unor șefi de triburi locale. Or, tocmai atunci (1323-1324) se declanșează un război al românilor sud-carpatici, cu ajutorul regelui ungur, suzeranul acestei regiuni, împotriva tătarilor, pe care i-a alungat. Lupta a fost condusă de Basarab, voievodul transalpin (român)-dintr-un document al regelui Carol Robert din 1324 aflăm că "atunci am venit în Ardeal, pentru apărarea țării împotriva tătarilor". Rezultă că regele Ungariei, aflat în Transilvania, luase măsuri împotriva primejdiei tătare și, în același timp, trimisese solii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țări, o problemă serioasă era Severinul; între 1291-1324, nu sunt menționați bani unguri la Severin, dar, în 1321, regele angevin a instalat în cetatea Mehadia din vecinătate pe Dionisie Szecsi, măsură îndreptată deopotrivă "împotriva bulgarilor din Vidin, a lui Basarab, voievodul transalpin, a regelui schismatic al Serbiei și a tătarilor" (DRH D, I, p. 41). Curtea de la Buda era suspicioasă și încerca să-l prezinte pe voievodul român ca pe un aliat de fapt sau potențial al "necredincioșilor", în speță al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vecinătate pe Dionisie Szecsi, măsură îndreptată deopotrivă "împotriva bulgarilor din Vidin, a lui Basarab, voievodul transalpin, a regelui schismatic al Serbiei și a tătarilor" (DRH D, I, p. 41). Curtea de la Buda era suspicioasă și încerca să-l prezinte pe voievodul român ca pe un aliat de fapt sau potențial al "necredincioșilor", în speță al tătarilor. Însă Basarab nu a ezitat să lupte împotriva tătarilor ("hostes crucis"), alături și cu sprijinul suzeranului său, pentru consolidarea poziției sale față de mongoli. Strădaniile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
39-40). Păgânii erau, în acest context, tătarii și despre învingerea lor de către Basarab a mers vestea până la curtea papală. Învingător în lupta cu tătarii, în relații bune cu suzeranul său, Basarab de la Argeș era cel mai bogat și mai puternic voievod din regiune, înrudit cu țarii bulgari și regii unguri-soția sa, Marghita, era catolică. În urma luptelor victorioase cu tătarii, Basarab a cucerit de la ei teritoriile din preajma Chiliei (la nord de gurile Dunării), numite apoi Basarabia. Cf. Cronici turcești (I, p. 36-37
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pus și rezolvat obiectiv această problemă. Rațiunile impunerii ei (suzeranității) au fost, în primul rând, economice: desfacerea mărfurilor ungurești din Transilvania făcea necesar controlul drumului Oltului și Brăilei. De aceea, regatul ungar, ca stat creștin, a ajutat cu oști pe voievodul român, care asigura securitatea căilor comerciale, și l-a protejat, l-a luat sub ocrotirea sa, de-unde a rezultat impunerea suzeranității ungurești la sud de Carpați. Țara Românească, aflată la începuturile ei și sub amenințarea mongolă, a primit (acceptat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Angevini este prezent sentimentul francez al legăturii feudale între state. În evul mediu, legăturile interpersonale suzerani-vasali se extind și la raporturile dintre state, concret la relațiile dintre regat și regiunile supuse dominației sale. Astfel, pentru Arpadieni, Seneslau fusese un "voievod al românilor", priviți în masă, ca o gloată; pentru Angevini, teritoriile sudice românești alcătuiesc "Transalpina", adică țara de dincolo de Carpați, un fel de traducere a țării, opusă muntelui și pădurii, cu adausul "nostra" ("terra nostra Transalpina"). Regele angevin este satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
masă, ca o gloată; pentru Angevini, teritoriile sudice românești alcătuiesc "Transalpina", adică țara de dincolo de Carpați, un fel de traducere a țării, opusă muntelui și pădurii, cu adausul "nostra" ("terra nostra Transalpina"). Regele angevin este satisfăcut să-și asigure fidelitatea "voievodului nostru transalpin", ca avangardă a cruciatei contra păgânilor, indiferent de numele lor. În contextul acestor relații de suzeran-vasal se află originea ducatului de Făgăraș și Amlaș. În luptele ce se duc, în secolul al XIV-lea, împotriva regelui Ungariei, niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
domnul muntean nu este cel care provoacă, crede Iorga, el n-are nimic de cerut, nici ca pământ (teritoriu), nici ca drepturi. Lui (domnului) îi ajunge ceea ce are și ceea ce poate, subliniază istoricul. Este o concepție țărănească de moșnean-în fond, voievozii (domnii) noștri sunt doar fruntași ai obștilor țărănești și uniunilor acestora, fiind la origini tot țărani.18 Pe atunci, în evul mediu, cuvântul "independență" (neatârnare) nu exista, noțiunea însăși este o creație a filosofiei franceze a secolului al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de încredere, Dionisie Szecsi (vezi mai sus). În documentul din 27 martie 1329, se precizează: "când l-am pus pe acest magistru Dionisie...mai mare peste cetatea noastră Mehadia, aflată la margine, pentru a sta împotriva bulgarilor, a lui Basarab, voievodul transalpin, a regelui schismatic al Serbiei și a tătarilor". Din textul documentului deducem că relațiile dintre rege și voievod erau încordate, iar deteriorarea lor în anii următori a dus la un conflict deschis între cele două părți. Despre campania din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe acest magistru Dionisie...mai mare peste cetatea noastră Mehadia, aflată la margine, pentru a sta împotriva bulgarilor, a lui Basarab, voievodul transalpin, a regelui schismatic al Serbiei și a tătarilor". Din textul documentului deducem că relațiile dintre rege și voievod erau încordate, iar deteriorarea lor în anii următori a dus la un conflict deschis între cele două părți. Despre campania din 1330 a regelui Carol Robert la sud de Carpați avem câteva categorii de izvoare: acte ale cancelariei regești ungare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pictată de la Viena", redactată sub Ludovic I. Regele angevin nu urmărește, prin această campanie, o cucerire propriu-zisă a teritoriului Țării Românești, ci doar un act de supunere a lui Basarab față de suzeranul său. El evocă un tribut, plătit anterior, de voievozii români Coroanei ungare, în mărci de argint, a cărui plată este refuzată de voievodul transalpin. Regele Carol Robert și-a mobilizat oastea în Banat, la Timișoara sau Mehadia, în apropiere de cetatea Severinului. După "Cronica pictată", oastea regelui pătrunde în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o cucerire propriu-zisă a teritoriului Țării Românești, ci doar un act de supunere a lui Basarab față de suzeranul său. El evocă un tribut, plătit anterior, de voievozii români Coroanei ungare, în mărci de argint, a cărui plată este refuzată de voievodul transalpin. Regele Carol Robert și-a mobilizat oastea în Banat, la Timișoara sau Mehadia, în apropiere de cetatea Severinului. După "Cronica pictată", oastea regelui pătrunde în țară, apoi este ocupat Severinul, în septembrie 1330. Ce s-a întâmplat mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în niște ținuturi de margine ale regatului nostru, ce erau ținute pe nedrept de către Basarab, fiul lui Tihomir (Thocomerius), schismaticul, spre marea noastră nesocotire și a sfintei coroane; acest Basarab, necredinciosul nostru român". După cucerirea Severinului fără luptă, îndemnat de voievodul Transilvaniei Toma Szecsenyi, regele se aventurează apre Argeș, centrul stăpânirii muntene. Nu se cunoaște bine traseul oastei regești, dar se presupune că el a înaintat prin Tismana, Tg. Jiu, Horezu și Vâlcea, apoi peste Olt, direct la Argeș. După "Cronica
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
permanent hărțuită de români, oastea regească ajunge în fața Argeșului și își instalează tabăra acolo. Iorga prezintă lucrurile diferit, după ajungerea regelui la Severin: fugari (nemulțumiți) de sub stăpânirea lui Basarab l-au informat și chiar l-au ațâțat pe rege împotriva voievodului. Aceștia (Danciu, fiul lui Vladislav, Dionisie al lui Nicolae ș. a.) reprezintă, probabil, și pe moștenitorii (succesorii) acelor formațiuni prestatale (cnezate și voievodate) de dincolo de Olt, preluate de domnia munteană de la Argeș, după înfrângerea din 1277, spre sfârșitul secolului al XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
D, I, p. 65-66). Finalul campaniei este controversat, ca și traseul și detaliile ei. Situația oastei ungare în fața Argeșului era grea, lipsită de provizii, n-avea nici o ieșire. În aceste condiții dificile, fără o luptă decisivă, soluția împăcării regelui cu voievodul român s-a impus și se ajunge la o pace (de fapt, armistițiu), o "pace fățarnică", spunea regele mai târziu, în 1332, învinuindu-l pe Basarab. După "împăcare", voievodul i-a indicat regelui un drum direct și scurt de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aceste condiții dificile, fără o luptă decisivă, soluția împăcării regelui cu voievodul român s-a impus și se ajunge la o pace (de fapt, armistițiu), o "pace fățarnică", spunea regele mai târziu, în 1332, învinuindu-l pe Basarab. După "împăcare", voievodul i-a indicat regelui un drum direct și scurt de întoarcere.20 După părăsirea Argeșului, nu știm prea bine ce s-a întâmplat, lucrurile sunt confuze. Oricum ar fi fost, era previzibilă o acțiune, o ripostă zdrobitoare a lui Basarab
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]