7,219 matches
-
cimitir. Întunericul se așternuse și era liniște. Aproape de ieșirea din sat, un copil care privea șirul de căruțe, dintr-o curte, pe neașteptate, În noapte, strigă din toate puterile: ,, Trăiască România dodoloață !” Cuvinte : au purces= au plecat, au mers; orator= vorbitor; dodoloață = gogonată , rotundă; făgașul zăpezii= drum prin zăpadă, pârtie; marea de oameni= mulțimea; Își dormea somnul = era Înmormântat. UN FLĂCĂU DE ISPRAVĂ În acele zile de la sfârșitul lui august 1944, pe plaiurile Bârsei, ca și În alte părți ale țării
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
se servește actorul la sensibilizarea coprinsului (fondului) poetic. Acest material trebuie așadar făcut capabil de-a reda intuițiunea unei lumi ideale. Așadar organul are a fi curățit pentru espresiunea adevărului și a frumuseței. Cerința întîia e așadar aceea ca organul vorbitorului să posedeze dezvoltate elementele curate ale limbei, cu înlăturarea a orce conjecture jenante. Înlăturarea și învingerea a orce element care stingherește tonul articulat întru a deveni un vas nobil pentru un coprins ideal e așadar prima condițiune negativă. Deja mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
până în principiul nașterei sale, ea nu va putea da reprezintatorului decât numai ceva mecanic. Cine însă vrea ca să lucre cu succes prin declamațiunea vorbei trebuie, cred, înainte de toate, să aibă conștiință asupra celui dentîi material al artei sale. Acest material vorbitorul îl naște în fiece clipă, și capul lucrului e acela câtă însămnătate are de-a aduce la arătare în acest act, va să zică cât suflet poate el inspira sunetului articulat. Condițiunea necesarie pentru pronunția tuturor literelor este aerul mișcat. Căci numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
polii scalei vocalice, cari formează apoi și trecerea cea mai aproape la consonante. În pronunțarea diftongelor fiecare din amândouă elementele trebuie să vină la dreptul său. Greșelele-n pronunție se prezintă aicea într-un mod îndoit și opus în sine. Sau vorbitorul slăbește diftongul până la puterea a unui sunet vocalic, și asta se-ntîmplă făcând să se audă numai vocala a doua, cea mai slabă. Astfel vezi că se contrag diftongii a, o, u, pe cari pentru compozițiunea trebuie sa-i considerăm de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de orce estrem, în genere tonul conversațiunei nobile. Cumcă el în sine însuși are oarecare scăriri nu (face nimica) importă naturei sale, de-a fi cel de mijloc, căci el este esențial numai comparativ cu estremele sale. Tonul mijlociu al vorbitorului firește că e cu atât mai frumos cu cât poartă mai mult în sine capacitatea de-a fi lărgit în sus sau în jos. Un ton fundamental care se apleacă prea mult la unul din aceste două estreme e de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întinde în amândouă laturile și prin urmare e lipsit de multe tonuri pentru afecte anumite. Fiindcă afectul mână de sine vocea în sus, de-aceea va fi cu deosebire de recomandat de-a dirige tonul mai întîi în jos. Întîi: vorbitorul se deprinde prin aceasta la o articulare clară a diferitelor elemente a vorbei, căci fiindcă ondolațiunile se esecută mai (încet) trăgănat în profunditate, vorbitorul e silit la o trăgănare și prin aceasta câștigă în puterea și ținuta tonului. A doua
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceea va fi cu deosebire de recomandat de-a dirige tonul mai întîi în jos. Întîi: vorbitorul se deprinde prin aceasta la o articulare clară a diferitelor elemente a vorbei, căci fiindcă ondolațiunile se esecută mai (încet) trăgănat în profunditate, vorbitorul e silit la o trăgănare și prin aceasta câștigă în puterea și ținuta tonului. A doua: prin claritatea cu care toate silabele trebuie să vină la o îndriptățire egală, prin o mai lungă durată a tonului el se transpune în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fost forțat, prin urmare deșteaptă icoana forțărei. Întru formarea înălțimei și profundității se pune mai mult valoare pe aceea ca polii vocei să fie încă timbrați și produși fără sforță (silă). Numai prin aceasta ni se impune binefăcătoarea siguranță cumcă vorbitorul mai posedă încă un escedent de putere în sine pe care încă nu l-a întrebuințat. Când însă Cicero ni adaogă ca să lăsăm pe cântătorul de flaut acasă (făcînd aluziune la oratorul L. Gracchus, care în genere când vorbea avea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuie să-l rețină de la estreme întru întrebuințarea vocei sale), atunci el nu esprimă cu aceasta decât cerința unei domniri libere asupra vocei până și la întrebuințarea înălțimei și, a profundității estreme. Numai în această libertate vedem noi garanția cumcă vorbitorul în urcarea și coborârea tonurilor nu ni va arăta o silință sforțată. 2. PORTAMENTUL ȘI VOLUBILITATEA Cultura tonului în înălțimea și profunditatea sa, adică a volumului (Umfang) vocei, te avizează deja la elementul mai înalt prin care omul produce liber
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a aceluiași ton și pauze mai scurte. Vorba vine însă ca să poți provoca aceste antiteze în deplină libertate, când vei voi, astfel încît persistența or părăsirea ondulațiunei tonului și durata pauzei între elementele diferite ale vorbei să atârne de la voința vorbitorului și să se manifeste după cum or fi cerințele {EminescuOpXIV 300} coprinsului intern al vorbei. Aceasta ni se arată a fi în antitezele portamentului și volubilității vocei. Portamentul constă din facultatea de-a lăsa să persiste câtva tonul pe unele din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
corecte și adevărate cu lungimele prototipe, cari lungimi sunt propriile purtătoare a noțiunei cuvântului. A doua, declamatiunea trăgănată strică nexul intern al cugetărilor, discompunîndu-ne elementele, enumerîndu-le oarecum. Prin asta însă simțirea noastră vine în contradicțiune cu declamațiunea. [... ] Ea aleargă înaintea vorbitorului, îi anticipează, pentru că vorbitorul o silește de-a sta în loc cât nu se cuvine. Față cu declamațiunea trăgănată, simțirea oarecum o mână dramatice înainte, pe când vorbitorul întîrzie (retardează). Târâirea tonului este de-aceea și rădăcina așa-numitului patos solemnel și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lungimele prototipe, cari lungimi sunt propriile purtătoare a noțiunei cuvântului. A doua, declamatiunea trăgănată strică nexul intern al cugetărilor, discompunîndu-ne elementele, enumerîndu-le oarecum. Prin asta însă simțirea noastră vine în contradicțiune cu declamațiunea. [... ] Ea aleargă înaintea vorbitorului, îi anticipează, pentru că vorbitorul o silește de-a sta în loc cât nu se cuvine. Față cu declamațiunea trăgănată, simțirea oarecum o mână dramatice înainte, pe când vorbitorul întîrzie (retardează). Târâirea tonului este de-aceea și rădăcina așa-numitului patos solemnel și a declamațiunei (blagoslovită) miruită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oarecum. Prin asta însă simțirea noastră vine în contradicțiune cu declamațiunea. [... ] Ea aleargă înaintea vorbitorului, îi anticipează, pentru că vorbitorul o silește de-a sta în loc cât nu se cuvine. Față cu declamațiunea trăgănată, simțirea oarecum o mână dramatice înainte, pe când vorbitorul întîrzie (retardează). Târâirea tonului este de-aceea și rădăcina așa-numitului patos solemnel și a declamațiunei (blagoslovită) miruită, care totdeuna nulifică adevărul natural, apoi e și rădăcina acelei tremolări teribile care se naște neapărat când tonul persistă peste măsura și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ȘI SLĂBIREA ÎN TON Al treilea moment al cultivărei tonului se arată în facultatea de-a putea da tonului diferite grade de tărie. Abia cu acest moment se complectează cultura tonului și stăpânirea asupra materialului. Căci, căpătând tonul prin voința vorbitorului [... ] {EminescuOpXIV 303} ce-i place lui și rămânând și aceste gradațiuni diferite a tăriei și a slăbiciunei tot timbrat și pur, și l-a supus pe deplin. Fără această abilitate de-a putea scări după voință tăria tonului afectele rămân
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
condiționate de sensul vorbirei și de-aceea vor turbura coeziunea internă în învederarea (Anschaulichkeit ) întregului tablou. Procesul natural al respirațiunei trebuie așadar să devină supusul legei mai înalte a nexului, logic. Abia aceasta ni dă prima lege abstractă pentru respirațiune. Vorbitorul nu are voie de-a urma în acest proccs natural după plac trebuințelor sale dentotdeuna, ci are de-a o pune în consunet cu despărțămintele (Abschnitt ) logice ale cuvîntărei. Prin asta însă e și dată necesitatea de-a domina și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru actul respirațiunei în vorbire. Cine e tare organizat în privința aceasta orcum îi e mai ușor, pentru că nu are a se teme atât de lesne de-a fi părăsit de puterea sa și pentru că-și poate ajuta mai lesne. Întotdeuna vorbitorul trebuie să subordineze procesul respirărei sensului celor vorbite. Firește cumcă pauzele condiționate prin sens și-așa se-ntrebuințează de sine pentru a respira; însă vorbitorul trebuie totuși să calculeze bine măsura respirațiunei sale, mai ales însă în vorbiri lungi și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a fi părăsit de puterea sa și pentru că-și poate ajuta mai lesne. Întotdeuna vorbitorul trebuie să subordineze procesul respirărei sensului celor vorbite. Firește cumcă pauzele condiționate prin sens și-așa se-ntrebuințează de sine pentru a respira; însă vorbitorul trebuie totuși să calculeze bine măsura respirațiunei sale, mai ales însă în vorbiri lungi și cu construcțiuni împletite, pentru de-a {EminescuOpXIV 305} nu trece peste halturile condiționate prin înțeles, ca să fie apoi silit la o respirațiune falsă și jenantă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se aduce aminte numai de organizațiunea fizică. Acest proces natural trebuie așadar ca pentru auditor să apară învins deja, adică noi nu trebuie să fim jenați prin această condițiune numai naturală a vorbirei. Asta nu e posibil însă decât dacă vorbitorul nu întinde răsufletul până la oboseală, ci mai are totdeuna în sine un excedent de respirare care l-ar duce chiar până peste marginea ce și-a pus-o el deja. Vorbitorul numai prin aceasta e în stare de-a lăsa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a vorbirei. Asta nu e posibil însă decât dacă vorbitorul nu întinde răsufletul până la oboseală, ci mai are totdeuna în sine un excedent de respirare care l-ar duce chiar până peste marginea ce și-a pus-o el deja. Vorbitorul numai prin aceasta e în stare de-a lăsa să se execute acest act al respirațiunei încet și nebăgat în seamă de auditor, încît ne lăsăm cu deplină siguranță elucubrațiunilor sale celor mai pasionate și declamațiunei celor mai întortocheate compozițiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lăsăm cu deplină siguranță elucubrațiunilor sale celor mai pasionate și declamațiunei celor mai întortocheate compozițiuni de frază, căci [prin] neauzibilitatea respirațiunei nu se naște în noi îngrijirea despre nesuficiența puterei respiratorii. În perioade lungi am de-aceea de consiliat ca vorbitorul să-și împartă respirațiunea, căci numai prin aceasta este el în stare de-a scăpa de îndoitul pericol, sughiț mai întîi, a întreruperei sensului logic, și, a doua, a audibilității respirațiunei din cauza lipsei de putere. Mult exercițiu îl va învăța
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și format prin o tehnică sistematică trebuie să manifeste și un suflet. Acest suflet e coprinsul spiritual, care se manifestă prin vorbe si care prin mijlocul tonului pătrunde iarăși la suflet. Acest ton își are originea în libertatea spirituală a vorbitorului, care-i predă auditorului sensul vorbelor lui și-l silește de-a provoca în sine aceeași intuițiune. {EminescuOpXIV 307} Acest proces a fondului vorbirei care prin auz se comunică sufletului și e renăscut de acesta în același sens, acest proces
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fondului vorbirei care prin auz se comunică sufletului și e renăscut de acesta în același sens, acest proces e condițiunea a toată priceperea, căci cel ce vorbește și cel ce aude devin, prin aceasta aspirațiune pe care i-o comunică vorbitorul corpului vorbirei, devin o unitate spirituală. Acest principiu animat comunicat cuvîntăreie accentul. Prin puterea accentului vorbitorul își comunică auditorului într-un mod misterios intuițiunile cari se născuse în vorbitor însuși și produce în auditor aceeași viață spirituală, care, fără de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acest proces e condițiunea a toată priceperea, căci cel ce vorbește și cel ce aude devin, prin aceasta aspirațiune pe care i-o comunică vorbitorul corpului vorbirei, devin o unitate spirituală. Acest principiu animat comunicat cuvîntăreie accentul. Prin puterea accentului vorbitorul își comunică auditorului într-un mod misterios intuițiunile cari se născuse în vorbitor însuși și produce în auditor aceeași viață spirituală, care, fără de-a atinge modul individual de-a privi (Anschauungsweise ) a fiecăruia, unește pe toți auditorii într-un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce aude devin, prin aceasta aspirațiune pe care i-o comunică vorbitorul corpului vorbirei, devin o unitate spirituală. Acest principiu animat comunicat cuvîntăreie accentul. Prin puterea accentului vorbitorul își comunică auditorului într-un mod misterios intuițiunile cari se născuse în vorbitor însuși și produce în auditor aceeași viață spirituală, care, fără de-a atinge modul individual de-a privi (Anschauungsweise ) a fiecăruia, unește pe toți auditorii într-un întreg. Aceasta aspirațiune spirituală comunicată corpului vorbirei, intonațiunea, coprinde, după cum am arătat în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și teze, cari cu toate astea se prezintă sufletului ca un întreg. Spiritul cultivat aude această varie mișcare a tonului tot așa ușor și privește asupra-i tot așa de iute pre cât de fără greutate o dezvoltă înainte-ne vorbitorul cultivat. Propusăciunea însă nu stă locului la lărgirea elementelor sale simple; el produce și din sine organisme ce apar de sine stătătoare, cari însă cu toate astea sunt ținute la un loc prin o unitate mai naltă. Astfel propusăciunea se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]