4,976 matches
-
un drum de pietriș, destul de practicabil serpuiește prin pădure până la mănăstire. Un traseu foarte frumos în orice anotimp, dar mai ales toamna când pădurea îmbracă o hlamidă galben ruginie superbă. Sunt indicatoare și se ajunge ușor; în total să fie vreo 15-20 km de la Bârlad. Mănăstirea este situată într-o poiană - la baza unui deal și unui pictor amator, cum sunt eu, îi oferă peisaje absolut încântătoare. Pentru cine nu are mașină, am înțeles (dar nu sunt sigur) că se organizează
Un pelerinaj la îndemâna oricui () [Corola-blog/BlogPost/340042_a_341371]
-
surori și 2 frați. În ’44, singur m-am calicit cu o mină rămasă în urmă războiului (o jumătate de an a stat războiul la noi în sat). De atunci am rămas orb. A explodat sub mine. Uitați picioarele mele! Vreo 2 kg de fier sînt într-însele. Schije. Numai osul gol a rămas. Mata trebuie să mă scoți în fotografie să se vadă în ce hal m-au adus ei în Siberia. În ’49, 6 iunie, ora 2 noaptea, mama
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
ocupanții ăștia sovietici, la poartă. Da’ cîinele o sărit de lîngă mine și s-a repezit la ei. Auzeam hămăitul lui. L-au pălit cu ceva și cîinele a-nceput să scheaune. Tropăind se vîrau prin-năuntru. Au înconjurat casa. Vreo doi trei au venit la mine. Cînd m-au văzut, că era întuneric, m-au întrebat: Da’ tu ce stai aici? Au vorbit moldovenește, erau activiști de-ai noștri. Șed și-ascult, zic. Intră în casă. De-amu ei știau
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
un orb în Tiraspol de simte și ce culoare are pielea feței). M-au bătut, m-au înghiontit, m-au pus arestat și s-au dus. Așa, pe la amiază, vine schimbul soldatului cela și mă ia pe mine, pe jos, vreo 15-20 km, s-o căutăm pe la ogoarele noastre pe mama. Am ajuns așa pe un deal. Iar în vale era o pădure. M-au pus să strig: Ieși mamă din pădure, ieși mamă din pădure. Dacă n-oi ieși, pe
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
vite era cela și avea așa 2 etaje că era pentru oi. Ne-a pus pe noi și sus și jos. Și drepți nu puteam sta, doar în chirostrii. L-a bătut în scînduri și-a lăsat o crăpătură de vreo 10 cm. Eram în luna iunie și era tare nădușeală. Cînd ieșam afară tot pe la crăpătura aceea ieșeam că era loc destul. Așa ne-o dus. Nădușeală, copii, fumei și bătrîni. Care nășteau, care mureau. După ce-am trecut de
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
---La o parte! strigă el. ---Dom-le locotenent, vă rog să vă gândiți! Printre acești zece inocenți sunt ofițeri în rezervă; sunt oameni de onoare; și-au făcut datoria! Dacă trebuie să aplicați o pedeapsă cuiva, chiar fără ca să aibă cineva vreo vină--- aplicati-mi-o mie! Altfel, dați-mi voie să raportez domnului ministru de război ! De astădată, locotenentul din roșu deveni livid. Privi întrebător la plutonier și acesta, deopotrivă de nedumerit, ridică ușor din umeri. Trecură alte câteva clipe grele
O SCENĂ LA ZĂPADĂ ( FRAGMENT DE ROMAN) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340126_a_341455]
-
nu putea fi parcursă într-o singură jumătate de zi. Era exclus. De aceea, m-am văzut nevoită să poposesc noaptea la Răhău, în satul tatălui meu, unde am ajuns pe la ora 21.00. A doua zi am mai făcut vreo 50 km pe bicicletă de la Răhău până la Sibiu. Sunt sigură că dacă aș fi plecat dis de dimineață, cum proiectasem eu, eram lângă Radu în aceeași seară. Vezi ce poate face iubirea? Și tinerețea! Noi suntem tineri, mult timp tineri
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
se găsesc toate celelalte păcate: „Pământul nu e o planetă oarecare. Poți numără pe el o sută unsprezece regi, șapte mii de geografi, noua sute de mii de businessman-i , șapte milioane de bețivi, trei sute unusprezece milioane de vaintoși, adică vreo două miliarde de oameni mari”. Micul prinț continuă traseul din deșertul Sahara, primind lecțile esențiale de iubire, prietenie și moarte. Episodul cu fântână este corespunzător unui botez. Cel de al doilea dar este râsul, bucuria, care ia proporții universale: „Noaptea
Antoine de Saint-Exupery: Micul Prinţ. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339304_a_340633]
-
și a decis: - Veniți imediat! Și-a cerut scuze de la cei ce așteptau și s-a dus. Te pui cu șefii? Magnolia a intrat în biroul contabililor. Era ca la o bibliotecă. Adică liniște. Fiecare lucra la biroul său; erau vreo zece femei și doi bărbați. Unul era șeful, cu biroul pus la un perete, perpendicular pe direcția celorlalte birouri, ca să-i poată vedea pe subalterni. Era o atmosferă cam închistată oarecum, prea sobră, greu de suportat opt ore pe zi
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
bine, dacă pun un bob de grâu pe primul pătrățel, două pe următorul, patru pe al treilea și tot așa, dublând, cam câte boabe de grâu credeți că sunt necesare pentru a epuiza toate pătrățelele? - Nu cine știe ce. Câteva sute, hai vreo mie, cam un pumn de boabe. - Nu e chiar așa. Sunt necesare: 1,8446744073770955 x 1019 boabe (asta am reținut exact). Dacă s-ar așeza toate aceste boabe pe lateral, lipite unul de altul, ar face un lanț care ar
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
contabilelor să stea liniștite; omul se așeză pe un scaun (acum aveau destule) și ascultă această discuție interesantă. Cei doi continuară. - Adică să renuntați la calcule exacte și să acceptați aproximările. - Mda, dar principiile contabile nu ne lasă. - Atunci angajați vreo 50-60 de ingineri care să calculeze aceste suprafețe. - Nici asta nu se poate. - Știu că nu se poate. Vă dau eu însă soluția. - Care? - Statistica matematică. - Asta e treaba matematicienilor, nu a noastră. - Ba e și a dumneavostră, doar ați
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
camaradul meu era mort, fața îi era năpădită de sânge. Dușmanul sări lacom pe noi, ca niște barbari, omorâră pe răniți și pe noi, care mai rămăsesem, ne târa cu ei peste Dunăre. Nu mai rămăseseră din regimentul nostru decât vreo două sute de oameni. Eram prizonieri. Am fost dezarmați și împinși cu baioneta de la spate către un lagăr de vite. Hainele ni le schimbară și ne dădură în locul lor niște zdrențe, pe care nu puteai să le porți. Noaptea fu un
*Mărturie făcută de Gheorghe Dumitrică (din satul Molănești), în anul 1937 () [Corola-blog/BlogPost/339390_a_340719]
-
Alexandru Bocăneț, „Poezia muzicii tinere”, „Cum se numeau cei patru Beatles-i”, regie și traducere Moțu. La televiziune „Nebunia lui Pantalone”, făcut de Tatos; imens de mult. Nici nu știu dacă sunt toate. A tradus multe piese, unele și pentru mine, vreo două-trei. AMI: Cum l-ați cunoscut? MM: Ne-am cunoscut în timpul studenției. Era coleg cu Andrei Șerban. A intrat cu un an mai târziu la facultate. După aceea ne-am întâlnit la televiziune. Colabora cu televiziunea. Și eu colaboram. De
În amintirea lui Florian Pittis Nu sunt Turnul Eiffel Luni 5 oct TVR2 () [Corola-blog/BlogPost/339383_a_340712]
-
i-a zis Tudor - dar aici ați socotit doar vreo 170 de litri. Or, la sediu, s-a dus țuică multă, mai ales când veneau controale de la raion sau în preajma sărbătorilor, când era trimisă pe la șefi, cu câte un miel, vreo pasăre-două, vreun purcel... sau mai știu eu! Mi-au scos țuică cu vadra, nu cu litrul, cum ziceți dumneavoastră”, a reprodus Radu, ajutat pe alocuri de Păsat. - Eu nu aș fi crezut așa ceva , s-a mirat din nou Năstăsescu. Cum
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
aspecte, fațete, idei. Propensiunea și energia profesorului Smarandache sunt în continuă creștere, ideile vin în avalanșă și cuprind tot palierul formelor de exprimare. Publicații: Din 1970 a început colaborarea la revista școlii, Năzuințe, apoi la alte periodice românești și străine (vreo 50 științifice și peste 100 literare). Și-a tradus o parte din lucrări în franceză și engleză, altele i-au fost traduse în spaniolă, portugheză, italiană, esperanto, rusă, sârbă, japoneză, si arabă. Colaborări cu poeme și piese de teatru la
Mirela Teodorescu: Logica peste care nu poţi trece, posibilul imposibilului, o poveste de viaţă! () [Corola-blog/BlogPost/339433_a_340762]
-
întins al iernii»; de gerar fiind, își cheamă iubirea «pe acorduri medievale», dintr-o teamă «de a nu rămâne în acele vremi ancorată [...] sub dojana cerului»; de făurar fiind, Ea și El „îmbrățișează pământul“, în ultimă eros-instanță, Ea invocând nu vreo zeitate valentinian-dragobețiană, ci pe Atoatecreator: «O, Doamne, mi-ai / trimis un înger, sleit de / prea multele-i zboruri, / să-mi privegheze somnul / abătut de ninsele gânduri...!» (p. 110). El, înmărțișorat / făurărit-dragobetian, dansează «pe aripile gândurilor», „în zori de rouă“, pe
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
Pe mine m-au citit imediat că nu-s de-a casei. Nici nu era greu. Cineva din bazin mi-a arătat cu degetul unde să mă duc. Acolo era o mică sală comună de baie, neobișnuită, în care erau vreo 6-7 nuduri de femei. Fiecare stătea pe câte un scăunel, mic, mic, parcă era de copil. În față aveau niște robinete complicate pe care le foloseau cu mare pricepere, și un duș pe care îl foloseau stând în șezut. Știi
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
ca nebunii, oameni de 50-55 de ani, toate hăinuțele alea frumoase... Și atunci au apărut patru guri de mitralieră în ferestrele de sub balcon. Am căzut, mi-am pierdut stațiile. Nu știu de unde, dar cred că din intrarea principală, au apărut vreo sută și ceva de oameni și s-au postat în semicerc, ca la handbal. Erau în costume și pantofi de vară, ăștia erau rezerva care trebuia să stea înăuntru, era clar că nu mai are cine să asigure protecția. Atunci
De cealaltă parte a baricadei () [Corola-blog/BlogPost/339003_a_340332]
-
să-i spintecăm cu steagurile, să-i zăpăcim. Pe la 12 - 12,15, au început să iasă din BCU, deci nu de la Direcția a V-a, un scutier, un civil, un scutier, un civil... La semafor, vizavi de Ateneu, erau strînși vreo sută de derbedei, ziceau ăștia... - Ce fel de derbedei? - Ei, erau oameni normali, tineri în mare majoritate, care strigau ceva, dar eram prea departe ca să înțeleg ce. Și atunci se auzea în pițigoiu` lui Zmeu: „Oneștiu`, Oneștiu`, în Onești se
De cealaltă parte a baricadei () [Corola-blog/BlogPost/339003_a_340332]
-
avioane moderne care puteau duce cu succes oameni de la București la New York fără escală. Zece ani, două dintre ele, celălalt fiind pierdut la Balotești, au zburat către Bangkok, Beijing, New York, Singapore ori Montreal. Totuși, aceste Airbusuri se pare că aveau vreo trei hibe. Una din naștere, alta apărută mai târziu și alta generată de TAROM. A310 este un soi de struțo-cămilă pentru zborurile lungi. Da, poate zbura 8000 de km, dar pasagerii stau cam cu genunchii la gură și nu se
sfârșitul e aici? Lacrimile unei stewardese () [Corola-blog/BlogPost/339066_a_340395]
-
-mea să îmi spună că au dat ordonanța 13. Eu pe Facebook intru de maximum două ori pe an. Atunci a fost una dintre acele dăți. Am scris: „Nevasta-mea pleacă la Guvern, vin și eu de la țară. Adică de la vreo 50 km de București”. Ceva a explodat atunci în noi. Să fi fost disprețul față de noi („Șmecheria e veche, prostul e nou!”) sau atitudinea Guvernului conform căreia „Câinii latră, caravana trece!” ca răspuns la protestul din 29 ianuarie la care
De ce am mers cu copiii noștri în Piață. Scrisoarea unor „părinți iresponsabili” către ipocriții responsabili () [Corola-blog/BlogPost/339102_a_340431]
-
Nici despre mesajul „Daddy's back” liderul PSD nu a dat mai multe detalii. „Haideți să discutăm lucruri serioase, vă rog”, a spus zâmbind președintele PSD atunci când a fost întrebat de jurnaliști dacă îi aparține. „Din câte știu PSD are vreo șase grupuri pe WhatsApp și pe Camera și pe Senat. Suntem un partid foarte deschis și colaborăm din interior cu toate serviciile”, a încheiat el subiectul. Rise Project a publicat recent discuțiile avute de Grupul operativ de pe WhatsApp al PSD
Reacția lui „Daddy” Dragnea după ce mesajele cu circuit închis ale PSD au ajuns în presă () [Corola-blog/BlogPost/339154_a_340483]
-
Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos Am ajuns la Cotroceni pe la 4 și jumătate. Erau vreo câteva sute de oameni, dintre care doar câțiva mai vocali, restul stăteau în grupulețe și discutau sau, pur și simplu, priveau manifestația, scandând periodic. M-am simțit ca o infiltrată printre ei - blugii largi, traista pe un umăr și tenul
O „manipulată” din Piața Victoriei s-a infiltrat printre „știrbii” de la Cotroceni. „Am fugit de acasă. Fiul meu a încercat să mă încuie în apartament să nu ies la protest” () [Corola-blog/BlogPost/339133_a_340462]
-
pe lună și capete de buștean, atâta cât putea să ducă-n fiecare zi, în vărfurile de cârlig. Seara-l vedeam trecând încovoiat de greutatea butucilor cărați cale de kilometri. În drum făcea popas la crâșmă și bea pe nerăsuflate vreo două țoiuri de țuică, apoi trecea o punte înspre casă... Pe cealaltă parte a gârlei un cal bălan trăgea din răsputeri un buștean gros... Văzându-i pe-amândoi deodată, un gând de semuială îmi colorează gândul... Și omul mut și
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
anul în care terminasem facultatea, mi-am luat „manuscrisele" și inima în dinți și am plecat spre Biblioteca Județeană din Târgoviște, orașul meu natal. Auzisem că este o întrunire, un fel de cerc de poezie al tinerilor. Așa și era; vreo zece puștani citeau și recitau din propriile creații. Unii aveau deja cărticele publicate. I-am ascultat atent pe toți. Sincer, nu îmi plăcea stilul lor, însa gusturile nu se dicuta, spunea o vorbă din bătrâni! Era un fel de poezie
DE LA GÂND... LA REALITATE de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340859_a_342188]