1,700 matches
-
desemnare. În sfîrșit, tot în comunicare, cuvîntul poate ajunge în situația de a se raporta la elemente sau aspecte ale limbii, dovedind prin aceasta că respectivele elemente și aspecte au devenit realități de sine stătătoare, cu existență independentă de individul vorbitor. Expresivitatea (funcția expresivă) Prin funcția expresivă a limbii se înțelege folosirea ei printr-o orientare și printr-o organizare specială a elemente-lor mesajului, atunci cînd acest mesaj este folosit pentru a reda un conținut într-un mod intens marcat de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în sine și pentru sine. Din acest motiv, știința limbii, lingvistica, a fost atunci puternic marcată de pozitivism, de studiul empiric al faptelor, ceea ce conducea la o imagine a limbii cu trăsături dominate de laturi obiective, în cadrul căreia rolul indivizilor vorbitori devenea greu de observat. Și în acest secol însă, Wilhelm von H u m b o l d t vede în limbă o realitate bipolară, concretizată printr-o mișcare dialectică între subiectiv și obiectiv, între individual și supraindividual (social), întrucît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
neogramatic, și își propune să întemeieze lingvistica generală, care era, după el, o disciplină cu însemnate afinități filozofice 115. Dar, opunîndu-se, în mod just, opiniei excesiv obiectiviste care concepea limba ca o realitate autonomă, ca un organism independent de indivizii vorbitori, Croce a ajuns la o exagerare de sens contrar prin considerarea limbii ca un fenomen numai subiectiv și prin negarea oricărei obiectivități a limbii ca sistem dat pentru vorbitor. Potrivit concepției lui Croce, omul poate obține în pro-cesul cunoașterii pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
el, afirmația pozitiviștilor (adică a neogramaticilor) că dispariția declinării cu două cazuri a determinat ordinea subiect predicat obiect din franceza modernă, în locul topicii libere de mai înainte. Ordinea cuvintelor își are originea în "spiritul limbii" (Geistsprache), adică în sufletul indivizilor vorbitori, încît dragostea francezului pentru logică și regularitate a creat acest uz, care, la început, a fost o apariție individuală, dar, pe măsură ce "spiritul limbii" devenea tot mai puternic, s-a generalizat, transformîndu-se într-o normă. Dispariția lui -s final și existența
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care termenul normă desemnează și forma de concretizare a funcționării sistemului limbii, trebuie precizat că, în acest caz, este vorba de limbă în general, în primul rînd de limba populară, unde constatăm o normă a tradiției care se impune individului vorbitor ca simplu fapt de obișnuință, ca sumă de reguli cutumiare. Limba literară, deși realizată pe baza celei populare, presupune o diferențiere de aceasta și, de aceea, cei care o folosesc trebuie să renunțe la unele elemente ale limbii populare și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
parametrilor comunicării, cea semnificativă (orientată stabil spre un anumit tip de realități) fiind specifică altor clase morfologice. Potrivit lui Emile Benveniste, limbajul (= limba în accepțiune saussureană) conferă discursului (= vorbirea din concepția lui Saussure) calitatea de instrument al comunicării prin constrîngerea individului vorbitor de a se institui în subiect vorbitor, obligîndu-l să folosească pronumele de persoana întîi și, astfel, forma "vidă" a pronumelui primește un conținut ce este însăși persoana vorbitoare. Acest fenomen de constituire a unei persoane ca subiect este denumit de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un anumit tip de realități) fiind specifică altor clase morfologice. Potrivit lui Emile Benveniste, limbajul (= limba în accepțiune saussureană) conferă discursului (= vorbirea din concepția lui Saussure) calitatea de instrument al comunicării prin constrîngerea individului vorbitor de a se institui în subiect vorbitor, obligîndu-l să folosească pronumele de persoana întîi și, astfel, forma "vidă" a pronumelui primește un conținut ce este însăși persoana vorbitoare. Acest fenomen de constituire a unei persoane ca subiect este denumit de lingvistul francez subiectivitate, ca relație nemijlocită cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din concepția lui Saussure) calitatea de instrument al comunicării prin constrîngerea individului vorbitor de a se institui în subiect vorbitor, obligîndu-l să folosească pronumele de persoana întîi și, astfel, forma "vidă" a pronumelui primește un conținut ce este însăși persoana vorbitoare. Acest fenomen de constituire a unei persoane ca subiect este denumit de lingvistul francez subiectivitate, ca relație nemijlocită cu actul vorbirii. Subiectivitatea fiind o trăsătură inerentă a discursului și a vorbitorului devine un garant al prezenței conștiinței și al permanenței
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o concepție, o ideologie în virtutea căreia realizează numirea obiectelor și, uneori, o anumită apreciere și o atitudine în legătură cu realitățile și cu numele lor. În afara numelor, obiectele și imaginile lor în conștiință nu pot deveni valori umanizate, păstrate în memoria indivizilor vorbitori, și nici elemente ale circuitului social în comuni-care. Majoritatea numelor și a noțiunilor desemnate prin ele rămîn însă în afara atitudinii evaluative evidente și nu sînt însoțite, prin urmare, de participarea sentimentală a vorbitorilor, în vreme ce unele, între care în primul rînd
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
însușește o dată cu cunoașterile despre limbă și ideile sau reflecțiile despre această limbă. În acest mod, conștiința vorbitorului obișnuit poate avea elemente în mod evident deosebite de conștiința specialistului, degajată, de obicei, de orice implicare subiectivă. Realitatea exterioară devine proprie individului vorbitor prin faptul că acesta o păstrează în conștiința sa prin numele pe care le aplică diferitelor segmente sau aspecte ale ei. Dar, această relație eu realitate este complinită de relația eu alt eu prin actul comunicării, care reprezintă transferul informativ
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a se pronunța, de a decide pe baza unei bune cunoașteri", dintr-o astfel de calitate decur-gînd "dreptul, autoritatea de a se pronunța într-un domeniu". De aceea, în esență, competența lingvistică este "sistemul de reguli interiorizate de subiecții vorbitori care, datorită științei lor lingvistice, îi face capabili de a realiza și de a înțelege un număr infinit de fraze inedite, conforme spiritului limbii și normelor ei de funcționare". Competența unui subiect vorbitor explică deci posibilitatea sa de a recunoaște
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este "sistemul de reguli interiorizate de subiecții vorbitori care, datorită științei lor lingvistice, îi face capabili de a realiza și de a înțelege un număr infinit de fraze inedite, conforme spiritului limbii și normelor ei de funcționare". Competența unui subiect vorbitor explică deci posibilitatea sa de a recunoaște și de a înțelege frazele alcătuite după regulile gramaticii, de a interpreta frazele ambigue, de a determina frazele incorecte și de a produce fraze noi. Această interiorizare (internalizare) a normelor limbii este în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a recunoaște și de a înțelege frazele alcătuite după regulile gramaticii, de a interpreta frazele ambigue, de a determina frazele incorecte și de a produce fraze noi. Această interiorizare (internalizare) a normelor limbii este în relație cu intuiția subiectului vorbitor, dîndu-i posibilitatea de a emite judecăți asupra enunțuri-lor pe care le receptează. Conceptul de "competență" a apărut pe terenul gramaticii generative și corespunde, în parte, conceptului de "limbă" din lingvistica structurală. Noam C h o m s k y a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu se manifestă, așadar, în mod singular, ea fiind însoțită de și corelată cu alte competențe care asigură realizarea textelor și transmiterea mesajelor. Cînd este definită competența lingvistică se spune că ea este "un sistem de reguli interiorizate de subiecții vorbitori". Cuvîntul interiorizat vizează însă un fapt de conștiință raportabil la conștiința lingvistică. Eugen C o ș e r i u261 arată că prin sintagma competență lingvistică se redă un corespondent pentru ceea ce în spaniolă se spune saber lingüístico, care s-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
are originea în noul statut al limbii, prin trecerea din natură în cultură, prin trecerea din determinismul de tip natural în cel tipic social. În primul caz predomină aspectele ce nu sînt produse în virtutea unui program, însușirea limbii de către indivizii vorbitori făcîn-du-se prin simpla integrare în tradiție, în ansamblul obișnuințelor moștenite prin acțiunea mediului social, activitatea vorbitorilor limitîndu-se în această etapă la imitație. Limba literară are un statut propriu care nu-i este atribuit în mod întîmplător, ci decurge din exigența
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prescripțiilor ei. Necesitatea obiectivă de realizare a regulilor instituite prin activitatea de normare, care sînt în principiu (ca orice norme sociale) provizorii și permanent în formare, se reflectă în funcție de eforturile vorbitorilor pentru a le respecta. De această dată, aderarea individului vorbitor la limba literară nu mai reprezintă doar o integrare în social prin imitație, ci presupune un efort conștient de a însuși și de a folosi fapte de limbă apreciate ca fiind corecte și de a evita pe cele incorecte. Un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai ales acțiunii individu-lui uman impulsionat de propria voință, dar silit să ia act de ceea ce se întîmplă și lipsit de posibilitatea de a dirija în vreun fel manifestările și prefacerile realităților. Într-o situa-ție similară s-ar găsi individul vorbitor în raport cu limba, o instituție dată prin tradiție, în raport cu care aspectele cele mai evidente sugerează o dirijare și o supunere a sa, fără a fi în măsură să opună eficient propriile acte volitive. Limba îi impune vorbitorului sistemul situațiilor posibile, iar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a se putea concretiza prin acte caracterizate prin aceeași notă naturală și generală, fiindcă manifestarea lui nu se poate face decît printr-o limbă. Aici, în limbă, cea mai extinsă acțiune o are obiectivitatea socială, în sensul că, pentru individul vorbitor, ceea ce i se impune prin tradiție, în primul rînd sistemul și norma limbii în care face eforturi să se înscrie, îi apare ca și cum ar fi exterior lui, la fel ca fenomenele naturale. Fiindcă este socială și independentă de individ, limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se constată o impor-tantă creștere a rolului subiectivității individuale, prin depășirea intenționată a obiectivității. Subiectivitatea socială, care caracterizează cvasitotalitatea valorilor unei comunități, este determinabilă ca subiectivitate numai atîta timp cît nu este apreciată ca avînd caracter universal, dar, în raport cu subiectul vorbitor, reprezintă de fapt obiectivitatea de tip social, care este în principiu o construcție subiectivă instituită, încît unele dintre elementele ei (precum discursul repetat) intră în fondul obiectiv al limbii. Caracterul subiectiv este dat și de existența unor elemente de știință
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba susține subiectivitatea individuală, contribuie la consolidarea ei, dar o și deconspiră și o extinde dincolo de propriile limite, integrînd-o subiectivității sociale și, prin aceasta, obiectivității de tip social. În acest mod, limba (care este o obiectivare) realizează obiectivare, iar individul vorbitor, prin folosirea ei în comunicare, devine factor obiectivator, mai întîi în raport cu sine și, apoi, în raport cu ceilalți. Un alt aspect al raportului dintre obiectiv și subiectiv în limbă decurge din relația limbii cu realitatea (din nominație). În principiu, obiectivitatea designativă ar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
raportului dintre obiectiv și subiectiv în limbă decurge din relația limbii cu realitatea (din nominație). În principiu, obiectivitatea designativă ar trebui să nu comporte nici un fel de restricție și perspectiva este de obicei aceasta din punctul de vedere al individului vorbitor, deși, uneori, acesta constată că aplicarea limbii sale la realitate nu se face într-o manieră absolută. În măsura în care însă acesta ia limba sa ca fiind congruentă cu limbajul, și, prin aceasta, glosocosmosul ca fiind identic cu antropocosmosul și cu cosmosul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
accepțiunea dată de Coșeriu, este o specie a empatiei, însă fără o dezvoltare conceptuală în interiorul sferei acesteia, fiindcă apariția și folosirea acestor două noțiuni s-au produs în mod independent. Urmarea tradiției în folosirea limbii și alteritatea apropie pe individul vorbitor de comunitate și îl integrează în ea prin elementele comune cu alții. Cunoștințele și trăirile proprii, precum și aptitudinile în folosirea limbii, dacă nu sînt cenzurate de alteritate, particularizează și izolează individul uman, pe de o parte, conferindu-i identitate (de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că limba este "aceeași" presupune o "convenție" în a o accepta ca atare, iar, dacă "omul" este om individual și limba este rostirea lui "de sine", numai a sa, atunci fiecare om vorbește limba sa și numai a sa, individul vorbitor plasîndu-se în plin solipsism, fără a putea comunica eficient cu alții, fără a fi înțeles și fără a-i înțelege pe ceilalți. Totuși, insistența pe faptul că, prin limbă, fiecare neam își caută deschiderea în cultură, se stabilește uneori mai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la intelectualii formați în alte spații culturale decît spațiul indigen. Calitățile limbii sub aspectul posibilităților de detaliere a cunoașterii sau de asigurare a specificității domeniilor profesionale decurg din ceea ce i se pune ca obiect pentru exprimare și din virtuțile subiecților vorbitori în descrierea, interpretarea și reconstruirea obiectului respectiv. Limba nu poate evolua prin ea însăși, fără activitatea oamenilor creatori de valori spirituale (știință, filozofie, literatură) și, ca atare, cel care datorează altor limbi gradul său de cultură și constată neajunsuri ale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe care le abordăm. 3. Pentru fiecare problemă cheie în parte, dezvoltăm argumente consistente. Includem statistici, evenimente, exemple. 4. Elaborăm o introducere pertinentă și o concluzie puternică. Scriem și rescriem ce vom face * Conexiunea imediată cu audiența." Încălzirea" are pentru vorbitor importanță la fel de mare ca și pentru audiență. Ne rezervăm timp să ajungem confortabil la podium și să obținem atenția publicului. * Oferim "harta ideilor". Prezentăm audienței ce vom spune, cum ne-am gândit să expunem ideile și cât de mult timp
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]